Cu ani înainte, un preot tânăr mi-a povestit următoarele lucruri cutremurătoare:

"Mama mea care n-a vrut ca fiul ei să devină preot, iar în al treilea an de la hirotonia mea a decedat. La moartea ei, eu, fiul, ca preot n-am dat mare importanţă, am făcut cele trebuincioase şi nimic mai mult. Câteva luni mai târziu, într-o după-amiază spre înserare treceam prin faţa cimitirului. M-am gândit să merg şi să-i aprind candela. Am aprins-o şi m-am aşezat pe o piatră, căci nu aveam cu mine epitrahilul ca să-i fac o ectenie. La puţin timp m-am zăpăcit şi brusc, am crezut că au început să se deschidă mormintele, trupurile oamenilor morţi să se ridice şi să strige: “Ajutor! Ajutor! … preoţi ai Celui Prea înalt, creştini ortodocşi, ajutooor! … Liturghii, rugăciuni, parastase … creştini și preoți, ajutor!” Înspăimântat, la puţin timp o văd şi pe mama mea care-mi striga: “Fiule, ajutor, acum că eşti preot, ajută-ne pe toţi!” Şi a căzut asupra mea sfâşiată de strigăte de deznădejde, cerând ajutor pentru sufletul ei.

Înspăimântat, la ceva timp, cu greu mi-am revenit. Se întunecase de-a binelea. Am plecat spre casă fugind, mi s-a rupt şi rasa şi de groaza celor trăite, n-am putut dormi toată noaptea. A doua zi dimineaţă i-am zis preotesei tot ce mi s-a întâmplat. Am luat atitudine și am început din acea zi a mă ruga neîncetat pentru cei adormiți.

De trei ani fac Sfânta Liturghie, chiar şi în posturi pentru mama, pentru toţi cei morţi din cimitir şi pentru pomelnicele tuturor celor adormiţi pe care le primesc. Am făcut continuu, mii şi sute de Liturghii fără întrerupere, parastase cu colivă, cu rugăciuni de dezlegare şi cu tot ce trebuia, în fiecare zi. De multe ori nopţile, vedeam parcă sufletele ușurate spunându-mi “mulţumesc”, pe unele că s-au adăpat, pe altele că s-au răcorit, că s-au săturat şi că s-au încălzit. Altele îmi erau recunoscătoare pentru că au văzut puţină Lumină, sau că s-au mângâiat puțin, iar altele ţineau prescuri în mâini.”

Extras din: Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Editura Bizantină, 2005