ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Părintele Claudiu Buză: IATĂ CĂ S-A AJUNS ȘI LA ÎNFRICOȘĂTORUL „POTIR COMUN”, PRIN ACCEPTAREA SINODALĂ (ÎN CADRU LITURGIC) A SCHISMEI AUTOCEFALE UCRAINENE, NU PRIN UNIREA CU ROMA! →

- Posted in 📝 Mărturisirea Ortodoxă by

„Potir comun” înseamnă comuniune liturgică deplină. Pomenirea unui episcop schismatic înseamnă implicit recunoașterea „harului” acestuia și a structurii pe care o reprezintă. Prin aceasta, cei care pomenesc pe schismatici se fac părtași la schismă, chiar dacă aparent nu au schimbat dogma. Este exact ceea ce condamnă Canonul 2 Antiohia: „comuniunea cu cel excomunicat atrage propria excomunicare”. Astfel, cei ce intră în comuniune cu schismaticii „autocefali” ucraineni, conduși de Epifanie Dumenko, se află în aceeași situație canonică de rupere a comuniunii, chiar dacă acei ortodocși declară că luptă împotriva papismului. Gravitatea este aceeași, deoarece: „Schisma este egală cu erezia în privința despărțirii de har" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 la Epistola către Efeseni).

Prin urmare, nu prin unirea cu papismul s-a ajuns la "potir comun", cum greșit așteptau unii credincioși ai Bisericii, ci prin acceptarea și pomenirea schismaticilor autocefali, rupți de Trupul Bisericii fără hotărâre sinodală panortodoxă. Comuniunea cu aceștia constituie intrare în aceeași schismă, potrivit Canonului 2 Antiohia, atrăgând aceeași osândă canonică. Astfel, unitatea euharistică este compromisă din interior, nu numai prin dialogul cu eterodocșii, ci prin încălcarea ordinii canonice interortodoxe. Aceasta reprezintă cel mai periculos tip de ruptură, deoarece poartă masca ortodoxiei, dar desparte în mod nevăzut de Hristos.

Rezumând cele spuse, amintim că Sfântul Vasile cel Mare spune limpede că ,,cel ce se împărtășește cu cel excomunicat, se excomunică și el" (Ep. 199). Prin urmare, intrarea în comuniune cu autocefalii necanonici reprezintă aceeași rupere de Biserică precum comuniunea cu ereticii condamnați. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că ,,schisma este egală cu erezia" (Omilia 11 la Efeseni), ceea ce arată că potirul comun actual nu s-a realizat cu papismul, ci prin acceptarea schismei din interiorul lumii ortodoxe. Această stare, ascunsă sub aparența ortodoxiei, este cea mai primejdioasă, pentru că separă de har pe cei care cred că stau în Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nici sângele muceniciei nu poate șterge păcatul schismei” (Omilia 11 la Epistola către Efeseni).

⭕ Mihai-Silviu Chirilă — Mărturisirea Ortodoxă: De ce îl consider pe patriarhul Bartolomeu eretic ecumenist și schismatic

- Posted in 📝 Mărturisirea Ortodoxă by

➕ Părintele Claudiu Buză — Ortodoxia Mărturisitoare: CONSECINȚELE POMENIRII UNUI SCHISMATIC, POTRIVIT CANONULUI 2, AL SINODULUI LOCAL DE LA ANTIOHIA (341) →

- Posted in 📝 Mărturisirea Ortodoxă by

“De se va vădi că oarecare dintre episcopi, sau presbiteri, sau diaconi, sau oarecare din canon (catalogul clericilor) va comunica (va fi în comuniune euharistică – n.n) cu cei excomunicaţi, acesta încă să fie excomunicat ca unul ce tulbură canonul Bisericii” (Canonul 2 Antiohia, 341)

Biserica lui Hristos, întemeiată pe mărturisirea apostolică și păstrată prin succesiunea canonică a episcopilor, se sprijină nu doar pe unitatea vizibilă a structurii sale, ci mai ales pe unitatea nevăzută a credinței și a comuniunii în Duhul Sfânt. Această unitate se exprimă și se păstrează în primul rând prin comuniunea liturgică, întrucât Sfânta Liturghie nu este o simplă adunare religioasă sau ceremonial simbolic, ci o reală participare la Trupul și Sângele lui Hristos, în chip euharistic și ontologic. Comuniunea liturgică reprezintă expresia cea mai înaltă a unirii în învățătura de credință, în har și în adevăr.

În acest context, Sfinții Părinți ai Sinodului Local de la Antiohia (341), în Canonul 2, au stabilit cu fermitate: „De se va vădi că oarecare dintre episcopi, sau presbiteri, sau diaconi, sau oarecare din canon (catalogul clericilor) va comunica cu cei excomunicaţi, acesta încă să fie excomunicat ca unul ce tulbură canonul Bisericii”. Această formulare nu lasă loc echivocului: cel care intră în comuniune cu un schismatic aflat sub afurisire își asumă aceeași condamnare, întrucât prin gestul său el legitimează ceea ce Biserica a osândit.

Necesitatea acestui Canon se naște din însăși esența Bisericii ca Trup Unitar al lui Hristos (Efeseni 4, 4-5). Nu poate exista unitate cu Hristos fără unitate în adevăr, iar participarea la Har în afara granițelor canonice ale Bisericii este imposibilă. Părinții sinodali au conștientizat că, atunci când cineva în comuniune cu Biserica intră voluntar în comuniune cu cel rupt de comuniune, acesta nu doar acceptă o abatere personală, ci introduce confuzie în poporul lui Dumnezeu, făcându-se pricină de smintire și tulburare. Comuniunea cu schismaticii nu este privită numai ca o greșeală morală individuală, ci ca o încălcare a integrității Bisericii, lovind Trupul lui Hristos.

Canonul 2 Antiohia nu se adresează doar clerului, ci întregului popor al lui Dumnezeu, ca îndemn și poruncă spre păzirea comuniunii în adevăr. Cel care se unește cu cel rupt de Trupul Bisericii, se rupe el însuși de Biserică și se desparte de Hristos, iar cel care îl pomenește la Sfântul Jertfelnic pe cel condamnat de Biserică, se osândește împreună cu el. În lumina acestei realități teologice și canonice, exprimăm un punct de vedere ce analizează consecințele pomenirii schismaticilor din punct de vedere dogmatic, patristic și pastoral, arătând că această practică nu este o simplă „toleranță” sau „iconomie”, ci o abatere gravă de la Tradiția Bisericii.

Canonul 2 Antiohia reprezintă o clară aplicare a principiului unității bisericești și a responsabilității fiecărui cleric. Textul său nu lasă loc pentru justificări personale: „acesta încă să fie excomunicat ca unul ce tulbură canonul Bisericii”. Expresia „încă să fie excomunicat” indică faptul că sancțiunea este automat aplicabilă, fără alte cercetări. Comuniunea liturgică transmite vizibil statutul de comuniune și confirmă starea reală a celui pomenit. Sfântul Vasile cel Mare subliniază, potrivit Canonului 2, că „cel ce se împărtășește cu cel excomunicat, se excomunică pe sine” (Epistole), arătând că unitatea în credință nu poate fi fragmentată fără consecințe reale asupra sufletului și statutului canonic.

Canonul, emis în Antiohia de un Sinod Local, are autoritate deliberativă și normativă, obligatorie pentru întreaga eparhie și cler. Sancțiunea „automat aplicabilă” reflectă convingerea patristică că comuniunea liturgică nu este simbolică, ci legătură reală în Trupul lui Hristos. Expresia „ca unul ce tulbură canonul Bisericii” arată dimensiunea colectivă a faptei, afectând întreaga comunitate. Iconomia bisericească, invocată uneori pentru justificarea pomenirii schismaticilor, nu poate legitima comuniunea cu cel rupt de Biserică. Ea se poate folosi doar pentru a facilita pocăința și reconcilierea celui căzut, nu pentru a aproba abaterea de la Canoane.

Sfinții Părinți accentuează faptul că această comuniune liturgică este expresia reală a unității în Trupul lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: „Liturghia nu este numai adunare de oameni, ci unirea în Trupul lui Hristos, unde fiecare mădular participă la viața întregului” (Omilii la Matei, Omilia 88). Când cineva se unește cu un cleric excomunicat, se alipește efectiv la starea lui canonică și spirituală, intrând în starea de înstrăinare față de Trupul lui Hristos. Sfântul Teodor Studitul subliniază faptul că prin comuniunea cu ereticii sau cu cei ce tulbură Biserica afectează întreaga comunitate, creând confuzie și slăbind autoritatea canonică. Unitatea fiecărui mădular contribuie la viața întregului Trup al Bisericii. Comuniunea cu schismaticii tulbură ordinea canonică și afectează integritatea Trupului lui Hristos. Aceasta nu poate fi justificată prin considerente pragmatice, ci doar prin pocăință și reconciliere.

În prezent, problema pomenirii schismaticilor se concretizează prin relația cu mișcările ecumeniste și prin înființarea unor structuri paralele, „autocefale”, având la conducere falși întâistătători. Canonul 2 Antiohia oferă un criteriu clar: oricine intră în comuniune cu cel rupt de Biserică, se rupe el însuși și cade sub aceeași sancțiune. Cei care încearcă să justifice pomenirea falșilor slujitori prin „unitate aparentă” contrazic clar învățătura patristică și canonul.

Responsabilitatea clerului, monahilor și mirenilor este absolută: fiecare membru al Trupului Bisericii trebuie să păstreze curăția liturgică și adevărul de credință. Îngrădirea de erezie și de consecințele ei, anume schismele, nu înseamnă ieșire din Biserică, ci mărturisirea și apărarea adevărului ortodox și atenționarea celor vinovați de „schisme și dezbinări”, protejând comunitatea și oferind șansa reconcilerii celui căzut.

În concluzia celor spuse, Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, rămâne un reper fundamental: pomenirea unui schismatic atrage excomunicarea celui ce pomenește și tulbură ordinea Bisericii, nu ca pedeapsă umană, ci ca efect al participării la comuniunea ruptă de Hristos. Respectarea principiului canonic asigură păstrarea Trupului Bisericii întreg, protejat de erezie și de schismă, și reprezintă un îndemn constant la fidelitate patristică și mărturisirea adevărului ortodox, pentru binele veșnic al sufletelor și al comunității credincioșilor.

☦️ Mănăstirea Bănceni - comunicat: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte ...!

"Căci este cu neputință pentru cei ce s-au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt, și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură" (Evrei 6, 4-6).

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte ...!

Dragi părinți, iubiți frați și surori, fii ai Bisericii noastre canonice Ucrainiene!

Vin către voi cu multă durere în suflet, rugându-mă în primul rând că Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Vreau să vă amintesc de cuvântul Sfântului Serafim de Sarov: că în vremurile din urmă, «o parte de preoți vor merge în iad».

Întotdcauna auzind acest cuvânt m-am întrebat: de ce? Doar noi toți am primit preoția prin Harul Duhului Sfănt, pentru a ne mântui şi noi şi turmă incredințată nouă spre păstorire!

Zilele acestea am aflat despre adunarea unui număr mic de preoți români din Mitropolia Cernăuților şi a Bucovinei ce a avut loc la Biserica «Înălțarea Domnului» din Horecea Urbană, la părintele Pavel Pavlenco.

Da, m-am înspăimântat, căci acum, în Postul Mare, când noi toți trebuie să ne rugăm şi să ne pocăim pentru păcatele noastre, părinții au hotărât să treacă sub altă jurisdicție, să iasă din Biserica noastră canonică, aflată sub oblăduirea Preafericitului Onufrie, om trimis de Dumnezeu în cele mai grele vremuri de încercare şi de cernere, pe care deja o vedem!

Oare atunci când arhiereii Bisericii noastre ortodoxe canonice, alături de preoți şi de creştini, suferă bătăi şi prigoane şi închisori, dar nu îşi vând credința, aş vrea să întreb pe acei preoți care s-au adunat: cum de ați hotărăt să vă vindeți, tocmai în Postul Mare, pentru cei 30 de arginți?!

Doamne, ce ieftină este vânzarea! Vă temeți de prigoane, vă temeți de Cruce, vă e frică de Răstignire? Doar la această am fost chemați!

Suntem într-o Biserică paşnică, plină de iubire, Biserică canonică, o Biserică curată, ce suferă din greu. Biserica în care atăția ani am slujit impreună la acelaşi altar, aceluiaşi Dumnezeu!

Şi acum, dacă se produce o astfel de despărțire, vom trece că nişte străini unul pe lângă altul, neputând sluji impreună! Cât mai aveți incă timp, fraților, depărtați-vă de partea lui Iuda şi treziți-vă, până nu e prea târziu!

Eu rog pe toți preoții statornici şi credincioşi Domnului: haideți să rămânem cu toții împreună, să ne putem ruga şi sluji aceluiaşi altar al dragostei unde am fost hirotoniți şi am făgăduit ascultare, și am spus atunci că «vom răspunde greu dacă ne vom abate»!

Celor care dezbină Biserica lui Hristos, nici sângele mucenicesc nu le șterge păcatul! și niciodată Bucovina noastră frumoasă n-o să vă ierte păcatul greu al dezbinării!

Da, eu sunt romăn născut în Ucraina și mă mândresc cu poporul meu și cu toți creștinii din iubita noastră Românie și țin foarte mult la creștinii care păstrează Adevărul Sfănt al Ortodoxiei noastre curate.

A fi patriot nu înseamnă a-ți vinde Biserica și pe Dumnezeu!

Ați scuipat în sufletul Preafericitului Onufrie și ați înfipt un cuțit în inima lui.

Oare nu vă este rușine de cel care v-a fost Păstor și Tată adevărat? Să-l vindeți și să trădati iubirea lui cu care atât de mult ne-a iubit, pe toți la fel!

Ați vândut pe I.P.S. Meletie, care cu lacrimi plânge această durere, pentru cei care vor să rupă acest lanț al rugăciunii și al dragostei și această pace din iubita noastră Bucovină, trădându-L pe Dumnezeu.

Noi îi știm pe aceia care impun pe alții să ia foc cu mâinile lor. Știm numele lor, dacă va trebui le vom spune și vom vorbi mai mult decât acum. Dar să știti că ieșiti din Har și mergeți sub blestem!

Fiecare este liber să-și aleagă: cu Dumnezeu ori cu Satan!

Rog pe toți creștinii Bisericii noastre ortodoxe canonice Ucrainene rămâneți statornici și nu vă vindeți! Nu fiți atrași de acești preoți ce vor să ducă Biserica lui Hristos în dezbinare!

Noi însă ne vom ruga pentru toți și nădăjduim că Dumnezeu nu va lăsă că Biserica Lui să fie dezbinată, căci El a promis că nici porțile iadului nu o vor birui!

Dragi părinti, vă rog din suflet: să rămânem împreună, în darul ascultării și al dragostei de Dumnezeu!

Nu ne mântuiește nici o Patriarhie dacă nu-L trăim pc Dumnezeu curat și nu păstrăm credință noastră adevărată!

Îl rog pe Bunul Dumnezeu că prin această credință să ne ajute!

Îmi cer iertare de la toți, nădăjduind în milă Bunului Dumnezeu, că vom rămâne cu toții «o turmă și un Păstor» - Păstorul cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos, la care ne duce Preafericirea să Onufrie, Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine.

Cred că a fost o ispită și o încercare pentru noi, dar să rămănem biruitori pănă la sfârșit, și vom primi Raiul mult dorit!

Acolo nu va mai fi nici Patriarhie, nici națiune, nici limbă, nici neam!

Vă rugăm: să rămânem patrioți ai împărăției lui Dumnezeu!

✂️ Marea Schismă, 16 iulie – 970 de ani de când Vestul s-a lepădat de Hristos și a devenit eretic →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Aproape o mie de ani de când popoarele Vestului au renunțat la mărturisirea de credință niceano-constantinopolitană de la anul 325, schimbând Crezul si renunțând la Sfânta Treime.

Marea schismă de la 1054 nu a fost doar o “luptă între popi”, între mai marii bisericii din Răsărit și din Apus. Deși tot de atunci se încercă a se acredita ideea aceasta cu lupta “între popi”, marea schismă a plecat de la dorința migratorilor, care au năvălit în Europa, de a veni cu up-date-uri la învățătura de credință, așa cum a venit ea prin Sfinții Apostoli și Părinți prin succesiune apostolică încă de la Hristos. Europenii si Asia Mica aveau la un moment dat toți un Domn, o Credință, un Botez.

Dar vrăjmașii lui Hristos au zis “nu, nu! Nu e bine cum credeți voi!” Si le-au schimbat oamenilor credința. Si în Vest, și în Asia Mică. Prin forță pentru cine nu s-a lepădat de bună voie.

A se reține de către cei ce nu știau deja, că până la 1054 toți eram ortodocși. Nu catolici. Nu protestanți. Nu baptiști. Nu luterani. Nu unitarieni. Nu penticostali.

Toate ereziile astea nu au Sfânta Treime, că unii nici nu se închină cu trei degete, alții nu se mai închină deloc.

De aceea îmi este imposibil să înțeleg ce anume vor catolicii să sărbătorească la anul la 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea. Atunci s-a scris Crezul. Pe care ei l-au ciuntit; practic au desființat învățătura de credință. Ei recunosc “învățătura” lui Arie nu ce au susținut Sfinții Nicolae, și Spiridon, si toți cei 318 Sfinți părinți de la Niceea, printre care și Mitropolitul Marcu al nostru de la Tomis.

Ce treabă mai au ei cu Sinodul Întâi Ecumenic de vor să îl celebreze alături de noi?

de Cristina Leordeanu

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2024/07/17/marea-schisma-16-iulie-970-de-ani-de-cand-vestul-s-a-lepadat-de-hristos-si-a-devenit-eretic/

🛐 Schismaticii binecuvântează apa cu simbolul tridentului ucrainean

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Falșii preoți a Bisericii Ortodoxe din Ucraina - cea necanonică și eretică -

binecuvântează apa cu lumânări în forma simbolului național ucrainean.

Acest mod de a "sfinți" aghiazma este o inovație care nu are nimic de-a face cu Tradiția Bisericii!

Acest lucru nu a existat niciodată în practica bisericii, este prima dată când fac așa ceva.

Acest lucru este împotriva tradiției bisericești și a Sfintei Scripturi.

Au înlocuit crucea cu propriile simboluri.


✝️ Vama a 19-a – a ereziei

După aceasta am ajuns la vama ereziei, unde se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţa, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora. În vremea minuţioaselor cercetări, pe care mi le făceau arapii infernali ai acestei vămi, mi-au apărut în minte luminoasele hotărâri Divine, însoţite de sfaturile apostoleşti şi părinteşti din Dumnezeieştile Scripturi şi din cărţile Bisericeşti: „Păziţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în piei de oi; iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După faptele lor îi veţi cunoaşte”. „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu mă primiţi pe Mine. De va veni altul (Antihrist) în numele său, pe acele îl veţi primi”. „Mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi înţelegerile voastre de la credinţa în Hristos. Că de ar propovădui cel ce vine, pe un alt Iisus, pe care n-am propovăduit, sau de aţi lua alt duh, care n-aţi luat, sau altă Evanghelie, care n-aţi primit, bine l-aţi suferi (MT 7,15; Ioan 5,43; 2 Cor. 11,3-4).Dar acea vamă am trecut-o fără ispitire, pentru că în viaţă având şi păzind dreapta Credinţă, nu m-am aflat vinovată. Şi aşa de acolo am mers înainte, apropiindu-ne de porţile cereşti.

— Vămile Sfintei Teodora, vama 19.


⛔️ Schismaticii din Ucraina încearcă să își facă cruce dar nu reușesc ... cum vă explicați asta? →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

În loc de explicații:


✝️ Cum se face corect semnul Sfintei Cruci

Cum ținem mâna?

Se folosește mâna dreaptă, unind degetele ei în felul următor: degetul mare, degetul arătător și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cum să ne facem corect semnul Sfintei Cruci

Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte – pentru a sfinți mintea -, apoi coboară până la buric – pentru a sfinți simțurile -, de acolo, mâna merge la umărul drept, iar apoi ea merge orizontal la umărul stâng – pentru a sfinți puterea trupului.

În timp ce se face semnul Sfintei Cruci, se rostește “în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), “și al Fiului” (când mâna coboară la buric), “și al Sfântului Duh” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt), „Amin” (când mâna o retragem de la umărul stâng).

Cele trei degete împreunate simbolizează unitatea Sfântei și nedespărțitei Treimi. Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei închipuiesc cele două firi, omenească și dumnezeiască, unite în persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

Deci nu spunem „Amin” când mâna este la umărul stâng, nu facem cruci mici strâmbe și rapide, de parcă am cânta la mandolină, n-o facem cu limba în gură. Dacă dorim să facem și o închinăciune, ne aplecăm numai după ce mâna este din nou lăsată să cadă pe lângă trunchi. De ce? Pentru că tocmai am închipuit Crucea de pe Golgota și ne închinăm ei.

Uneori se mai observă o altă greșeală, destul de răspândită: închinăciunea se face în același timp cu semnul Sfintei Cruci. Nu trebuie să facem acest lucru, deoarece rupem Crucea. Dacă însă ne oprim cu semnul Sfintei Cruci la piept, și nu la buric, atunci crucea pe care o facem apare răsturnată și, fără să vrem, transformăm Crucea lui Hristos într-o cruce satanistă.

Unii dintre credincioșii care vin la biserică numai de câteva ori pe an, de cele mai multe ori își fac semnul Sfintei Cruci incorect. Pe unul îl vezi că-și face semnul Sfintei Cruci ca și cum ar alunga muște sau ar cânta la cobză, altul își împreunează degetele ca și cum nu și-ar face semnul Crucii, ci ar vrea să presare sare peste el. Nici nu trebuie să mai amintim greșeala cea mai frecventă în care mâna nu mai ajunge până la umărul drept sau cel stâng, ci face o mișcare nedefinită în dreptul pieptului.

Este aceasta ceva neimportant, o simplă formalitate? Nu, nicidecum! Sfântul Vasilie cel Mare scria cu mult timp în urmă că: „În Biserică totul este bun și se face după rânduială”. Semnul Sfintei Cruci este mărturia văzută a Credinței noastre. Ca să-ți dai seama cât de evlavios este cineva, privește cum face semnul Sfintei Cruci. Evanghelia ne spune: „Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios” (Lc. 6,11)

Semnul Sfintei Cruci are o putere foarte mare. În Viețile Sfinților sunt descrise multe întâmplări ce ne arată cum semnul Sfintei Cruci făcut peste trupul cuiva, chiar și o singură dată, rupe legăturile diavolilor.

De aceea creștinii care din nepăsare își fac incorect și fără evlavie semnul Sfintei Cruci, îi fac pe diavoli să salte de bucurie.

Când facem semnul Sfintei Cruci?

Semnul Sfintei Cruci îl însoțește pretutindeni pe credincios. Ne facem acest semn când ne trezim și când mergem la somn, la ieșirea din casă și la intrarea în biserică; ne închinăm înainte și după masă, în fața icoanelor, când facem metanii.

Semnul Crucii lui Hristos sfințește totul și pe toate. Astfel, atunci când credinciosul își face semnul Sfintei Cruci asupra sa, se apropie mai mult de mântuire și sufletul său se folosește.

Să nu ne rușinăm să ne facem semnul Sfintei Cruci atunci când trecem pe lângă o biserică.


✝️ După Regulamentul Autorităților Canonice Disciplinare şi al Instanţelor de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti - 2015, tot cel care își face Cruce strâmbă este:

1) hulitor / blasfemiator prin gesturi (schimonosirea, falsificarea semnului sfintei cruci),

2) schismatic (pentru că are o interpretare gestuală publică diferită a semnului sfintei cruci),

3) eretic (pentru că tot public învață altceva decât învață biserica în privința a cum se face semnul crucii),

4) profanator / sacrileg / disprețuitor = batjocoritor / lipsit de respect / știrbitor al cinstei și a închinării Sfintei Cruci

5) apostat


✝️ Vama a 19-a – a ereziei

După aceasta am ajuns la vama ereziei, unde se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţa, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora. În vremea minuţioaselor cercetări, pe care mi le făceau arapii infernali ai acestei vămi, mi-au apărut în minte luminoasele hotărâri Divine, însoţite de sfaturile apostoleşti şi părinteşti din Dumnezeieştile Scripturi şi din cărţile Bisericeşti: „Păziţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în piei de oi; iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După faptele lor îi veţi cunoaşte”. „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu mă primiţi pe Mine. De va veni altul (Antihrist) în numele său, pe acele îl veţi primi”. „Mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi înţelegerile voastre de la credinţa în Hristos. Că de ar propovădui cel ce vine, pe un alt Iisus, pe care n-am propovăduit, sau de aţi lua alt duh, care n-aţi luat, sau altă Evanghelie, care n-aţi primit, bine l-aţi suferi (MT 7,15; Ioan 5,43; 2 Cor. 11,3-4).Dar acea vamă am trecut-o fără ispitire, pentru că în viaţă având şi păzind dreapta Credinţă, nu m-am aflat vinovată. Şi aşa de acolo am mers înainte, apropiindu-ne de porţile cereşti.

Vămile Sfintei Teodora, vama 19.

💥 Teofil Creangă: Fanarul își creează propriul Exarhat, în Lituania — o altă schismă realizată de Fanar →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Patriarhia Constantinopolului își creează propriul exarhat în Lituania, relatează LRT.

Jurnaliștii îl citează pe preotul Gintaras Sungailo, potrivit căruia șeful exarhatului, clericul estonian al Fanarului, Justinus Kiviloo, va sosi în Lituania în viitorul apropiat.

Sungailo a mai spus că Exarhatul Fanarului din Lituania va fi înregistrat ca organizație religioasă în conformitate cu legislația seculară.

Lituania este teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei. Biserica Lituaniei operează în această țară.

În mai 2022, Mitropolitul Inochentie al Lituaniei a făcut apel la Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse cu o cerere de a acorda Bisericii Ortodoxe din Lituania statutul de Biserică autonomă.

La 16 martie 2023, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a discutat acordarea statutului de "Biserică autonomă" în Lituania.

Biserica Rusă a promis că va lua în considerare această problemă la Sinodul Episcopilor, fără a specifica când se va întâmpla acest lucru.

Între timp, în martie 2023, Patriarhul Bartolomeu și prim-ministrul Lituaniei au semnat un document privind crearea Exarhatului Fanar.

Acesta va include 5 foști clerici ai Bisericii Lituaniene a Patriarhiei Moscovei, pe care Mitropolitul Inochentie i-a caterisit, dar Fanarul a fost repus în funcție prin decizia sa.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1577058246393357&set=a.945020452930476

☦️ Starețul Amfilohie Belotserkovsky: "Mergeți la Biserică nu le dați la schismatici"

- Posted in ☦️ Profeții și Proorocii by

enter image description here

Starețul Amfilohie (Belotserkovsky) a spus:

"Eu nu voi trăi până atunci, dar tu vei trăi. Veți vedea agitație în Biserică - dar nu va dura mult timp. Mergeți la Biserică, nu le dați schismaticilor. Stați în Biserică. Nu părăsiți Bisericile sub nicio formă. Biserica este a lui Hristos! Mergeți mai des, împărtășiți-vă. Dumnezeu va fi cu voi. Dar dacă cineva va sluji în limba ucraineană, nu mai puteți merge la astfel de Biserici".

Din amintirile fiicelor duhovnicești Raisa și Olga acum călugărițe.

🛐 Părintele Claudiu Buză: EREZIA PROPOVĂDUITĂ PUBLIC DUCE LA SCHISME ȘI DEZBINĂRI →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

LEGIFERAREA și PROPOVĂDUIREA publică a ecumenismului reprezintă CAUZA PRINCIPALĂ A SCHISMEI ucrainene care se configurează la nivel panortodox!

Înțelegem această realitate citind Canonul 15, I-II Constantinopolul - erezia generează dezbinări și schisme! Dacă BOR va încerca să rezolve sinodal doar problema schismei ucrainene, fără a respinge și fără a condamna ecumenismul, rezultatul va fi doar provizoriu benefic (deși sunt semne că BOR va accepta sinodal schisma!). Boala, însă, va rămâne nevindecată!

Un medic bun, responsabil, pentru a trata o afecțiune serioasă, merge până la cauza bolii, și nu operează, dacă e cazul, fără a curăța locul care produce infecție în organism. La fel trebuie să fie și în Biserică, prin "medicii" Ei care sunt ierarhii.

Dacă a apărut o boală în Trupul Bisericii, ierarhia trebuie, conform făgăduințelor făcute la hirotonie, să vindece organismul bolnav prin Dogme, Canoane și învățături ale Sfinților Părinți. Acestea sunt "tratatele de medicină" ale Bisericii! Dacă nu se intervine asupra cauzei bolii, atunci problemele se adâncesc și cresc riscurile să fie îmbolnăvite și mădularele sănătoase ale Bisericii, chiar dacă asistăm la o aparentă vindecare.

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02B8Mz9VrJCc9BwWgE2D154Yqe4wP4GATP7Jxa8f2Q4MNcxqyJQqBURzDtfmeYFFGhl

⚠️ Semnal de alarmă: Patriarhul Fanarului își bagă adânc coada în BOR →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

SEMNAL DE ALARMĂ!

Patriarhul Fanarului își bagă adânc coada în BOR

BARTOLOMEU - TRĂDĂTORUL ORTODOXIEI
BARTOLOMEU - TRĂDĂTORUL ORTODOXIEI

Din păcate ierarhii BOR îl privesc pe acesta ca pe un stăpân și nu ca pe un schismatic, eretic și criminal (vezi conflictul religios și sângeros din Ucraina), așa cum de fapt este.

Astfel, mai nou, după împărtășirea unui ierarh ortodox român în Ungaria alături de un schismatic ucrainean, într-o ,,biserică" catolică, la Iași, la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (14 octombrie 2023), ierarhi ortodocși și schismatici din 6 Biserici locale au celebrat o Liturghie comună, unde au participat câteva sute de mii de credincioși.

Liturghia a fost oficiată de un sobor format din 26 de ierarhi români și străini, sub (ATENȚIE) conducerea Înaltpreasfințitului Părinte Andreas, Mitropolit de Arkalochori, Kastelli și Viannos - din partea Patriarhiei CONSTANTINOPOLULUI - patriarhie devenită schismatică și promotoare a schismei ucrainene și în cadrul altor biserici locale.

Au slujit:

1 - Daniel - Mitropolit de Aksum şi Exarh al Etiopiei, al Patriarhiei ALEXANDRIEI (patriarhie schismatică);

2 - Mitropolitul Petru (Tsaava) de Chqondidi, Tsageria și Lentekhi, al Patriarhiei Georgiei;

3 - Qais Sadiq - Episcop de Erzurum, Vicar al Patriarhiei Antiohiei;

4 - Episcopul Porfirios de Neapole al Bisericii Ortodoxe a CIPRULUI (patriarhie schismatică);

  • precum și numeroși ierarhi și clerici ai Bisericii Române.

Deci:

După ce a acordat tomosul schismaticilor ucraineni, patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, umblă înnebunit prin lumea ortodoxă, să tragă de partea sa cât mai multe biserici ortodoxe locale care să încuviințeze și să recunoască și ele greșeala sa.

Și acțiunile lui dau roade: pe lângă Fanar, trei biserici locale au recunoscut această schismă (făcută cu concursul americanilor), a Alexandriei, Greciei și Ciprului.

Iar acum se învârt acoliții lui schismatici prin România, Bulgaria, Macedonia, etc.

Ai noștri vrând să fie băgați în seamă și fiind mai naivi și fudui (nu mai spun - afoni în teologie, și iubitori de hramuri și festivități), au mușcat momeala, neștiind că-s duși spre tăiere (iad).

Pentru că toate aceste activități în amestec cu schismaticii se fac cu scopul de a se recunoaște schisma ucraineană.

Iar dacă BOR va recunoaște schisma ucraineană, va deveni și ea SCHISMATICĂ !

Iar apoi se vor unii cu papistașii și va deveni și eretică.

Chiar așa !

Acesta este scenariul pregătit de Fanar, Vatican și americani.

Să nu fie ! Să ne ferească Dumnezeu !

Dar așa este pregătit și nu mai este decât un pas.

Grecia, Alexandria și Ciprul au căzut.

Să ne rugăm ca rușii să rezolve cât mai repede cu schismaticii ucraineni, pentru că așa ar mai o șansă de a stopa căderea noastră în schismă și nici bisericile care au recunoscut-o nu ar mai avea pe cine să pomenească.

O să spuneți: Da. Dar Sfânta Parascheva a făcut acolo minuni cu pelerinii... Icoanele sau moaștele sfinților fac minuni chiar dacă ar fi furate de catolici sau păgâni, dar tot spre slava ortodoxiei.

Pentru ca cei de altă credință să spună: Vezi ? Sunt ortodoxe, de aceasta fac minuni.

Credeți că moaștele sfintei Parascheva au vindecat datorită lui Bartolomeu sau schismaticilor și ierarhilor noștri neștiutori care au slujit acolo ? Nu ! Ci pentru că Dumnezeu nu dorește ca BOR să cadă și în îndelung răbdarea Sa mai îngăduie, poate, poate... Dar aceasta până la un moment. Pentru că vedem că unii din jurul nostru deja au căzut.

Iată în continuare lista ierarhilor români prezenți la această slujbă comună cu schismaticii, la Iași.

1 - Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;

2 - Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;

3 - Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei;

4 - Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului;

5 - Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos;

6 - Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor;

7 - Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului;

8 - Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei;

9 - Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți;

10 - Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud;

11- Preasfinţitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor;

12 - Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei;

13 - Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului;

14 - Preasfinţitul Părinte Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei;

15 - Preasfinţitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix;

16 - Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal;

17 - Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor;

18 - Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei;

19 - Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților;

20 - Preasfinţitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului;

21 - Preasfinţitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Răspunsurile liturgice au fost oferite în acest an de către Corul Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaşi, condus de către lect. univ. dr. Consuela Radu-Ţaga.

Sursa: https://www.facebook.com/100022675903641/posts/pfbid0mT2vdbneHYEpDmyx1LCxBSouqiaaegTjLMF9XeGQkQKBXdYwYW3ZcFRrW3oD9KGul/

🛐 Sinodul Bisericii Albaneze și-a exprimat nedumerirea cu privire la viitoarea hirotonire ca episcop a unui om cunoscut pentru acțiunile sale schismatice.

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

La 5 iulie 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Albaneze și-a exprimat nedumerirea față de alegerea arhimandritului Teofan (Koyi) de către Sfântul Sinod al Fanarului pentru hirotonirea întru episcopat.

Un comunicat a fost publicat pe site-ul oficial al Bisericii Albaneze, în care se afirmă că "arhimandritul Teofan (Koya) este cunoscut ortodocșilor din Albania ca lider al acțiunilor schismatice".

Biserica Albaniei spune că Teofan s-a născut la Tirana în 1966, a studiat o vreme la seminarul din Durrës, apoi a plecat în România, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot.

"Întorcându-se în țară, el, în fruntea unui grup de ultranaționaliști, la 8 octombrie 1995, i-a expulzat pe slujitorii Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei în timpul celebrării Sfintei Liturghii din templul Maicii Domnului din orașul Elbasan", se spune în comunicat.

În locul preoților ortodocși din Biserica Fecioarei din Elbasan, arhimandritul Teofan l-a pus pe "preotul" Nicolae Marka, care a fost "hirotonit" în Biserica schismatică (la acea vreme - n.r.) macedoneană.

"După aceea, complicele său Nicolae Marku nu a încetat să numească public Biserica Ortodoxă Autocefală a Albaniei greacă, folosind terminologie pur naționalistă și politică", se arată în document.

Mai mult, "Nicholas Marku continuă să ocupe Biserica Ortodoxă istorică din Elbasan până în prezent", a reamintit Sinodul.

De-a lungul timpului, arhimandritul Teofan s-a stabilit în Statele Unite, unde s-a alăturat Bisericii Române.

"El nu și-a cerut niciodată iertare pentru acțiunile sale schismatice din primii ani ai restaurării Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei", se spune în comunicat.

Biserica Albaneză a spus că, în urmă cu trei ani, arhimandritul Teofan s-a mutat la Boston, unde a încercat să devină episcop al Bisericii Ortodoxe din America, dar a fost refuzat, deoarece "conducerea OCA a primit informații fiabile despre activitățile sale schismatice".

Drept urmare, arhimandritul Teofan a mers la Exarhatul fanariot din Statele Unite, iar Arhiepiscopul Elpidofor i-a promis demnitatea episcopală.

Sinodul Albaniei a raportat că, în urma unei proceduri rapide, potrivit comunicatului oficial de presă al Fanarului, arhimandritul Teofan "a fost ales Episcop al Filomeliei, slujind nevoilor pastorale ale Eparhiei Ortodoxe Albaneze aflate sub jurisdicția Bisericii Mamă a Constantinopolului".

"Există o surpriză și o nedumerire larg răspândită printre ortodocșii din Albania față de această evoluție neașteptată a evenimentelor, cauzată de persistența Arhiepiscopului Elpidofor al Americii.

Ne limităm la reamintirea necesară a problemelor schismatice provocate de arhimandritul Teofan în timpul restaurării Bisericii Albaniei din ruine", a declarat Sinodul Bisericii Albaneze.


Preluat de pe contul lui Teofil Creangă @ Facebook: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1489224768510039&set=a.945020452930476