„Când un copil se joacă și este prins cu totul în jucăriile sale, el nu-și dă seama dacă tatăl său este aproape și-l mângâie cu dragoste. Dar dacă se oprește o clipă din joacă, atunci își dă seama de prezența tatălui său.

Asemenea și noi: când suntem cuprinși de griji și tulburări, nu mai simțim iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dăruiește mereu harul Său, dar noi nu-l simțim. Să avem grijă, dar, să nu ne risipim puterile sufletului în griji deșarte și în lucruri zadarnice, care într-o zi se vor preface în pulbere.

Căci astfel ne istovim trupește și ne risipim mintea în deșert, iar când venim la rugăciune, nu mai aducem lui Dumnezeu decât oboseală și căscat, asemenea jertfei netrebnice pe care a adus-o Cain.”

~ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Pentru a dobândi nădejdea, trebuie mai întâi să alungăm deznădejdea din sufletele noastre. Pentru a face acest lucru, încetați să mai săpați asupra trecutului și să vă temeți de viitor. Trăiește astăzi ca și cum ar fi ultima ta zi și fă totul pentru Hristos.

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul — Despre rugăciune: "Atunci când mă gândesc la binefacerile lui Dumnezeu şi la nerecunoştinţa mea, inima este străpunsă, o doare, iar mintea se îndreaptă acolo." / Când pe inimă o doare, mintea coboară în inimă. Când o doare pe inimă? Atunci când mă gândesc la binefacerile lui Dumnezeu şi la nerecunoştinţa mea, inima este străpunsă, o doare, iar mintea se îndreaptă acolo. Este greu pentru om să pună frâu minţii sale, care aleargă cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Trebuie s-o prindă „de mânuţă” şi s-o ducă lângă cei îndureraţi, bolnavi, părăsiţi, adormiţi. Atunci mintea, care le vede pe toate acestea, „loveşte” inima, care, oricât de împietrită ar fi, se sparge şi rugăciunea devine a inimii. După aceea omul îl roagă cu lacrimi pe Dumnezeu să intervină. Iar dacă cineva se gândeşte la toate acestea, dar nu compătimeşte şi nu-l cutremură nici nefericirea lumii, nici iadul celor adormiţi, care sunt acuzaţi, nici osânda sufletelor lor, se vede că le are pe toate din belşug şi este sătul. Predomină cugetarea trupească, iar omul cel vechi este foarte puternic.

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Starea noastră duhovnicească îi influenţează şi pe ceilalţi. / „Cel ce are har şi merge undeva, îndată, ca un curent electric, împrăştie pacea duhovnicească pe care o are. Precum şi cel care are o stare demonică, împrăştie în jur ceea ce are înlăuntrul său. Starea noastră duhovnicească îi influenţează şi pe ceilalţi.”

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Predarea totală a vieții noastre în mâinile lui Dumnezeu este o eliberare de nesiguranța adusă de încrederea în puterile proprii, în ego-ul nostru. Acest lucru ne permite să ne bucurăm de Rai din această viață. / Cu munca şi grija multă se uită de Dumnezeu. Părintele Tihon spunea: ‘Faraon dădea multă muncă şi mâncare multă israeliţilor, ca să uite de Dumnezeu‘. În vremea noastră, diavolul i-a absorbit pe oameni prin materie, în multe lucruri. Munca multă, mâncare multă, ca să uite de Dumnezeu (Ieşire 1, 13-14), şi astfel să nu poată – sau mai bine zis, să nu vrea – să pună în valoare libertatea ce li se dă, ca să-şi sfinţească sufletul…