Iată o întâmplare din viață Preacuratei Fecioare Maria: Iisus Domnul a fost zămislit în pântecele Fecioarei într-o zi de vineri și tot într-o zi de vineri a și pătimit pe Cruce.

Preacurată Fecioara L-a născut în ziua cea dintâi a săptămânii și tot în ziua cea dintâi a săptămânii a zis Dumnezeu: Să fie lumina (Facere 1:3); în ziua cea dintâi a săptămânii s-a pogorât mana din cer și tot în ziua aceasta S-a născut Domnul și Mântuitorul, precum tot în ziua aceasta S-a botezat în Iordan.

La vremea Nașterii lui Hristos, viețuia în Betleem bătrâna Salomeea, rudenia lui Iosif și a Mariei. Această nu și-a putut primi rudeniile în casă ei, dar a venit să-i vadă în peștera păstorilor. Când Preasfânta Fecioară a născut în chip nestricat pe Domnul și Mântuitorul, Salomeea a venit să o vadă.

Ea s-a minunat cum o față atât de tânăra a putut naște fără a fie ajutată de vreo moașă, cum L-a putut înfășa singură pe Prunc și cum a mai putut sta și pe picioarele sale.

Auzind că nașterea această nu a fost omenească, ci dumnezeiască, că a fost nestricăcioasă și fără de durere și că Fecioara-Maică a rămas Fecioară și după naștere, precum era și mai înainte, Salomeea nu a crezut, ci a întins mâna sa spre trupul Preasfintei Fecioare spre a o cerceta, după obiceiul moașelor, că astfel să ia încredințare. Dar pentru necredință și îndrăzneala sa, a primit îndată pedeapsa: mâna ei a înțepenit și s-a uscat. Bătrână s-a înfricoșat foarte tare de minunea aceasta și a început a se tângui pentru mâna ei cea uscată. Dar atingându-se mai pe urmă de Pruncul Cel dumnezeiesc, mâna ei s-a făcut înapoi teafără, precum fusese mai înainte. Și așa a crezut Salomeea în fecioria Preacuratei Maici și în dumnezeirea lui Hristos.

Trecând patruzeci de zile, atunci când Preacurată Fecioara a venit cu Pruncul Cel tânăr la Templu din Ierusalim, după cum era obiceiul la evrei, Arhiereul Zaharia a așezat-o în locul rânduit fecioarelor. Fariseii și preoții s-au tulburat văzând aceasta și au voit să o trimită la locul rânduit femeilor însoțite cu bărbat, dar Zaharia cel văzător cu duhul nu le-a îngăduit aceasta, ci a vestit tuturor că ea a rămas și după naștere fecioară. Pentru aceasta bătrânii iudeiilor au început să-l pizmuiască pe Zaharia și i-au cerut lui Irod să-l ucidă. De îndată ce au ieșit din Templu, Născătoarea de Dumnezeu și Dreptul Iosif au plecat de la Ierusalim la Nazaret, iar de acolo în Egipt.

Bradul simbolizează prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu care acesta este acoperit reprezintă cunoașterea și bogăția, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau fructele cunoașterii ale binelui și răului.

Cine sunt sfinţii? / Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

Sunt oameni ca şi noi, numai că aceştia au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decât iubirea de tată, de mamă, de fiu, decât iubirea de pământ, decât iubirea de lumea aceasta.

Sfinţii, prin urmare, sunt oameni care au urmat întocmai pe Iisus, iubindu-L pe El mai presus decât acestea din viaţa asta.

Într-o zi am ascultat necazul unei mame: - fata era credincioasă până ce i-a murit soţul, după care s-a răzvrătit şi împotriva icoanelor. Adică Dumnezeu este bun numai cât îţi merge bine în lumea aceasta, dar când îţi vine un necaz, te întorci împotriva icoanelor, a Bisericii, a lui Dumnezeu. În cazul acesta, omul (femeia aceasta) a iubit ceva în lumea aceasta mai mult decât Dumnezeu.

Şi Iisus a zis limpede:

“Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.”

“Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).

Şi mulţi Îl urmează pe Iisus până la muntele Fericirilor, dar foarte puţini Îl urmează până la Golgota, până sus pe Cruce.

Până sub Cruce a străbătut numai iubirea Maicii Sale şi a ucenicului iubirii.

Acum ştiţi ce-s Sfinţii – eroii iubirii divine!

(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca - Despre durerile oamenilor, vol. 6, Ed. „Credinţa strămoşească”, 2011, pp. 15-16)

Împodobirea pomului de Crăciun, simbol al Pomului Vieții în casa creștinului, 16.12.2024.

Conform tradiției familiale, tatăl atașează icoana Nașterii Domnului și pune în vârful bradului steaua care vestește Nașterea Pruncului Iisus. Steaua Nașterii Domnului este steaua-cruce cu opt colțuri, simbol al zilei a opta a veșniciei. Poate fi și steaua lui David cu șase colțuri, cum apare uneori în iconografia medievală. Dar nu trebuie înlocuită cu steaua cu cinci colțuri, steaua comunistă a Kremlinului, așa cum se întâmplă adeseori în vremea noastră. Pentru creștinul ortodox simbolurile sunt importante!

— Părintele Bogdan Florin Vlaicu

La predica de Crăciun de la Sfânta Liturghie, Părintele Longhin, a rostit niște adevăruri dureroase:

— În primul rând, a vorbit despre prigoana autorităților împotriva credincioșilor, pe care vor să-i transfere la noua biserică ucraineană, la noua religie. Nu mai există libertate de ați alege religia, trebuie forțat să treci la cea nouă (satanistă). Vlădica spunea cum au fost aduși oameni cu forța, la noua biserică și religie. Se fac presiuni extraordinare asupra oamenilor să treacă la noua biserică. Vlădica îndeamnă lumea să NU renunțe la credința în Dumnezeu.

— Anchetatorii au încercat să-i convingă pe copiii orfani, să-l compromită pe Părintele Longhin, cu acuzații scandaloase, dar nu au reușit, pentru că absolut toți copiii NU și-au trădat Tatăl care a avut și are grijă de ei.

— Părintele la numit spurcat pe patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol, pentru că în loc să apere credincioșii ortodocși din Ucraina, a declarat că-i pare bine că s-a terminat cu vechea Biserică Ortodoxă Ucraineană.

— Părintele se așteaptă la represalii și mai mari asupra bisericii și a lui personal. Îl vor tracasa cu procese mincinoase, dar cel mai grav, vor să-i ia copiii.

— Părintele a spus că nu se teme, și așteaptă prigoana autorităților, dar a spus tuturor să nu-și piardă credința în Dumnezeu. Vin vremuri grele pentru toată lumea.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să aibă grijă de Părinte. Doamne Ajută!

— Alexandru Cuculescu

Crăciun înseamnă Nașterea lui Dumnezeu în istorie, în Altar și în inima ta.

Crăciun înseamnă să te unești cu Pruncul scump în Euharistie.

Crăciun înseamnă să simți izvorul de lacrimi din inima Fecioarei.

Crăciun înseamnă să asculți înfiorat corurile de îngeri la streașina cerului.

Crăciun înseamnă să dăruiești lumină în casele celor sărmani.

Crăciun înseamnă să iubești lumea din ochii înlăcrimați ai unui bătrân singur.

Crăciun înseamnă nemurire.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=10161165904506101&set=a.10152410492686101