"Știți ce pace simt cei adormiți atunci când le punem o lumânare?

În acest fel suntem în contact spiritual cu cei vii și cu cei adormiți.

Într-un cuvânt, lumânarea este o "antenă" prin care intrăm în contact cu Dumnezeu, cu bolnavii, cu cei adormiți și așa mai departe."

~ Sfântul Paisie Aghioritul.

Un tânăr care lucra la poliție îl oprea de fiecare dată și îl punea să sufle în fiolă.

— Oprește, părinte! Iar ați băut azi? Suflă aici!!

— Domnule Ofițer, m-ați oprit de câteva zile încontinuu... Puteți să-mi spuneți, ce aveți cu mine?

— Da. Cred că stai în Biserică și bei, nu te rogi. Ești un mincinos, ca toți popii! Tot te prind eu! Prostiți oamenii.

— Bine, spuse preotul. Ține minte, tinere! Dacă eu mai suflu astazi, mâine nu vei mai sufla tu!

— Mă ameninți? Suflă, popă suflă!

După ce a suflat părintele și, iar nu a ieșit nimic la fiolă, nervii tânărului erau la maxim.

A doua zi dimineață o femeie a intrat în Biserică și spuse:

— Părinte, Părinte!Vreau să vorbesc ceva cu dumneavoastră.

— Da. Spuneți?!!

— Părinte, soțul meu, agentul de poliție, care vă punea fiola nu mai poate respira și dorește să veniți la el.

Zis si făcut. Preotul merse la casa bolnavului și constata că tânărul polițist nu mai putea respira deloc...

Atunci preotul îl întrebă ce a făcut de a ajuns așa?

Însă el privea speriat pe preot. Nu putea inspira și expira bine. Scrise pe o foaie un cuvânt: "Iartă- mă, părinte."

În acel moment preotul luă epitrahilul și citi rugăciuni pentru sănătate, apoi îl mărturisi, făcând și rugăciunea de dezlegare. Îl împartăși cu Sfintele Taine și îi lasă o carte de rugăciuni.

Însă pacientul dădea afirmativ din capul său, căci în rest nu putea vorbi absolut deloc.

Preotul ceru o lumânare și-i spuse:

— Vezi această lumânare? Vă rog să faceți această rugăciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, iartă- mă." Apoi să stingeți lumânarea suflând.

Încet și cu răbdare, bolnavul a început să spună rugăciunea, apoi aprindea lumânarea, se ruga și sufla din nou.

Făcea zilnic acest efort. De multe, multe ori... A durat mai bine de 3 luni, apoi a reușit să sufle din nou foarte tare și a resimțit în suflet o mare bucurie. A strigat pe soția lui și a rugat-o să cheme preotul la el.

— Părinte, Părinte am început din nou să am putere și să răsuflu, spuse tânărul. Am vindecat plămânii.

— Nu, nu ai vindecat plămânii, ci sufletul. Te rog când te faci bine să vii la biserică să vorbim. După câteva zile tânărul intră în biserică smerit și spuse: DOAMNE, IISUSE, IARTĂ- MĂ!

Iară și iară rostea această rugăciune. Se vindecă de această neputință și luă calea Bisericii. Devenise paraclisier în Biserica satului și după el veniră și familia și mulți prieteni care înainte râdeau de preot prin glumele pe care le spunea tânărul agent.

Dacă stăteai lângă el, îl auzea-i rar și constant respirând și șoptind: Iisuse, iartă-mă. Iisuse, iartă-mă.

Nu a mai durat mult timp și fostul agent a avut un mare necaz. Soția lui a murit într-un accident rutier. Așa tânărul căsătorit, dar fără copii a luat blagoslovenie de la duhovnicul său și a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la liniște.