“Există, undeva în Carpaţi o bucată de pământ românesc pe care istoria noastră veche o cunoaşte sub numele de Ţara Loviştei”. ~ Ion Conea

În acest spaţiu românesc, s-au scris două din cele mai emoţionante file din istoria poporului român:

1. În anul 87 e.n., oastea romană condusă de generalul Cornelius Fuscus, este înfrântă de viteazul rege dac Decebal. “Comandantul suprem al legiunilor, neprevăzătorul Fuscus a fost ucis: trupele sale măcelărite sau luate în robie, împreună cu arme, maşini de război şi cu steagul armatei1”. Mărturiile arheologice, glasul viu al istoriei, ne aduc argumente sigure despre existenţa dacilor în acest spaţiu carpatic. Cetăţile din zonele învecinate localităţii: Praetorium (comuna Racoviţa), Pons-Vetus (comuna Câineni), precum şi întăririle din satul Pripoare al comunei Perişani, unde există un castru roman, vorbesc despre civilizaţia romană, despre începuturile poporului român.

2. La Posada Perişanilor, în anul 1330, oştenii lui Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, obţin cea mai răsunătoare victorie a acelor vremuri în faţa oştilor conduse de trufaşul rege ungur, Carol Robert de Anjou. Istorica bătălie a început - după cum menţionează Cronica pictată de la Viena - vineri, 9 noiembrie 1330. Descriind înfrângerea suferită de oştile ungureşti, o diplomă regală din data de 13 octombrie 1335, amintea cu amărăciune “năvălind asupra noastră cu un atac înverşunat şi straşnic din toate părţile, au izbit în diferite chipuri oştirea noastră, atacându-ne cu îngrozitoare atacuri câineşti, împroşcând cu praştii, izbind cu cruzime şi lovind cu săbiile cetele noastre”.

Lupta de la Posada în Cronica pictată de la Viena — 9 - 12 noiembrie 1330, Posada, zona muntoasă dintre Țara Românească și Transilvania — Victorie decisivă a forțelor române