În momentul coborârii focului Sfânt, Hristos însuși coboară pe pământ și rămâne aici cu 40 de zile înainte de Înălțarea Sa.

Dacă focul Sfânt nu coboară, mare jale așteaptă neamul omenesc deoarece este unul din semnele sfârșitului:

1. când focul binecuvântat nu va mai coborî la Mormântul Domnului din Ierusalim;

2. când icoana Maici Domnului de la Mânăstirea Iviron - Portărița - părăsește Sfântul Munte Athos iar Athosul va fi sub apă;

3. când stejarul din Mamvri din ținutul Hebron, sub ramurile căruia dreptul Avraam l-a primit pe Domnul Însuși în chipul a trei străini, se veștejește;

4. când apa Iordanului nu se va mai întoarce de Bobotează.

• Origine și semnificație:
  
  Termenul „denie” provine din slavona vdenie, însemnând „priveghere” sau „slujbă nocturnă”.
  
  Denia este asociată cu Utrenia (slujba de dimineață), dar se oficiază seara, în ajunul anumitor zile din Postul Mare și Săptămâna Patimilor.

• Perioada de săvârșire:
  
  În mod tradițional, denia începea la miezul nopții (ceasul al șaptelea nocturn, conform Triodului), simbolizând pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos (evocată de troparul „Iată Mirele vine la miezul nopții”).
  
  Astăzi, din motive practice (slăbiciunea umană), deniile încep seara, deși acest lucru este o excepție față de regulila originală.

• Structură și conținut:
  
  Denia este distinctă de Priveghere (care combină Vecernia, Litia și Utrenia), fiind o slujbă independentă.
  
  În Săptămâna a V-a a Postului Mare:
  
  Miercuri: Se citește integral Canonul Mare al Sf. Andrei Criteanul.
  
  Vineri: Se adaugă Acatistul Bunei Vestiri, citit alternativ cu psalmodiile obișnuite.
  
  În Săptămâna Patimilor: Deniile urmează structura Utreniei, dar includ Evanghelia (preotul poartă epitrahil și felon).

• Semnificație liturgică:
  
  Deniile subliniază pregătirea spirituală prin veghe și meditație asupra patimilor lui Hristos.
  
  Finalul cu rugăciunea „Învrednicește-ne Doamne...” reflectă trecerea din întuneric spre lumină (răsăritul soarelui ca simbol al învierii).
  
  Deniile sunt un element unic al tradiției ortodoxe, combinând elemente de priveghere, meditație biblică și anticipare a tainelor mântuitoare, adaptate în timp pentru a răspunde nevoilor credincioșilor.
  
  

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea zi de Luni (Denie) / În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul neroditor, care s-a uscat prin blestemul Domnului.

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea Marți (Denie) / În Sfânta şi Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea Miercuri (Denie) / În Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor se pomenește femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul.

• În Sfânta şi Marea Joi sunt prăznuite mai multe momente din viața Mântuitorului, anume Sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoșătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului.
  
  📜 Cele 12 Evanghelii - ale sfintelor și mântuitoarelor Patimi ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos
  
  Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale slujbei acesteia sunt citirea completă a relatărilor celor patru Evanghelii despre suferinţele Mântuitorului, despre răstig­nirea şi moartea Sa pe Cruce. Nici o sărbătoare din timpul anului nu are în cuprinsul său o lectură biblică atât de com­pletă a tot ceea ce poate fi înţeles duhovniceşte legat de săr­bătoarea respectivă.
  
  Iubirea lui Hristos care se dăruieşte în Cina cea de Taină este iubirea Sa mântuitoare mai tare decât păcatul şi moartea, cum va arăta pe Cruce când iartă pe cei ce-L răstignesc, iar după înviere îl iartă pe Petru care, din frică, s-a lepădat de Iisus.
  
  Prin Cina cea de Taină, Hristos redescoperă că darurile creaţiei, reprezentate prin pâine şi vin, sunt daruri ale iubirii Sale pentru oameni, iar când El le sfinţeşte prin prezenţa Sa iubitoare, ne dăruieşte însăşi iubirea Sa dătătoare de viaţă veşnică: Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură (Ioan 6, 54-55).
  
  În Cina cea de Taină, Hristos Cel întru toate ascultător de Dumnezeu dăruieşte oamenilor Paradisul cu Pomul vieţii (cum scrie Sfântul Isaac Sirul), pe care Adam l-a pierdut prin neascultare de Dum­nezeu şi nepostire, pentru că a socotit că darurile sunt mai de preţ decât Dăruitorul.
  
  Prin Taina Sfintei Euharistii, Hristos Domnul ne arată că adevărata viaţă este o existenţă euharistică, de comuniune cu Dumnezeu şi de recunoştinţă faţă de El – Izvorul şi Dătătorul vieţii veşnice.
  
  Sfânta Evanghelie după Ioan spune, vorbind despre Cina cea de Taină, că înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind lisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi, cei din lume, până la sfârşit i-a iubit (Ioan 13, 1). La iubirea Lui extremă a răspuns Iuda cu trădare extremă, pentru că acest ucenic a iubit mai mult banii decât pe Stăpânul său.
  
  Cântările Deniei din Sfânta şi Marea Joi arată cât de mare şi înspăimântător este păcatul lui Iuda, care, îmbolnăvindu-se cu iubirea de arginţi, s-a întunecat şi a vândut pentru treizeci de arginţi pe Hristos Domnul.
  
  Iubirea smerită şi jertfelnică a lui Hristos se arată în jertfa Sa euharistică care apoi se manifestă şi ca iubire smerită şi slujitoare în spălarea picioarelor ucenicilor Săi: Dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sun­teţi datori să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat pildă, că pre­cum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi (Ioan 13,14-15).
  
  După ce a săvârşit Cina cea de Taină, inaugurând Paştele Nou, Noul Legământ, prin însăşi iubirea Sa jertfelnică, adeverită ca iubire slujitoare, curăţitoare, sfinţitoare şi mântuitoare, Hristos Domnul dă o poruncă nouă ucenicilor şi anume, fiecare să iubească pe semenii săi, nu doar ca pe sine însuşi, ci aşa cum Hristos îi iubeşte.
  
  Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Pre­cum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii ( Ioan 13, 34-35).

• Lectură: Părintele Cleopa: Frații mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Veniți seară de seară cât mai mulți la sfânta biserică. Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii

  „Astăzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri și la moarte pentru noi păcătoșii. Ați auzit în Sfânta Evanghelie cu câtă bucurie Îl însoțea mulțimea și cu câtă ură și zavistie Îl priveau cărturarii și arhiereii iudeilor.
  
  Astăzi se încheie Postul Mare și începe Săptămâna Mare a Sfintelor și mântuitoarelor patimi. Cei care ați fost mai silitori cred că până acum v-ați spovedit și împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Care încă nu v-ați curățit de păcate prin spovedanie și Sfânta Împărtașanie, mai aveți numai câteva zile până la Sfintele Paști. Nu mai amânați, ci alergați la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurățiți și plini de păcate. Nu vă lăsați pe ultimele zile că săptămâna aceasta preoții sunt foarte ocupați.
  
  Frații mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase și mișcătoare slujbe și cântări de peste an. Veniți seară de seară cât mai mulți la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează și se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem și să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor și ucigașilor necredincioși? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vieții, postește și suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic și este vândut iudeilor ca să fie judecat și răstignit?
  
  Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieții, al iertării și al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.
  
  Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însoțit de mulțime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm și noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem și noi, că suntem ca niște pomi fără roade pe pământ, lipsiți de multe bunătăți duhovnicești. Hristos primește pe femeia păcătoasă să-I spele picioarele. Să ne apropiem și noi de Domnul și cu lacrimi de pocăință să-I udăm picioarele și să I le sărutăm.
  
  Hristos este vândut de Iuda la iudei pe 30 de arginți. Să ne ferească Dumnezeu să-L trădăm și noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din frică. Hristos spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, ca să ne învețe smerenia pe toți. Hristos Mântuitorul nostru săvârșește prima Sfântă Liturghie la Cina cea de Taină, întemeiază deci jertfa liturgică și împărtășește pe ucenici, înainte de patima Sa. Să prețuim toată viața biserica, să mergem regulat la Sfânta Liturghie și să ne apropiem cu evlavie și pregătire de Sfânta Împărtășanie, mai ales la marile praznice și sărbători creștine. Numai Iuda, vânzătorul, când s-a împărtășit "a intrat satana în el", căci a primit cu nevrednicie Trupul și Sângele Domnului. Așa vor pătimi toți cei ce se împărtășesc cu necredință și cu păcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în păcate grele și nici măcar în sfintele posturi nu se pocăiesc și nu se împacă cu Mântuitorul.
  
  Iată, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tâlhari, pentru mântuirea noastră. Să mergem cu sfintele femei mironosițe să plângem pe Iisus Hristos și mai ales să ne plângem păcatele noastre lângă Crucea Lui. Hristos își dă duhul și apoi este pus în mormânt. Să îngenunchem cu mare credință la Mormântul Domnului, să-L tămâiem, să ne rugăm și să ne cerem iertare, să ne împăcăm unii cu alții și în noaptea sfântă a Sfintelor Paști să așteptăm clipa de taină a Învierii Domnului și a învierii noastre.
  
  De vom face așa, ne vom bucura cu toții de lumina învierii Mântuitorului și vom putea cânta cântarea îngerească de biruință asupra morții și a iadului. Amin”.

Cea mai tristă zi din istoria creaţiei este cea a Răstignirii lui Hristos pentru mântuirea noastră, pe care o celebrăm an de an în Biserica Ortodoxă în Vinerea Mare, notează Ziarul Lumina.

Sinaxarul din Triod ne spune că în Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tot în această zi se face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Imnografia Triodului subliniază că Hristos a suferit pentru mântuirea noastră cu tot trupul Său: „Fiecare mădular al Sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini, faţa, scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce, şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţa. Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne-ai mântuit pe noi de patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de noi, şi ne-ai înălţat, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi”. Acest lucru este subliniat şi de Sinaxar, care ne spune că astăzi Domnul Iisus Hristos a răbdat: scuipări, loviri peste față, palme, insulte, batjocuriri, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și înainte de toate Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.

„Cel atotputernic şi smerit, Cel fără de păcate, de bunăvoie ia asupra Sa urmarea păcatelor lumii căzute”

Sfintele Pătimiri sunt numite „înfricoşătoare”, deoarece Hristos suferă moarte pe Cruce ca Dumnezeu şi Om. În nici un moment al Sfintelor Sale Pătimiri Iisus Hristos nu încetează să fie şi Fiul lui Dumnezeu. Cel care pătimeşte este Cuvântul Întrupat, Cel prin care Tatăl a creat toate în Duhul Sfânt.

„Cel atotputernic şi smerit, Cel fără de păcate, de bunăvoie ia asupra Sa urmarea păcatelor lumii căzute. Pentru că Cel ce pătimeşte pe Cruce este Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, se fac minuni în cer şi pe pământ: soarele se întunecă, în semn de doliu, iar pământul se cutremură, în semn de înfricoşătoare uimire. De aceea, după cum minunile Sale izvorâte din iubire pentru oameni, ca de pildă învierea lui Lazăr pentru care a plâns, sunt pătimite, tot aşa Pătimirile pe Cruce sunt minunate, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul” (Doxologia).

În Vinerea Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului trăim plenar toate evenimentele mântuitoare ce s-au petrecut în noaptea de joi spre vineri şi tot ce a suferit Hristos pentru izbăvirea noastră de sub puterea morţii şi a răului pe parcursul zilei de vineri, culminând cu moartea şi cu îngroparea Lui.

Biserica Ortodoxă Română, prin lectura celor 12 pericope evanghelice ce prezintă Sfintele Pătimiri ale Domnului în cadrul Deniei din Sfânta şi Marea Vineri, oferă creştinului posibilitatea de a înţelege ce a făcut Hristos pentru mântuirea noastră. Se pleacă în urmărirea momentelor legate de Sfintele Pătimiri de la marea cuvântare a Domnului nostru Iisus Hristos de la Cina cea de Taină, pe care o auzim din lectura primei Evanghelii (Ioan 13, 31; 18, 1) a acestei Denii.

Zi aliturgică

Sfânta şi Marea Vineri este zi aliturgică, adică nu se oficiază Sfânta Liturghie, iar cartea de cult a acestui timp liturgic, Triodul, precizează: „potrivit Tipicului cel Mare al Sfântului Sava, în această Sfântă şi Mare zi de Vineri, să nu se facă nici o Liturghie”.

Cântarea care defineşte cel mai bine această zi de durere pentru creştini este:

„Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini s-a încununat Împaratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă s-a îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane de fier s-a pironit Mirele Bisericii. Cu suliţa s-a împuns Fiul Fecioarei. Închinămu-ne Patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă şi slăvită Învierea Ta”.

• 📜 Prohodul Domnului - întreg şi neschimbat

În Sfânta şi Marea Joi sunt prăznuite mai multe momente din viața Mântuitorului, anume Sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoșătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului.

Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale slujbei acesteia sunt citirea completă a relatărilor celor patru Evanghelii despre suferinţele Mântuitorului, despre răstig­nirea şi moartea Sa pe Cruce. Nici o sărbătoare din timpul anului nu are în cuprinsul său o lectură biblică atât de com­pletă a tot ceea ce poate fi înţeles duhovniceşte legat de săr­bătoarea respectivă.

Iubirea lui Hristos care se dăruieşte în Cina cea de Taină este iubirea Sa mântuitoare mai tare decât păcatul şi moartea, cum va arăta pe Cruce când iartă pe cei ce-L răstignesc, iar după înviere îl iartă pe Petru care, din frică, s-a lepădat de Iisus.

Prin Cina cea de Taină, Hristos redescoperă că darurile creaţiei, reprezentate prin pâine şi vin, sunt daruri ale iubirii Sale pentru oameni, iar când El le sfinţeşte prin prezenţa Sa iubitoare, ne dăruieşte însăşi iubirea Sa dătătoare de viaţă veşnică: Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură (Ioan 6, 54-55).

În Cina cea de Taină, Hristos Cel întru toate ascultător de Dumnezeu dăruieşte oamenilor Paradisul cu Pomul vieţii (cum scrie Sfântul Isaac Sirul), pe care Adam l-a pierdut prin neascultare de Dum­nezeu şi nepostire, pentru că a socotit că darurile sunt mai de preţ decât Dăruitorul.

Prin Taina Sfintei Euharistii, Hristos Domnul ne arată că adevărata viaţă este o existenţă euharistică, de comuniune cu Dumnezeu şi de recunoştinţă faţă de El – Izvorul şi Dătătorul vieţii veşnice.

Sfânta Evanghelie după Ioan spune, vorbind despre Cina cea de Taină, că înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind lisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi, cei din lume, până la sfârşit i-a iubit (Ioan 13, 1). La iubirea Lui extremă a răspuns Iuda cu trădare extremă, pentru că acest ucenic a iubit mai mult banii decât pe Stăpânul său.

Cântările Deniei din Sfânta şi Marea Joi arată cât de mare şi înspăimântător este păcatul lui Iuda, care, îmbolnăvindu-se cu iubirea de arginţi, s-a întunecat şi a vândut pentru treizeci de arginţi pe Hristos Domnul.

Iubirea smerită şi jertfelnică a lui Hristos se arată în jertfa Sa euharistică care apoi se manifestă şi ca iubire smerită şi slujitoare în spălarea picioarelor ucenicilor Săi: Dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sun­teţi datori să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat pildă, că pre­cum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi (Ioan 13,14-15).

După ce a săvârşit Cina cea de Taină, inaugurând Paştele Nou, Noul Legământ, prin însăşi iubirea Sa jertfelnică, adeverită ca iubire slujitoare, curăţitoare, sfinţitoare şi mântuitoare, Hristos Domnul dă o poruncă nouă ucenicilor şi anume, fiecare să iubească pe semenii săi, nu doar ca pe sine însuşi, ci aşa cum Hristos îi iubeşte.

Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Pre­cum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii ( Ioan 13, 34-35).

• 📜 Cele 12 Evanghelii - ale sfintelor și mântuitoarelor Patimi ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea Miercuri (Denie)

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea Marți (Denie)

• 🙏🏻 Săptămâna Patimilor. Sfânta și Marea zi de Luni (Denie)

În momentul coborârii focului Sfânt, Hristos însuși coboară pe pământ și rămâne aici cu 40 de zile înainte de Înălțarea Sa.

Dacă focul Sfânt nu coboară, mare jale așteaptă neamul omenesc deoarece este unul din semnele sfârșitului:

1. când focul binecuvântat nu va mai coborî la Mormântul Domnului din Ierusalim;

2. când icoana Maici Domnului de la Mânăstirea Iviron - Portărița - părăsește Sfântul Munte Athos iar Athosul va fi sub apă;

3. când stejarul din Mamvri din ținutul Hebron, sub ramurile căruia dreptul Avraam l-a primit pe Domnul Însuși în chipul a trei străini, se veștejește;

4. când apa Iordanului nu se va mai întoarce de Bobotează.

Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, susţine că Paştele adevărat este acolo unde se află Sfânta Lumină, adică la ortodocşi, precizând că la catolicii aceasta nu există. El a menţionat că nu vrea să îi judece pe catolici, doar îi compătimeşte, comentând astfel propunerea fostului ministru de externe Teodor Baconschi Biserica Ortodoxă Română să celebreze Paştele odată cu catolicii şi protestanţii, dar și a lui Adrian Papahagi. Baconschi a argumentat că decalajul pascal dintre ortodocşi şi restul lumii creştine pare o relicvă a Războiului rece. Şi profesorul Adrian Papahagi a exprimat un punct de vedere similar. Pe de altă parte Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, este de acord cu schimbarea datei. Vezi și: Mitropolitul Andrei Andreicuț intervine în discuția privind data Paștilor: 'Ne rugăm la Dumnezeu ca acest lucru să se repare'

Arhiepiscopul Tomisului a fost întrebat, luni, într-o conferinţă de presă, în legătură cu afirmaţia fostului ministru de externe Teodor Baconschi potrivit căreia ortodocşii ar trebui să celebreze Paştele în aceeaşi zi cu catolicii şi protestanţii.

„Nu știe ce spune”

„Cred că nu ştie ce spune. Noi respectăm toate cele trei condiţii de la Sinodul I Ecumenic înscrise într-un canon al sărbătoririi Paştelui. Adică să fie după echinocţiul de primăvară, după Paştele evreilor şi după Lună plină. Dacă una din aceste condiţii nu se împlinesc, se amână o lună ca să fie toate împlinite. De aceea, perioada la care variază data Paştelui este de 5 săptămâni. Catolicii, în primul rând, au uneori Paştele înainte de Paştele evreilor. Adevărat este că noi sărbătorim Paştele după calendarul neîndreptat, că aşa a hotărât Sinodul de la 1923 de la Constantinopol, când s-a îndreptat calendarul în partea de răsărit. În partea de apus, a îndreptat calendarul în secolul al XVII-lea”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului, relatează News.ro.

Care este Paștele „adevărat”?

El a precizat că Paştele adevărat este acolo unde vine Sfânta Lumină.

“Dar acolo este Paştele adevărat unde vine Sfânta Lumină. Au catolicii Sfântă Lumină? N-au. Alţii? N-au. Toţi se adună la lumina ortodocşilor şi strigă adevărata lumină a ortodocşilor. Dar nu îndrăznesc să vină, că e greu la ortodocşi, că sunt posturi mari, aspre, metanii, rânduieli de slujbă mai lungi. Le place să proclame într-un cuvânt. Dar e greu să ţii rânduiala, căci cere jertfă multă”, a mai declarat ÎPS Teodosie.

Întrebat cum procedează catolicii de Paşte, Arhiepiscopul Tomisului a răspuns:

“Totul este simbol. Au lumină materială, Lumina care coboară la noi e realitatea, nu-i simbol. În sfârşit, nu vreau să-i judec, că nu-i treaba mea, doar îi compătimesc”.

Propunerea fostului ministru de Externe Teodor Baconschi

Fostul ministru de externe Teodor Baconschi a afirmat într-o postare pe pagina sa de Facebook, că ortodocşii ar trebui să celebreze Paştele odată cu catolicii şi protestanţii.

“Decalajul pascal dintre ortodocşi şi restul lumii creştine pare o relicvă a Războiului rece. Popoarele ortodoxe, eliberate de comunism, au tot cerut ierarhiilor sincronizarea calendarului, fără rezultat. Culmea e că BOR nu e pe stil vechi, deci ar putea celebra Paştele odată cu catolicii şi protestanţii (cum fac ortodocşii din Finlanda şi Estonia). Cu toate astea, mergem cu ruşii - şi calendarul lor iulian, neîndreptat. Adică taman cu cei care au sabotat unitatea panortodoxă atât prin războiul inter-ortodox din Ucraina, cât şi prin neparticiparea arogantă la Sinodul din Creta (2016)”, a transmis Teodor Baconschi, fost ambasador al României la Vatican.

Ce spune Papahagi

La rândul său, Adrian Papahagi a scris pe Facebook: ”După Paşti, voi iniţia un amplu demers naţional, solicitând Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să calculeze data Paştilor pe calendarul gregorian (de care oricum ţine seama Crăciunul), astfel încât să sărbătorim Învierea alături de toată creştinătatea apuseană (incluzându-i aici, de pildă, pe ortodocşii finlandezi), şi alături de concetăţenii noştri catolici sau protestanţi, fie ei maghiari, saşi, români sau orice. Acest decalaj de calendar e foarte supărător şi pentru milioanele de români care locuiesc în Occident, dar nu pot beneficia de zilele libere acordate de statele de reşedinţă, pentru a sărbători Paştele alături de rudele din ţară, şi trebuie să-şi ia zile suplimentare de concediu. N-au decât să ne urmeze exemplul şi grecii, bulgarii şi ceilalţi, dacă vor comuniune.

Sursa: https://www.stiripesurse.ro/ips-teodosie-da-de-pamant-cu-propunerea-intelectualilor-pentru-data-pastilor-au-catolicii-sfanta-lu_2870615.html

Comentariu Ortodoxia.RO:

Cei doi – Adrian Papahagi și Teodor Baconschi – care au lansat această provocare în Săptămâna Mare, sunt practic niște anticriști: au primit misiune pe linie de lojă să tulbure apele în Săptămâna Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos - pentru ei, să fii în rândul „lumii civilizate” e mai important decât să păstrezi tradiția și rânduiala dată de Sfinții Părinți – ei vor să-L aducă pe Hristos după lume, nu să aducă lumea la Hristos.

Propunere Ortodoxia.RO:

Să ne întoarcem la Crăciunul pe vechi deoarece așa era rânduit înainte - să ne reîntoarcem la calendarul Iulian deoarece această modificare în BOR a fost făcută la presiuni politice, mai exact, francmasonice - așa putem fi într-o comuniune mai mare cu celelalte popoare ortodoxe.