Când greşim faţă de aproapele, nu greşim de fapt faţă de o fiinţă omenească, ci greşim personal faţă de Dumnezeu.

Căci Dumnezeu locuieşte tainic în fiecare suflet, şi pretutindenea odihneşte. lar felul în care ne purtăm cu aproapele este felul în care ne purtăm cu Dumnezeu.

Să ne fie limpede că nu sântem pe calea cea bună, dacă ne purtăm cu dragoste faţă de cei ce au dragoste pentru noi, iar celor care ne urăsc le întoarcem cu aceeaşi măsură. Aceasta nu este calea cea bună, căci se cuvine să fim fii ai luminii, fii ai dragostei, fii ai lui Dumnezeu, copiii Domnului.

Da, să fim copiii Săi, să avem caracterul Său - caracter Dumnezeiesc, caracterul păcii, al dragostei şi al bunătăţii.

~ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia