Această minune evidențiază puterea rugăciunii și dreptatea lui Dumnezeu.

Se spune că, pe vremea lui, unii dintre clerici și mireni l-au acuzat pe Sfântul Nicodim de practicarea vrăjitoriei, deoarece mulți oameni din popor veneau la el pentru vindecări și ajutor. Aceștia nu înțelegeau sfințenia vieții sale și darurile primite de la Dumnezeu, precum darul înainte-vederii și al vindecării.

Pentru a-și dovedi nevinovăția, Sfântul Nicodim a fost chemat să participe la un proces. Ca semn al credinței sale și pentru a demonstra că este nevinovat, el a luat în mână un fier încins și l-a ținut fără ca acesta să-l ardă.

Spre uimirea tuturor, Sfântul Nicodim nu a suferit nicio rană sau arsură, iar acest lucru a fost considerat o dovadă incontestabilă că Dumnezeu era cu el.

Cei care îl acuzaseră s-au rușinat și au recunoscut că Sfântul Nicodim este un om al lui Dumnezeu.

Această minune a întărit credința poporului și a arătat puterea sfințeniei. Ea ne amintește că Dumnezeu îi ocrotește pe cei care trăiesc în adevăr și dreptate, iar rugăciunile drepților pot depăși legile firii.

Sfântul Nicodim a continuat să-și ducă viața de nevoință și rugăciune, fiind cunoscut ca un mare făcător de minuni în timpul vieții și după trecerea la cele veșnice.