În 1994, atunci când un consultant în diversitate a întrebat ce trebuie să se facă în cazul în care unii angajaţi se vor împotrivi să participe la seminarele de sensibilizare privind homosexualitatea, homosexualul declarat Bruce Lehmen a răspuns: Acestea urmează să le fie băgate pe git. Dacă vor să fie habotnici, nu au decit să meargă să lucreze în altă parte.

Vă vom sodomiza fiii. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în seminarele voastre, în cazărmile voastre, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. [...] Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa -— va fi desființată. [...] Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați. Nu vor exista compromisuri. - Fragment din „Manifestul homosexualilor", 1987

Este de datoria noastră de părinți, cetățeni, fii ai acestui popor, să ne apărăm, cu toate mijloacele legale și morale, familiile noastre, grădinițele, școlile și facultățile noastre, copiii noștri și viitorul lor, Țară noastră, de agresiunea fățișă înfăptuită împotriva noastră ca oameni și ca popor de către guvernarea globalistă condusă de trădători de neam și țară.

Este o diferență clară între, pe de o parte, tolerarea unui comportament şi, pe de alta, adoptarea de către societate a comportamentului respectiv. În întreaga dezbatere ce ţine de acceptarea homosexualității, nicăieri nu este mai evident acest lucru ca în cazul împingerii agresive a ideii de studiere egală a homosexualității în cadrul şcolilor.

Activiştii homosexuali declară că dacă homosexualitatea reprezintă doar una din expresiile sexualității umane, atunci aşa şi ar trebui să fie studiată şi explicată elevilor; precum şi să i se ofere acestui fenomen un tratament egal, care include şi mecanismele acestei expresii sexuale. Argumentul este, de fapt, următorul: din moment ce societatea ar trebui să tolereze acest comportament, rezultă că acesta este egal (cu nimic inferior decît altele) şi merită o acceptare pe măsură.

Nu este adevărat însă că ceva tolerat înseamnă şi ceva egal. Să luăm exemplul fumatului. Acest comportament era de obicei privit ca ceva extravagant, fiind foarte popular. Non-fumătorii au tolerat acest comportament, dar niciodată nu l-au considerat egal cu ne-fumatul. Această atitudine s-a accentutat odată ce efectele asupra sănătăţii au început să devină din ce în ce mai vizibile. La fel cum a devenit clar faptul că fumul cancerigen care este produs de ţigara unui fumător şi pe care îl inspiră involuntar un nefumător este .o violare a drepturilor nefumătorului, şi urmările sociale ale homosexualității reprezintă o agresiune asupra celor care nu îşi doresc ca aceasta să fie prezentat drept comportament-model pentru copiii lor. Din planurile activiştilor homosexualilor este clar că ele au de-a face cu mult mai mult decît ceea ce înseamnă toleranță.

Activistul homosexual Michelangelo Signorile care scrie periodic pentru New York Times, rezumă în revista OUT planurile homosexualilor:

... să luptăm pentru căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex şi pentru privilegiile care urmează din aceasta şi, odată obținut acest drept, să reproiectăm complet instituția căsătoriei, să cerem dreptul de a ne căsători nu ca pentru a adera la normele morale ale societății, ci de fapt pentru a demonta un mit şi a transforma radical o instituție învechită. Cea mai subversisă acţiune pe care o pot face homosexualii şi lesbienele — acțiune de care posibil va beneficia întreaga societate — este să schimbe complet noțiunea de familie. Aceasta este unealta finală care ne va ajuta să demontăm toate prejudecățile împotriva sodomiei, să obținem în şcoli predarea lecţiilor educative despre homosexualitate şi SIDA şi, în final, să schimbăm în mod radical felul cum societatea ne priveşte şi ne tratează.

Copiii sînt ținta planurilor homosexualilor, aceasta reiese din următorul pasaj din Manifestul homosexualilor scris de Michael Swift, care a fost publicat în The Gay Community News în februarie 1987.

Vă vom sodomiza fiii, embleme ale bărbăției voastre neputincioase, ale viselor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. li vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în sălile voastre de sport, în vestiarele voastre, în terenurile voastre de sport, în seminarele voastre, în grupurile voastre de tineret, în toaletele cinematografelor voastre, în cazărmile voastre, în motelurile voastre, în toate cluburile voastre de bărbați, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbații sunt împreună cu alți bărbați. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. li vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Ei se vor umple de dorinţă pătimaşă pentru noi şi ne vor adora.

Membrul Comisiei de Patente şi Mărci Comerciale al SUA, activistul homosexual Bruce Lehmen declară răspicat, în Washington Times (9/8/1994):

În 1994, atunci cînd un consultant în diversitate a întrebat ce trebuie să se facă în cazul în care unii angajați se vor împotrivi să participe la seminarele de sensibilizare privind homosexualitatea, homosexualul declarat Bruce Lehmen a răspuns: Acestea urmează să le fie băgate pe git. Dacă vor să fie habotnici, nu au decit să meargă să lucreze în altă parte.

Marshall Kirk şi Erastes Pill în fu piine of Straight America (Revizuirea Americii heterosexuale) pledează pentru folosirea metodei cămila-în-cort:

În primele etape ale oricărei campanii de sensibilizare a Americii tradiționale, masele nu trebuie şocate şi nici nu trebuie să li se provoace dezgust prin expunerea prematură la comportamentul homosexual real. Dimpotrivă, ideea de sex trebuie să fie minimalizată şi drepturile homosexualilor trebuie prezentate cît mai mult posibil ca fiind doar o problemă socială abstractă. Mai întîi, lăsați cămila să-şi bage nasul în cort, şi apoi fundul urîcios.

Acest document a fost publicat pentru prima dată în anul 1987 în revista oficială a homosexualilor din SUA „Gay Community News” din 15-21 februarie, în calitate de editorial, adică de poziţie oficială a organizaţiei homosexualilor care edita revista.

Acest eseu este o nebunie extravagantă, o fantezie crudă, tragică, o erupție a furiei lăuntrice, despre cum cei asupriţi visează cu disperare să devină asupritori.

Vă vom, sodomiza fiii, embleme ale bărbăţiei voastre neputincioase, ale viselor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în sălile voastre de sport, în vestiarele voastre, în terenurile voastre de sport, în seminarele voastre, în grupurile voastre de tineret, în toaletele cinematografelor voastre, în cazărmile voastre, în motelurile voastre, în toate cluburile voastre de bărbaţi, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alți bărbați. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Ei se vor umple de dorinţă pătimaşă pentru noi şi ne vor adora.

Femeilor, voi slăviţi libertatea. Voi spuneţi că nu mai sînteţi satisfăcute de bărbaţi, că ei vă fac nefericite. Noi, cunoscătorii feţei bărbătești, ai fizicului masculin, vă vom lua bărbaţii. Îi vom distra, îi vom instrui, îi vom îmbrăţişa cînd vor plînge. Femeilor, voi spuneți că vreţi să trăiţi unele cu altele în loc să trăiţi cu bărbaţi. Atunci duceţi-vă şi fiți unele cu altele. Noi le vom oferi bărbaţilor voştri plăceri pe care nu le-au cunoscut vreodată, deoarece şi noi sîntem bărbaţi mai întîi de toate, şi doar un bărbat ştie cu adevărat cum să îi facă pe plac altui bărbat, doar un bărbat poate înțelege profunzimea emoţiilor şi sentimentelor, mintea şi corpul altui bărbat.

Toate legile voastre care interzic activitatea homosexuală vor fi anulate. În loc, vor fi promulgate legi ce promovează dragostea între bărbați.

Toţi homosexualii trebuie să rămînă umăr la umăr ca fraţii, să fim uniţi artistic, filozofic, social, politic şi financiar. Noi vom triumfa doar atunci cînd ne vom înfăţişa ca un chip comun în faţa inamicului nostru heterosexual înrăit.

Dacă veți îndrăzni să ne numiţi pederaşti sau poponari, vă vom înjunghia inimile și vom necinsti trupurile voastre, nişte mortăciuni de nimic.

Vom scrie poezii despre dragostea dintre bărbaţi, vom pune în scenă piese în care un bărbat îl dezmiardă în mod deschis pe un altul, vom turna filme despre dragostea dintre bărbaţii eroici care vor înlocui ieftinele, superficialele, sentimentalele, searbădele, juvenilele infatuări heterosexuale ce domină ecranele voastre de cinema. Vom sculpta statui ale unor tineri frumoşi, ale unor atleți curajoşi, care vor fi înălțate în parcurile voastre, în pieţele şi piaţetele voastre. Muzeele lumii vor fi umplute numai cu picturi ale unor flăcăi graţioşi, dezgoliți.

Scriitorii şi artiştii vor face ca dragostea dintre bărbaţi să fie la modă şi prestigioasă, şi vom avea succes, deoarece sîntem experți în promovarea stilurilor. Vom elimina relaţiile heterosexuale folosind satira şi umorul, procedee la care sîntem foarte pricepuţi.

Îi vom demasca pe homosexualii influenţi care se dau drept heterosexuali. Veţi fi şocaţi şi speriați cînd veţi afla că preşedinţii voştri şi fiii lor, industriaşii voştri, senatorii voştri, primarii voştri, generalii voştri, atleţii voştri, stelele voastre de cinema, vedetele voastre de televiziune, liderii voştri civici şi preoţii voştri nu sînt acei burghezi obişnuiţi şi de încredere pe care i-aţi crezut a fi. Sîntem peste tot, ne-am infiltrat. în rîndurile voastre, Fiţi prudenți cînd vorbiţi despre homosexuali, deoarece sîntem mereu printre voi: s-ar putea să fim la celălalt capăt al mesei sau poate dormim chiar în acelaşi pat cu voi.

Nu vor exista compromisuri. Nu sîntem nişte slăbănogi din clasa de mijloc. Fiind foarte inteligenţi, noi sîntem aristocrați înnăscuţi în sînul rasei umane, iar sîngele nostru albastru nu va accepta niciodată nici un fel de concesii. Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați.

Vom ridica mari armate secrete, la fel cum a făcut Mişima, ca să vă învingem. Vom cuceri lumea, căci luptătorii inspirați şi uniți de onoarea şi dragostea homosexuală sînt invincibili, la fel cum au fost soldaţii greci în antichitate.

Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violența — va fi desființată. Instituţia familiei, care doar otrăveşte imaginaţia şi împovărează libera voință, trebuie eliminată. În laboratoarele genetice vor fi zămisliți şi crescuţi băieți perfecţi. Ei vor fi legaţi unii de alţii în comunități, sub controlul şi instrucțiunea savanților homosexuali.

Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Singurii noştri dumnezei vor fi tinerii chipeşi. Sîntem adepții cultului frumuseţii, al moralei şi al esteticii. Tot ce este urit, vulgar şi banal va fi nimicit. Întrucît sîntem izgoniți din cercurile heterosexuale ale clasei de mijloc, sîntem liberi să ne trăim vieţile conducîndu-ne doar de libera imaginaţie. Pentru noi orice extremă reprezintă o nimica toată.

Societatea noastră rafinată pe cale de a se naşte va fi condusă de elita poeţilor gay. Una dintre cerințele de căpătii pentru candidații la funcții de stat în noua societate a homoerotismului va fi cuprinderea de patima grecească. Orice bărbat contaminat cu dorința heterosexuală va fi exclus automat din orice funcție de răspundere. Toţi bărbaţii care vor stărui prosteşte să rămînă heterosexuali vor fi judecaţi în curți de judecată homosexuale şi vor deveni invizibili.

Vom rescrie istoria, istoria umplută şi pîngărită de minciunile şi distorsiunile voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri şi gînditori care au făurit civilizaţia. Vom demonstra că homosexualitatea, inteligența şi creativitatea sînt inseparabil legate între ele, că homosexualitatea este o cerință pentru adevărata nobleţe şi frumusețea autentică a unui bărbat.

Vom fi victorioşi, căci ne hrănim cu amărăciunea suferinței celor asupriți și siliți de-a lungul secolelor să joace roluri secundare de nimic în prosteştile voastre spectacole heterosexuale. Ne va ajunge îndemînare să mînuim armele şi să stăm pe baricadele revoluției finale şi hotăritoare.

Tremuraţi, voi, porci heterosexuali, căci vom apărea înaintea voastră fără măşti!

Genul este o componentă înnăscută a existenţei unei persoane şi o însuşirie de bază a conştiinţei de sine a omului. Căsătoria se face între un bărbat şi o femeie pentru a zidi o familie — locul unde copiilor, istoric şi statistic, le este cel mai bine. Homosexualitatea (sodomia) nu este doar un alt fel de viață sau chiar o „preferință” sexuală; ea este un comportament nesănătos şi distrugător care loveşte oamenii, familiile şi societatea. Atragerea de către persoane de acelaşi gen este un simptom al unei tulburări de dezvoltare care deseori poate fi preîntîmpinată şi tămăduită.

Activiştii homosexuali caută să ne încredințeze pe toate căile că homosexualitatea este înnăscută la fel ca şi rasa sau apartenenţa de neam. Noi cu toţii trebuie să ne împotrivim cu tărie acestor presiuni din partea activiştilor homosexualității. Organizaţia Internaţională a Familiilor Unite se declară neclintit contra agresării cu cuvinte şi a violenţei împotriva persoanelor homosexuale. Ea caută să propună compătimire şi ajutorare pentru ca cei care se simt atraşi de acelaşi gen ca aceştia să poată înfrunta aceste simţăminte.

În continuare prezentăm o parte din cele mai răspîndite mituri privind homosexualitatea şi homosexualii. Este vorba de mituri, deoarece ele pretind să exprime realitatea, dar, de fapt, nu sînt decît nişte manipulări şi mistificări primitive.

• Mit: Cercetările arată că există o “genă gay” (o „genă a sodomiei”). Homosexualitatea este genetică (din născare).

• Realitate: Homosexulitatea nu este o însuşire moştenită de om din născare. Chiar dacă mass-media ne manipulează precum că ar fi invers, nu există dovezi experimentale grăitoare şi convingătoare care ar demonstra existența unei cauze biologice, genetice sau hormonale a homosexualității. Cercetările Activistul homosexual biologul Dean Hamer a făcut, chipurile, nişte cercetări în urma cărora s-ar fi descoperit existența unei gene a homosexualității. Dar rezultatele declarate au fost dezminţite de către oamenii de ştiinţă din cauza că aceste cercetări au fost construite astfel ca să producă „dovezi” pentru propaganda homosexualității. Scopul acestor „Ccercetări” măsluite a fost să încredințeze lumea că homosexualitatea ar fi „din născare”, că ea ar fi psihologic „normală” şi, prin urmare, că oamenii ar dori să aibă printre ei homosexuali.
  S-ar putea presupune, ca idee, că, la unii oameni, ar exista o careva înclinare înnăscută spre homosexualitate, care este însă cu totul altceva decît cauză, pricină. Dar chiar şi această posibilitate nu este nici pe departe demonstrată ştiinţific. Înclinarea spre ceva nu înseamnă că acest „ceva” sunt faptele lor, atunci ce s-ar spune despre hoți, anorexici (cei slabi), prostituate sau un alergător de maraton? 98% din oameni nu-şi definesc propria conştiinţă sau scopul în viaţă în temeiul plăcerilor lor sexuale.
  
  

• Mit: Homosexualitatea nu poate fi schimbată.

• Realitate: Cercetări respectabile şi decenii de tratament de succes demonstrează că purtarea homosexuală poate fi schimbată. Activiştii homosexuali pretind că homosexualitatea este o stare ce nu poate fi schimbată şi stăruie că terapia nu ajută. Ei încearcă să-şi îndreptăţească cerințele prin descrierea succesului ca o stare absolut deosebită şi declară că: (1) înainte de tratament o persoană nu trebuie să fi avut niciodată atracție faţă de sexul opus şi (2) niciodată să nu fi avut vreo apropiere cu cineva de sex opus. După tratament persoana trebuie (a) să devină pe deplin atrasă numai de cineva de gen opus şi (b) să nu mai aibă gînduri sau atracţii pentru acelaşi gen în tot restul vieţii sale. Aceasta ar fi egal cu a spune că nici o dietă nu ajută în afară de cazul cînd persoana nu ar mai creşte vreodată în greutate şi nu ar mai fi niciodată ispitită din nou să mănînce prea mult.
  
  

• Mit: Homosexualii suferă din cauza aceloraşi tipuri de discriminare pe care le-au suportat celelalte minorităţi înaintea mișcării pentru drepturile civile.

• Realitate: Homosexualitatea este un comportament sexual. Ea nu poate fi comparată cu rasa sau etnia. Persoanelor care se angajează în comportamentul homosexual li se acordă aceleaşi drepturi ca şi celorlalți cetăţeni. Nu ar trebui să fie acordate persoanelor drepturi speciale din cauza comportamentului lor sexual. Homosexualitatea nu este o condiţionată genetic (cum este înălțimea sau culoarea pielii). Guvernanţii nu ar trebui să acorde drepturi speciale homosexualilor pentru ceea ce este o conştiinţă de sine bazată pe comportament, dar nu pe o bază cu adevărat genetică.
  
  

• Mit: Guvernele neagă drepturile de bază ale homosexualilor prin refuzul de a legaliza căsătoriile de acelaşi sex. Homosexualilor trebuie să li se dea voie să se căsătorească.

• Realitate: Nu este discriminatoriu să negi dreptul homosexualilor de a se căsători. Homosexualilor li se acordă acelaşi drept ca şi oamenilor sexual normali: ei pot să se căsătorească cu o persoană de sex opus. Homosexualii se bucură de drepturi cetăţeneşti depline: ei pot vota, pot deţine sau transmite proprietate, pot avea asigurare pe viață şi asigurare medicală, pe lîngă multe alte drepturi normale pentru o societate.
  
  Căsătoria a fost înţeleasă şi practicată de veacuri în toate civilizațiile ca o unire dintre femeie şi bărbat, formată pentru dăinuirea vieţii şi pentru și a ocroti copiii şi a le da tot ce îi este mai bun. Guvemul şi societatea acordă sprijin şi ocrotire căsătoriei dintre femei şi bărbaţi datorită potenţialului lor biologic de a produce şi creşte eficient următoarea generaţie. Chiar şi perechile care nu au copii sau sînt sterpe au mereu în sine potenţialul de a naşte. Cuplurile homosexuale niciodată nu au.
  Dacă societăţile se abat de la căsătoria obişnuită care este un aşezămînt întemeiat pe naşterea de copii, acestea deschid ușa pentru orice alt tip de „căsătorte". Cînd homosexualilor nu li se îngăduie să se căsătorească, ei nu suferă prin aceasta o mai mare discriminare decît bigamii (cei care vor două soţii laolaltă), poligamii (cei cu multe soţii laolaltă) sau persoanele care doresc să se căsătorească cu copii.
  
  

• Mit: Dacă două persoane se iubesc, trebuie să li se pennită să se căsătorească

• Realitate: Noi iubim multe persoane cu care nu ne căsătorim. Dacă nu ar fi existat oprelişti privind căsătoria şi doar sentimentele ar fi tot ce ar trebui luat în seamă, atunci taţii s-ar putea căsători cu propriile fiice, fraţii s-ar putea căsători cu surorile şi oamenii s-ar putea căsători cu cîinele lor. Dacă nu există îngrădiri la căsătorie, posibilele combinări ar putea fi fără de sfîrşit. Dacă căsătoria este bazată doar pe simţirile unei persoane, pe nevoia de companie sau pe dorinţa de dezmierdare a organelor sexuale, atunci nu există mci un motiv logic pentru a nu legaliza căsătoriile bazate pe poligamie, incest (împreunare trupească dintre soră şi frate, mamă şi fiu etc.) sau pedofilie (sex dintre vîrstnici şi copii). Schimbarea înţelesului căsătoriei ar putea-o coborî pe aceasta la un banal angajament dintre oricare două sau mai multe persoane şi sînt multe relaţii în societate care s-ar putea încadra in tiparele noului înţeles. Certificatul de căsătorie îndeplineşte un scop specific, acela de a ordona societatea în familii bazate pe căsătoria dintre bărbat şi femeie care s-a dovedit a fi cel mai bun mediu pentru creşterea copiilor.
  
  

• Mit: Ceea ce fac persoanele în „intimitatea donnitoarelor lor" nu este treaba altora.

• Realitate: Deseori, comportamentul privat are urmări publice foarte mari. Statisticile arată clar că purtarea sodomită este distrugătoare şi aduce pagube mari nu numai celor care o practică, ci şi întregii societăţi. Comportamentul homosexual are efecte mult dincolo de dormitor. Anul trecut, guvernul SUA a cheltuit miliarde de dolari pentru tratament, cercetări şi programe anti-SIDA. În SUA, SIDA este, în mare parte, o boală proprie homosexualilor, generată de practici sexuale nesănătoase. La moment, există numeroase comportamente bazate pe acordul deplin al părţilor pe care legile şi obiceiurile le socot ca fiind vătămătoare di.n cauza efectului negativ pe care îl au asupra societăţii. Narcomania, prostituţia şi incestul sînt doar cîteva exemple de acţiuni care au loc în „intimitatea dormitoarelor". Curtea Supremă de Justiţie, prin hotărîrea sa de a decriminaliza sexul homosexual în cazul Lawrence v. Texas, a deschis uşile şcolilor astfel încît copiii să fie învăţaţi că homosexualitatea (sodomia) este normală, sănătoasă şi egală cu sexul din cadrul familiei tradiţionale. California a stabilit deja programe pentru a îndeplini pînă la capăt cele rnenţionate mai sus. Acum, cînd sexul homosexual a fost legalizat, acesta iese din dormitor şi pătrunde în clasele şcolare.
  
  

• Mit: ** În 1973, Asociaţia Americană de Psihiatrie (AAP) a exclus hornosexualitatea din lista „tulburărilor". Comportamentul homosexual ar trebui considerat normal.**

• Realitate: Hotărîrea de a scoate homosexualitatea din Îndreptarul de Diagnostică şi Statistică a fost luată după ce conducătorii şi membrii AAP au fost supuşi, de-a lungul mai multor ani la rînd, unor intense presiuni politice, fără nici o fundamentare ştiinţifică, şi eforturilor isterice de lobby din partea grupărilor de activişti homosexuali. Grupurile de activişti homosexuali au presat comitetele AAP pentru a scoate homosexualitatea din lista de tulburări aprobată de AAP. Contrar îndelungatei şi documentatei istorii care demonstrează că medicii au ajutat pacienţii homosexuali să-şi reducă şi să-şi schimbe apucăturile homosexuale, profesioniştii care continuă să cerceteze şi să trateze homosexualitatea ca pe o stare care poate fi schimbată sînt etichetaţi drept depăşiţi, cu prejudecăţi, homofobi şi neetici. La moment, există o mişcare în cadrul AAP care urmăreşte normalizarea pedofiliei, fenomen ce urmează aceeaşi cale de legalizarea ca şi homosexualitatea.
  
  

• Mit: Problemele emoţionale şi mintale pe care le au homosexualii se datorează prigonirii lor din partea celorlalţi oameni (adică a celor sexual normali) şi intoleranţei faţă de stilul lor de viaţă.

• Realitate: Dacă aceasta ar fi adevărat, atunci ar trebui să ne aşteptăm la indici mai scăzuţi în ceea ce priveşte sinuciderea şi bolile mintale printre homosexuali acolo unde homosexualitatea este pe larg răspîndită şi acceptată de decenii (de ex. San Francisco, statele europene, în special Olanda). Cu toate acestea, cercetările arată că nu există nici o micşorare a indicilor de sinucidere, boli mintale, abuz de narcotice, alcoolism şi violenţă casnică homosexuală acolo unde homosexualitatea este mai acceptată. Nivelurile înalte ale traumelor emoţionale la homosexuali nu sînt provocate de societate, ci mai degrabă reprezintă un efect al comportamentului anormal care atacă sănătatea emoţională şi psihică a celor care se angajează în practicarea sexului homosexual.
  
  

• Mit: Homosexualii sînt neputincioşi şi asupriţi de societate.

• Realitate: Homosexualii reprezintă una dintre cele mai puternice grupări de interese din SUA.
  
  Succesul lor în împingerea legilor speciale pentru „gay" (sodomiţi, giuvani) este unul fără seamăn. Oponenţilor lor li se închide gura prin ţipetele de „homofobie" aruncate asupre lor, iar dorinţele lor au fost incluse drept o prioritate în platforma Partidului Democrat. Puterea lor politică este mult mai mare decît ne-am aştepta să aibă o minoritate (artificială) care constituie nu mai mult de 2% din populaţie.
  
  

• Mit: Homosexualii sînt foarte prigoniţi şi sînt deseori victime ale crimelor de ură.

• Realitate: Cele mai înalte rate ale violenţei împotriva homosexualilor se înregistrează între homosexuali (violenţa homosexualilor asupra homosexualilor). in SUA, pe parcursului anului 2000, doar 2 din 15.517 omoruri au fost motivate de ură împotriva homosexualilor. (www.fbi.gov/ucr/ucr.htm) Statisticile guvernului federal confimă că crimele împotriva homosexualilor nu sînt doar rar întîlnite, ci sînt şi neinsemnate din punct de vedere statistic. (În general, violenţa împotriva oricărei persoane este inadmisibilă). În 2000, numărul total de infracţiuni pe teritoriul SUA a fost de 11,6 milioane. S-a constat că aproximativ 0,008% din acestea au fost crime de ură de orice tip.
  De ce se acordă atîta importanţă puţinelor crime de ură împotriva homosexualilor? Cum rămîne cu cele 15.715 victime nehomosexuale care au fost omorite în anul 2000 ? Motivul pentru care se face atît de multă publicitate homosexualităţii şi se atrage atenţia asupra crimelor de ură împotriva homosexualilor este pentru a promova orientarea sexuală ca pe o categorie specială şi ocrotită, pentru a băga pumnul în gură oricui care ar vorbi în public împotriva comportamentului homosexual şi pentru îndeplinirea planurilor pro-homosexuale.
  
  

• Mit: ** Şcolile nu sInt un loc sigur pentru elevii homosexuali. Această problemă trebuie în special reflectată în programele şcolare, în diferite cercuri de interese, precum şi în politicile şi programele şcolilor „neprimejdioase".**

• Realitate: Şcolile publice trebuie să fie un loc neprimejdios pentru orice copil, fără deosebire. Majoritatea şcolilor au introdus de acum reguli prin care se interzice hărţuirea de orice fel. Mulţi copii suferă de acelaşi fel de hărţuire de care se pretinde că suferă doar homosexualii. Aceasta se referă la copiii graşi, mici de statură, timizi, la cei care au coşuri pe faţă sau la copiii care fac parte dintr-o minoritate etnică. Politica anti-hărţuire ar trebui să-i protejeze în mod egal pe toţi elevii, în orice împrejurări, dar nu să dea o ocrotire deosebită numai pentru adolescenţii homosexuali. Pe parcursul anulului 2000, statistica americană privind rata criminalităţii (www.fbi.gov/ucr/ucr.htm) a inregistrat în şcolile şi universităţile americane în total 140 de incidente de tip „crimă de ură" bazate pe orientarea sexuală. in SUA învaţă 55 de milioane de elevi. Rata incidenţei de 140 de infracţiuni bazate pe orientarea sexuală comparată cu 55 de milioane de elevi este de 0,00003% sau, altfel spus, 3 cazuri la 100.000.
  Organizaţiile pro-homosexuale printre care Părinţii, familiile şi prietenii persoanelor gay şi lesbiene (PFLAG), Reţeaua de Educaţie a Homosexualilor, Lesbienelor celor de orientare tradiţionaM (GLSEN) şi Asociaţia naţională pentru educafie (NEA) consideră politica şcolilor „neprimejdioase" drept un prilej de a crea cluburi şi de a elabora programe de învăţămînt menite să-i inveţe pe elevi să fie (pro)homosexuali. Noţiunea de „şcoală neprimejdioasă" este folosită de aceste organizaţii drept „cal troian". Îndată ce orientarea sexuală va fi stabilită ca o problemă a siguranţei şi nu ca o problemă a comportamentului sexual, activiştii vor cere ca tot sistemul de Invăţămint public să fie modificat în aşa fel ca să promoveze, să legalizeze şi chiar să oficieze practici sexuale riscante şi un stil de viaţă inacceptabil pentru majoritatea elevilor şi familiilor lor.
  
  

• Mit: În lume 10% din oameni sînt homosexuali. Avînd în vedere că un mare segment de populaţie este homosexual, stilul de viaţă homosexual ar trebui primit, practicat şi ocrotit.

• Realitate: **Cifra de 10% este un bun exemplu de schimonosire a datelor statistice. S-a ajuns la această cifră în urma analizei sondajelor realizate din 1938 pînă în 1948 sub supravegherea lui Alfred Kinsey la care 10% din bărbaţii intervievaţi au afirmat că sînt homosexuali. Acest studiu a luat în considerare doar comportamentul bărbaţilor şi prin urmare nu este valabil şi pentru jumătatea de populaţie constituită din femei. Mai mult decît atît, în studiul realizat de Kinsey, cele 10% nu au afirmat că au fost doar homosexuali toată viaţa lor. Unii băieţi au avut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex, ca mai tîrziu să devină în totalitate heterosexuali. Chiar şi studiul lui Kinsey a specificat că mai putin de 4% sînt homosexuali. Cercetările actuale evaluează că de la1,8% pînă la 3% dintre bărbaţi se consideră homosexuali, rata homosexualităţii la femei fiind de 1.3%. **
  
  

• Mit: Homosexualii au acelaşi rol în societate ca şi heterosexualii.

• Realitate: Homosexualii, ca şi ceilalţi membri ai unei societăţi, îşi aduc contribuţia la locul de muncă şi în societate. Cu toate acestea, homosexualii îşi însuşesc apucături distrugătoare pentru ei înşişi şi pentru societate. Homosexualitatea atrage după sine un număr mare de riscuri, dintre care cel mai periculos fiind expunerea la HIV/SIDA şi alte BTS (boli cu transmitere sexulă). 50% din bărbaţii care fac sex cu alţi bărbaţi, în cele din urmă se vor infecta cu HIV sau cu altă boală cu transmitere sexuală care poate fi mortală. in jur de 30% din bărbaţii şi• femeile activi din punct de vedere homosexual au probleme grave cu alcoolul şi drogurile. Pedofilia este răspîndită pe larg printre homosexuali. Deşi homosexualii alcătuiesc doar 2% din populaţia Statelor Unite, homosexualii săvîrşesc 33% din crimele pedofile. Aproximativ 40% dintre homosexuali au fost victime ale silniciei sexuale în copilărie din partea unor vîrstnici. Preîntîmpinarea, intervenţia neîntîrziată şi tratarea apucăturilor homosexuale, deşi nu este 100% eficace, dă rezultate. Legislatorii, părinţii, profesorii, elevii şi în general societatea, are dreptul să afle urmările negative ale apucăturilor homosexuale şi ale felului lor de viaţă.
  
  

• Mit: Guvernul SUA ar trebui să cheltuiască mai mulţi bani pentru a ajuta persoanele HIV pozitiv şi pentru a găsi un tratament împotriva SIDA.

• Realitate: În SUA, cele mai răspîndite stări de sănătate cu efecte negative sînt artrita şi bolile de inimă care afectează respectiv 40 de milioane şi 50 milioane de oameni, cheltuielile totale anuale pe cap de om fiind de la 3.000 pînă la 6.000 dolari. Mai puţin de un milion de americani au HIV/SIDA, cheltuielile totale anuale pe cap de om fiind de aproximativ 200.000 dolari. Adică pentru 90 de milioane de americani bolnavi statul cheltuieşte între 270 şi 540 de miliarde de dolari. Dar pentru 1 milion de amerciani statul cheltuieşte 200 de miliarde de dolari. Iată discriminarea majorităţii de către minoritatea homosexuală.
  Mai mult de 400.000 americani au murit de SIDA. Majoritatea acestor cazuri şi a infecţiilor ar fi putut fi preîntîmpinate prin realizarea politicilor pentru ocrotirea sănătății publice care au fost stabilite de mai mult de jumătate de secol încă de la apariția epidemiei SIDA. Acestea cuprind testarea, localizarea, raportarea şi închiderea (sau distrugerea) focarelor de infecţie. Aceste practici standard au fost părăsite în urma presiunilor politice intense şi aspre ale activiştilor homosexuali şi în urma activităţilor de lobby privind SIDA.
  
  

• Mit: Grupările homosexuale fac tot ce le stă în puteri pentru a opri epidemia SIDA.

• Realitate: În grupările homosexuale, după o mică scădere a ratei infecţiei cu HIV la mijlocul anilor '80, aceasta continuă să crească. Mulţi dintre bărbaţii homosexuali care se ocupă cu informarea despre SIDA socot că: „Scopul preîntîmpinării molipsirii cu SIDA este pentru a apăra revoluția homosexuală”. Pentru aceşti bărbaţi: „Eliberarea sodomiţilor a fost înființată ca o frăție sexuală neînfrînată de nimic” şi „renunţarea la această destrăbălare va însemna cu un act de mare trădare a grupării." (Rotello, G. (1997) Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men. NU: Dutton, p. 109.)
  Cei care au murit de SIDA sînt socotiți ca nişte martiri. În loc să cheme la schimbarea apucăturilor care au dus la aceste morţi, activiştii homosexuali învinuiesc societatea pentru că nu a găsit un leac pentru SIDA, pentru că nu finanţează educaţia şi pentru că sînt vinovaţi pentru respectul de sine scăzut al homosexualilor. Cînd cineva vorbeşte despre cheltuielile suferie din cauza epidemiei de SIDA şi că în SUA aceasta este înainte de toate o boală a homosexualilor şi a consumatorilor de droguri, vorbitorul este văzut ca un învinuitor al victimelor.
  
  

- Mit: Homosexualii sînt nişte părinți foarte buni şi ar trebui să li se permită să înfieze copii. - Realitate: Luînd în seamă urmările negative ale comportamentului homosexual asupra sănătăţii şi societăţii, înfierea copiilor de către homosexuali nu este în interesul copilului. Pentru a îngădui cuplurilor homosexuale să înfieze copii, ar trebui să fie neglijate statisticile cu privire la nivelul înalt de morţi pricinuite de HIV/SIDA şi la nivelul înalt al întrebuințării de narcotice şi alcool, precum şi natura violentă şi instabilă a relaţiilor homosexuale.
În sînul cuplurilor homosexuale copiii nu pot cunoaşte nemijlocit cele mai importante tipuri de relaţii necesare pentru dezvoltarea socială: bărbat/femeie, soţ/soţie şi tată/mamă. Legea înfierii (adopţiei) trebuie în primul rînd şi înainte de toate să apere interesele copiilor şi nu trebuie să fie schimbată. Cercetările în domeniul ştiinţelor sociale dovedesc că copiii se dezvoltă cel mai bine în sînul familiilor obişnuite, tradiționale.

1. Orice vorbă împotriva homosexualității va fi interzisă. Este ilegal să nu fii de acord cu homosexualitatea.

2. Oricine va vorbi ceva împotriva homosexualității va fi amendat cu zeci şi sute de mii de lei. Conform „legii nediscriminării”, va fi creată Inchiziţa Pederastică, cu denumirea oficială de „Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării” care va deveni o a doua Procuratură împotriva tuturor oamenilor care nu acceptă homosexualitatea ca pe ceva normal.

3. În grădiniţile noastre, în şcolile şi universităţile noastre se va începe oficial predarea homosexualității ca normă şi comportament demn de urmat. Părinţii care se vor împotrivi vor fi amendaţi şi, foarte probabil, băgaţi la închisoare (ca în Germania, SUA), iar studenții exmatriculaţi şi traşi la răspundere.

4. În capitala noastră, în oraşele noastre se va începe dezmăţul homosexual: aşa-numitele gay-parade, care înseamnă goliciune şi sex în public (inclusiv sex oral, anal etc.).

5. În scurt timp, activiştii homosexuali vor cere ca statul să recunoască „căsătoriile” homosexuale la fel de normale și legale ca şi căsătoriile între bărbat şi femeie.

6. În scurt timp, activiştii homosexuali vor cere ca statul să le dea dreptul de a adopta copii.

7. „Legea nediscriminării” prevede şi scoaterea oricăror simboluri religioase (icoane, cruci, răstigniri) care sînt amplasate în locuri publice.