Mult stimată doamnă Elena Volodimirovna Zelenski!
Noi, copiii orfani din marea familie a Mitropolitului Longhin Jar (Jar Mihail Vasilievici) dorim să ne adresăm Dumneavoastră ca unei mame, care cel mai bine ne poate înțelege.
Fiecare dintre noi, abandonat de părinții care ne-au născut în lumea aceasta, a fost luat în grija tatălui nostru - Mitropolitul Longhin: unii imediat dupa naștere sau la vârste mici, de trei, patru luni, alții la vârste mai mari.
Familia noastră mare și frumoasă, cu 508 copii, îngrijiți de tata, a fost cea mai fericită până acum trei ani.
În toate greutățile și încercările vieții noastre am simțit purtarea de grijă și marea dragoste a tatălui nostru (Mitropolitul Longhin), care acum este hărțuit, urmărit și judecat, tatăl ce ne-a crescut și ne-a educat. Însă în urmă cu trei ani de zile a început o mare prigoană împotriva tatălui.
S-a sfârșit armonia casei noastre și în loc de bucuria cu care ne întâlnea tata am rămas numai cu lacrimi, cu multă durere și cu chinurile pe care tata le suferea în timpul proceselor din instanțele statului ucrainean.
Noi trăim cu cea mai mare frică, pentru că nu dorim și nu vrem nici să ne închipuim că putem rămâne din nou orfani si singuri, fără tata. Judecata la care e supus nu este dreaptă, ci este falsificată, este comandată de mai marii veacului trecător, are un caracter politic.
La ședinta de judecată din 30.10.2024 tatălui nostru i s-a făcut foarte rău și a cerut o pauză, sau amânarea judecății până a doua zi, dar a fost refuzat și peste puțin timp a fost chemată salvarea și dus la reanimare.
El e judecat pe nedrept sub art. 161 a CPU, căci este nevinovat, dar așa s-a dat ordin, să fie judecat. Noi, stimată doamnă Elena Volodimirovna, am fost la ședința de azi, 31.10.2024 fără tata, căci el este încă la reanimare. Am fost ca să cerem adevăr și dreptate, ca să ne dea răspuns pentru ce-l judecă și-l chinuie pe tata, dar am fost ignorați, neluați în seamă, au râs de noi și ne-au trimis acasă.
Acum noi toți cei 508 copii ai Mitropolitului Longhin, fiecare de acolo de unde ne aflăm, atât cei mari care sunt căsătoriți, la casele lor, cât și cei încă minori, și cei 180 de invalizi cu diverse probleme de sănătate, Vă rugăm ca pe o mamă, care cunoaște bucuria de a-și întâlni copiii acasă, de a-i încălzi la sân și de a-i cuprinde în brațe, de a-i avea aproape.
Vă rugăm să auziți și strigătul îndurerat al inimilor noastre!
Pentru noi toți și pentru fiecare în parte tata și-a dat viața și sănătatea, a trecut prin multe greutăți și încercări, a suferit numeroase operații, și nouă tare ne este teamă că vom rămâne fară el, ai nimănui. Tata își iubește mult țara în care s-a născut, Ucraina și a sădit și în noi dragostea de țară și neam.
De la începutul războiului din 2014 mănăstirea noastră a găzduit refugiați - pe primii veniți în 2014 din cele mai afectate zone i-a ținut trei ani.
Apoi din nou, începând cu 24 februarie 2022 mănăstirea a început a primi refugiați până în prezent pe la noi au trecut peste 20.000 de oameni din care circa 600 sunt găzduiți și azi la mănăstire, de aproape trei ani.
Un întreg orfelinat din Kramatorsk cu circa 100 de copii s-a mutat pe teritoriul mănăstirii noastre cu traiul.
Multe ajutoare au fost trimise cu tirurile în zonele cele mai afectate de război - peste 1500 tone de produse alimentare.
Trei mașini cu medicamente au fost trimise pe front pentru soldați, printre care se află și 10 tineri crescuți la noi, frații noștri, care luptă pentru apărarea Ucrainei.
Trei au fost deja aduși acasă invalizi, pentru care mult suferim și purtăm în inimă și-n suflet
durerea întregului nostru popor.
Chiar acum, când tata se află în reanimare, a primit o veste grea și dureroasă, că unul din copiii săi (fratele nostru), care era pe front în prima linie, a fost rănit foarte grav la ambele picioare și este, și el la reanimare.
În loc de ajutor sau mulțumire, autoritățile statului au desființat Centrul de reabilitare pentru invalizi "Vera, Nadejda, Liubovi" și Centrul de tratament al copiilor cu HIV/SIDA.
Amândouă au fost închise într-o singură zi, în urma vizitei de câteva minute a doamnei ministru, care fără să vadă invalizii, fară să cerceteze condițiile lor de viață și tratament a comunicat decizia de lichidare, prin care toți medicii și asistentele au fost concediați și toată susținerea din partea statului a fost retrasă.
Dar tatăl nostru însă nu a fost de acord și a păstrat toți copii, luându-și pe umeri plata personalului medical și toate costurile de întreținere a Centrelor, la care până atunci contribuia și statul.
Toate prin nădejdea în mila și bunătatea lui Dumnezeu, care niciodată nu ne-a lăsat!
Și astăzi când tata trebuie să poarte grijă de atâția copii, el e hărțuit prin judecăți, de trei ani nu e lăsat liniștit, fără a se ține cont că în trecut, statul ucrainean i-a recunoscut meritele de slujire a Patriei și l-a decorat cu mai multe medalii: « Erou al Ucrainei», «Patriot al Ucrainei », « Merite pentru Patrie », « Crucea Sfântului Pantelimon », « Cavaler al Legii ». Nu mai pomenim de multele decorații bisericești primite de tata. Astăzi nu suntem văzuți și auziți de nimeni!
Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu ca în inima Voastră de mamă să pună puțină dragoste și pentru noi, orfanii de aici, de la Bănceni și Vă rugăm să ne ajutați să-l salvăm pe tata de la aceste "fiare flămânde" ce doresc să rămânem iarăși orfani pe drumuri.
Și cât de greu este, mai ales pentru cei bolnavi, fără mâini, fără picioare, fără auz sau paralizați, sau cu alte deficiențe.
Avem nădejde în Domnul și în Dumneavoastră că ne veți ajuta!
Rugăm pe Domnul în aceste clipe grele și cerem putere și ajutor să învingeți orice greu și dorim întregii Dumneavoastră familii pace, sănătate, fericire și binecuvântare de la Dumnezeu!
Am scris cu multă durere în suflete și în inimi, cu ultima nădejde în Bunul Dumnezeu și-n Dumneavoastră, că ne va fi auzită și ascultată durerea noastră de orfani și credem cu tărie că lacrimile orfanilor nu vor cădea pe pământ ci în mâna lui Dumnezeu!
Cu multă dragoste și respect, сopiii orfani din marea familie a Mitropolitului Longhin (Jar)
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ