Doctore, simt ceva mortal

Aici, în regiunea ființei mele

Mă dor toate organele,

Ziua mă doare soarele

Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer

Pe care până atunci nici nu-l observasem

Și mă trezesc în fiecare dimineață

Cu o senzație de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urât și am iubit, am învățat să citesc

Și chiar am citit niste cărți

Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,

Am fost bun și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore

Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.

Cred ca m-am îmbolnăvit de moarte

Într-o zi

Când m-am născut.

"Și mama pe toți i-a ținut minte și la toți le-a făcut colac, cât a putut. Morții noștri mănâncă și ei, odată cu ăi vii, și dacă nu le dai colaci de pomană, e ca și când ai lăsa niște copii fără pâine. Se uită și ei cum mănâncă ceilalți și așteaptă acolo în grâu, la rădăcina grâului. Să-ți aduci aminte și de ei, că ei au ținut mai 'nainte pământul și rostul vieții." — Marin Sorescu (Rădăcina grâului)

• ⭕️ "30 de colaci" de Marin Sorescu

30 DE COLACI de Marin Sorescu

În ’56 îl întâlnesc pe Sfântul Dumitru,
Că era soţul meu bolnav,
Şi-mi spune: - Să-mi faci şi mie, Marie,
Treizeci de colaci.
Şi când i-am făcut, zice: - Câţi bani vrei?
- Nu vreau nici un ban, decât bolnavii din spitale
Să-i faci bine - şi nevinovaţii din puşcării,
Să le dai drumul.
- Săracă o să fii toată viaţa.
- Da’ nu sunt săracă. Dacă sunt sănătoasă,
Sunt bogată.

Ei, şi atunci m-am pomenit c-au ieşit din puşcărie
Dumitru lu’ Truţă,
Dumitru lu’ Duţă
Şi Dumitru lu’ Dumitru al lu’ Dumitru - chiaburi
Au ieşit de Sfântul Ilie.

Al meu s-a făcut şi el bine,
Da’ la Sfântul Ilie ălălalt.