Războiul de 12 zile din luna iunie a fost doar începutul. Toate semnalele arată că SUA și Israel pregătesc un atac mult mai amplu asupra Iranului.

A. DOVEZI CLARE ALE ESCALADĂRII:

1. Repoziționarea avioanelor de realimentare în Qatar

• Zeci de aeronave KC-135 și KC-46 au fost mutate în regiune.

• Acestea NU servesc pentru apărare; sunt vitale pentru atacuri aeriene la distanță mare, deoarece avioanele de luptă trebuie realimentate în aer pentru a ajunge la și dinspre Iran.

• Aceasta este o pregătire tipică de ofensivă, nu de apărare.
  
  

2. Portavionul USS Gerald R. Ford

• Cel mai modern portavion american se află acum în Marea Mediterană.

• Portavioanele nu sunt trimise pentru „descurajare” pasivă, ci pentru a lansa zeci de avioane de atac, rachete și operațiuni coordonate.

• Prezența lui este un semn clasic de pre-escaladare înainte de conflict.
  
  

3. Acoperirea legală

• Administrația SUA a emis ordine executive care lărgesc cadrul de intervenție militară, internaționalizând zonele de conflict.

• Practic, se creează temeiul juridic pentru o intervenție extinsă, fără a mai fi nevoie de o declarație formală de război.
  
  

4. Izolarea diplomatică a Iranului

• State din Orientul Mijlociu care anterior erau neutre sau chiar ostile față de SUA, acum cooperează cu Casa Alba și marginalizează Iranul.

• Astfel, Teheranul pierde sprijinul regional și este împins într-o poziție de vulnerabilitate economică și politică.
  
  

B. DE CE IRANUL NU ESTE IRAK SAU LIBIA

1. Spre deosebire de Irak sau Libia, Iranul are o armată puternică, rețele de alianțe regionale (Hezbollah, Siria, miliții irakiene, Houthi din Yemen) și o strategie militară bazată pe război asimetric.
   
   

2. Iranul NU trebuie să câștige în mod convențional. Este suficient să facă războiul imposibil de suportat pentru adversari.
   
   

C. ARMA CHEIE: STRÂMTOAREA HORMUZ

• Strâmtoarea Hormuz este o fâșie de 21 mile prin care trece zilnic circa 20% din tot petrolul mondial.
  
  

• Dacă Iranul închide sau chiar doar perturbă traficul maritim aici:
  
  a. prețul petrolului ar putea să se tripleze instant,
  
  b. inflația globală ar scăpa de sub control,
  
  c. lanțurile de aprovizionare și transport s-ar prăbuși.
  
  

• Această mișcare ar produce un cutremur economic global, mai devastator decât orice sancțiune sau bombardament.
  
  

D. OBIECTIVUL REAL: RESETAREA GLOBALĂ

• Un conflict major cu Iranul nu ar fi doar o luptă regională. El ar furniza criza globală necesară pentru a impune un nou sistem de control financiar și social:
  
  

  1. Monede digitale ale băncilor centrale (CBDC) – bani complet controlați de stat, fiecare tranzacție monitorizată.
     
     
  2. ID-uri digitale obligatorii – fără de care nu vei putea accesa servicii, bani sau resurse.
     
     
  3. Bani programabili – adică fonduri pe care statul îți poate restricționa utilizarea (unde, când și pe ce ai voie să cheltui).
     
     

• Acestea ar fi prezentate populației ca „soluții pentru stabilitate” după haosul economic declanșat de conflict.
  
  

E. CONCLUZIA

1. Iranul nu este doar o țintă militară. Este un punct-cheie în lupta pentru arhitectura viitoare a lumii.

2. Dacă rezistă și reușește să provoace un cost insuportabil pentru adversari, lumea ar putea evolua spre multipolaritate, unde puterea este împărțită între mai multe centre (SUA, China, Rusia, Iran etc.).

3. Dacă este înfrântă și criza este exploatată de elita globalistă, atunci omenirea riscă să fie împinsă spre o dictatură digitală globală, mascată sub pretextul "securității și stabilității economice".

4. Situatie este în continuare FRAGILĂ!
   
   Indicatori de urmărit:
   
   - creştere în numărul atacurilor cu drone,
   
   - publicarea listelor sancţionaţilor,
   
   - atacuri asupra instalaţiilor din regiune,
   
   - sporirea retoricii oficiale.