A fost aprobata înscrierea în Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, Episcop al Ohridei și Jicei (18 martie), precum și icoana și textele liturgice pentru cinstirea lui: https://basilica.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-trei-sfinti/

Prilej cu care postez comentariul fratelui Felix la articolul Iisus Hristos nu a vrut să creeze o împărăție a păcii și fericirii pe pământ:

Sfantul Nicolae Velimirovici

Secerisul Domnului

INTRODUCERE

În zilele noastre, forțe bine-cunoscute încearcă frenetic să preia conducerea lumii, să preia complet puterea asupra ei.

Ei nu ar face acest lucru dacă ar lua în serios cuvintele lui Hristos Mântuitorul:

„Ce folos este pentru un om dacă el dobândește întreaga lume, dar sufletul lui il va pierde?” (Mat. 16:26)

Dar atitudinea neglijentă față de sufletul lor a fost cea care a dat naștere dorinței și i-a făcut să lucreze cu sudoare sângeroasă de dragul puterii totalitare asupra lumii.

Grija pentru suflet, pentru mântuirea veșnică a fiecărei persoane, este abandonata pe fundal și lăsată la latitudinea „pruncilor” naivi, adică „maselor largi” și „netitrate” a oamenilor de rând (vezi Mat. 11:25).

Și după ce au înlocuit grija sufletului, L-au înlocuit pe Hristos Însuși, strămutându-L pe Hristos însuși la periferie, au înlocuit și Împărăția Cerurilor ca cel mai înalt țel al vieții omenești, iar în locul ei, definit și lăsat moștenire de Dumnezeu, s-au adoptat scopuri pământești: mai întâi, politice și economice, apoi culturale și sociale și, așa-zis umaniste.

Cu alte cuvinte, locul paradisului ceresc, promis celor care au fost expulzați din el, pe care trebuie să-l recapete din nou, a fost ocupat de paradisul pământesc pentru întreaga omenire (dacă îi supraviețuiește), fără deosebire de merit și vreo demnitate a omului. Conform planului acestor forțe înfometate de putere, este necesar să se creeze egalitate și echivalare a tuturor ființelor umane de pe pământ.

Egalitate și nivelare nu numai în raport cu trupul, ci și cu spiritul, nu numai cu drepturile politice și culturale, ci și cu credința și moralitatea.

Și cum „bogăția cea neexplorată a lui Hristos” (Efes. 3:8), bogăția adevărului și a harului Său, nu poate fi echivalată cu oferta altor doctrine și filozofii pământești, aceste forțe îl bombardează pe Hristos fără milă și cruzime, fie clar și deschis, fie în ascuns și in mod perfid:

„Scoală-te, Doamne, ca omul să nu biruiască…” (Ps. 9:20).

În această stare de fapt, nu este surprinzător faptul că unii creștini sunt profund preocupați de viitorul credinței lor ortodoxe, alții au devenit indiferenți față de Hristos, față de Biserica Sa și de propriul lor suflet.

Iar cei mai slabi dintre ei, sub presiunea unei puternice propagande false, au început să încline spre ideea că Hristos este o relicvă a trecutului, că lumea L-a depasit, iar în „Noua Eră” a secolului XX, omul nu are de ales decât un adăpost iluzoriu sub adăpostul presupus mai fiabil al științei sau progresului, culturii sau tehnologiei, democrației sau umanității sau al oricărei alte idei, mișcări sau organizații moderne.

„Dar numai pentru a trăi o viata pământească fara griji și confortabila!” – așa spun cei cu vedere scurta, speriati si inselati. Păstorii grijulii au scris cărți despre acest fenomen și continuă să scrie și să predice despre el de la amvon și la radio.

Alții fac compromis, împreună cu alți membri ai Bisericii, si îl fac între creștinism și „spiritul acestui timp”;

Nu știu că Creștinismul Ortodox este de la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Conștient sau inconștient, ei nu slujesc confraților lor în iubirea lui Hristos, ci au pus pe Hristos ca paravan în slujba lumii, adică în slujba ideilor și aspirațiilor moderne: pentru setea de fericire pământească; răspândirea științei și culturii seculare, realizarea „păcii” universale impuse din exterior până la organizarea unei singure guvernante mondiale, a unui singur parlament mondial sau a unei dictaturi mondiale, a unei singure armate mondiale și a unei singure poliții mondiale pentru păstrarea și protecția păcii, pentru realizarea fraternității paradisiace între toți oamenii, indiferent dacă Tatăl Ceresc este recunoscut de catre toți sau nu, contrar cuvântului decisiv, al preaiubitul apostol al lui Hristos, Evanghelistul Ioan I Ioan 2:22–23: „Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Mesia?

Acela este Antihrist, cel ce tagaduieste pe Tatal si pe Fiul!

Oricine-L tagaduieste pe Fiul, nu-L are nici pe Tatal; cine-L marturiseste pe Fiul, IL are si pe Tatal”.

Astfel de compromisuri neagă absolutitatea credinței creștine ortodoxe, confunzeaza sufletele poporului creștin, stinge flăcăra inspirației și slăbeste moralitatea credincioșilor.

Contemplarea (viziunea) Împărăției Cerurilor, care „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36), se întunecă, iar națiunile sunt orbite de promisiuni false ale unei singure împărății universale in această lume pamanteasca.Neputincios să se avante în sus, se extinde în lățime pe orizontala, căutând în zadar ceea ce se caută nu în calitate, ci începe să caute în cantitate.

Cel ce este mistuit de dorul lui Hristos în icoana Nașterii Domnului îl face pe Hristos casnic în camera sa.

Cine nu și-a găsit pacea în sine, în casa lui, într-o națiune mică, o va găsi într-o lume materială globala? Mai mult decât atât, moartea fiecăruia dintre noi este aproape, iar Judecătorul este „la ușă”.

Datorită unor astfel de proroci mincinoși „dincolo de rațiune” luăm stiloul pentru a le spune, cu ajutorul lui Dumnezeu, care este esența credinței Bisericii Ortodoxe din vechime până în prezent, despre atotcunoasterea și atotputernicia lui Hristos Dumnezeul-Om pentru mântuirea oamenilor.

Să enumerăm doar câteva dintre biruințele pe care Hristos le-a câștigat în secolele nouăsprezece până în prezent și pe care El continuă să le poarte neobosit.

Vom arăta că nu Hristos este învechit, ci lumea, și El este întotdeauna același „ieri și astăzi, si în vecii vecilor” (Ioan 13:8).

El este veșnic tânăr și veșnic invincibil.

Noi am numit biruintele Sale Secerișul Domnului, în imitație a pildelor evanghelice ale câmpului, seminței și secerisul

Жатвы Господни – святитель Николай Сербский (Велимирович) – читать, скач

https://azbyka.org/otechnik/Nikolaj_Serbskij/zhatvy_gospodni/#0_1