ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

☦️ Mitropolitul Antonie de Suroj: «Moartea – un câștig», spune apostolul Pavel (Filipeni 1,21), căci, trăind în trup, suntem depărtați de Hristos.

„Biserica Ortodoxă are o viziune foarte precisă asupra morții și a înmormântării. Slujba de înmormântare începe cu cuvintele: «Binecuvântat este Dumnezeul nostru…». Trebuie să înțelegem cât de mult înseamnă acestea, căci ele sunt rostite împotriva morții, împotriva pierderii grele, împotriva durerii. Slujba este construită pe structura utreniei – slujbă a preaslăvirii și a luminii; apropiații stau cu lumânări aprinse în mâini, simbol al Învierii. Gândul principal al slujbei este că stăm cu adevărat înaintea morții, dar ea nu ne mai înfricoșează atunci când o privim prin Învierea lui Hristos.

În același timp, slujba exprimă caracterul dublu al morții, cele două fețe ale ei. Moartea nu poate fi acceptată – ea este în sine monstruoasă; am fost creați pentru viață. Și totuși, într-o lume care, prin păcatul omenesc, a devenit înfricoșătoare, moartea este singura ieșire. Dacă lumea noastră păcătoasă ar fi fixată ca neschimbată și veșnică, aceasta ar fi iadul; moartea este singurul lucru care permite pământului, împreună cu suferința și păcatul său, să iasă din acest iad.

Biserica vede ambele fețe; Sfântul Ioan Damaschin a scris despre aceasta cu un realism desăvârșit și necruțător, pentru că creștinul nu poate cădea în romantism când este vorba de moarte. A muri înseamnă a muri, și în acest sens, vorbind despre Cruce, trebuie să ne amintim că ea este un instrument al morții. Moartea rămâne moarte, cu întreaga ei urâțenie tragică și cu toată monstruozitatea ei; și totuși, în ultimă instanță, moartea este singurul lucru care ne dă speranță. Pe de o parte, dorim cu ardoare să trăim; pe de altă parte, dacă dorim destul de mult viața, dorim și moartea, fiindcă în această lume limitată plinătatea vieții este imposibilă. Fără îndoială, moartea este stricăciune, dar stricăciune care, în unire cu harul lui Dumnezeu, duce la o măsură a vieții pe care altfel nu am fi cunoscut-o niciodată. «Moartea – un câștig», spune apostolul Pavel (Filipeni 1,21), căci, trăind în trup, suntem depărtați de Hristos. Când se împlinește măsura vieții fiecăruia – indiferent de numărul anilor –, trebuie să lepădăm această viață limitată pentru a intra în viața fără margini.

Rânduiala ortodoxă a înmormântării este accentuat concentrată în jurul sicriului deschis, pentru că Biserica continuă să vadă omul în integralitatea lui, ca trup și suflet, de care se îngrijește în aceeași măsură. Trupul este pregătit pentru îngropare; trupul nu este o haină veche aruncată pentru ca sufletul să se elibereze – cum le place unora să spună cu o pioasă superficialitate. Pentru creștin, trupul este mult mai mult: sufletul nu poate trăi nimic din ceea ce nu participă, într-un fel, și trupul. Perceperea lumii – și nu doar a acestei lumi, ci și a lumii dumnezeiești – se face în parte prin trup. Fiecare taină este un dar al lui Dumnezeu oferit sufletului prin mijlocirea unor acte trupești: apa botezului, untdelemnul mirungerii, pâinea și vinul Euharistiei – toate sunt luate din lumea materială. Nu putem face nimic bun sau rău altfel decât prin unirea cu trupul. Trupul nu există doar pentru ca sufletul să se nască, să se coacă și apoi să plece, părăsindu-l; din prima până în ultima zi, trupul a fost împreună-lucrător cu sufletul în toate, și împreună alcătuiesc omul întreg. Trupul rămâne pentru totdeauna purtând pecetea sufletului și a vieții comune pe care au avut-o. Legat de suflet, trupul este legat și prin Taine de Însuși Iisus Hristos. Ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, și astfel trupul, prin drept propriu, se unește cu lumea dumnezeiască de care se împărtășește.

Trupul fără suflet este doar un cadavru și nu are legătură cu ceea ce este vorba aici, iar sufletul fără trup, chiar sufletul unui sfânt care merge „direct în cer”, încă nu trăiește acea fericire desăvârșită la care este chemat omul la sfârșitul veacurilor, când slava lui Dumnezeu va străluci în suflet și în trup.

După cum spune Sfântul Isaac Sirul, nici măcar fericirea veșnică nu poate fi dată omului fără consimțământul trupului. O asemenea afirmație despre valoarea trupului este uimitoare la Sfântul Isaac, unul dintre cei mai mari asceți, despre care unii ar putea spune că și-a petrecut viața „ucidând trupul”. Dar, după cuvântul apostolului Pavel, asceții omorau «trupul păcatului» (Romani 6,6), pentru a secera din stricăciune veșnicia, iar nu pentru a ucide trupul ca sufletul să evadeze din el.

De aceea, trupul celui adormit este obiectul grijii Bisericii, chiar dacă trupul a aparținut unui păcătos; și toată atenția pe care o dăm trupului unei persoane în timpul vieții nu se poate compara cu evlavia pe care Biserica o arată în slujba înmormântării.”

~ Mitropolitul Antonie de Suroj


  • ☦️ Mitropolitul Antonie de Suroj: Când ne rugăm Maicii Domnului, ar trebui să realizăm mai des decât o facem, că orice rugăciune pe care I-o adresăm înseamnă: ”Maică, eu ți-am ucis Fiul. Dacă tu mă ierți, pot fi iertat. Dacă tu nu mă ierți, nimic nu mă va salva de osândă.”

  • ☦️ Mitropolitul Antonie de Suroj: Suntem chemați să fim lumină în întunericul lumii. / „Nu putem schimba lumea prin forță, dar o putem converti prin prezență. Prin acel fel de a fi care îl face pe celălalt să se întrebe: «Ce lumină e în omul acesta?» Suntem chemați să fim lumină în întunericul lumii. Nu o lumină artificială, de paradă, ci o lumină smerită, asemenea unei candele în altar. Aceasta este, de fapt, crucea și misiunea noastră: să fim acei oameni prin care Dumnezeu revarsă în lume frumusețea, adevărul, dragostea. Nu prin planuri mărețe, nu prin revoluții, ci prin viață transfigurată. Prin tăcerea rugătoare, prin fapta smerită, prin lumina ochilor care nu judecă."

  • ☦️ Mitropolitul Antonie de Suroj: Privește oamenii prin ochii iubirii / ”Şi trebuie să ne amintim, iată, că unicul mijloc de a-l renaşte pe om, unicul mijloc de a-i da omului posibilitatea de a înflori deplin este a-l iubi – a-l iubi nu pentru virtuţile lui, ci în pofida faptului că el este imperfect, a-l iubi pur şi simplu pentru că este om şi pentru că omul este ca atare atât de măreţ şi minunat. În asta putem crede întotdeauna. Noi nu putem vedea asta întotdeauna – doar ochii dragostei ne pot îngădui s-o zărim. Omul poate fi privit cu ochi nepăsători, şi atunci nu vedem nimic, ci băgăm de seamă doar manifestările exterioare, trăsăturile feţei, apreciem omul la fel cum apreciem toate celelalte: un câine, un cal sau un obiect pe care vrem să îl cumpărăm. Trebuie să ne deprindem a privi omul aşa cum este el în adâncul adâncului său, în însăşi esenţa sa, şi să ne raportăm la el în mod corespunzător. Aşa Se raportează la noi Dumnezeu. Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că suntem buni, Dumnezeu este milostiv faţă de noi nu pentru că merităm milă sau dragoste: El pur şi simplu ne iubeşte.”

  • ✝️ Mitropolitul Antonie de Suroj: 10 moduri prin care să-ți îmbunătățești fiecare zi

    1. Primul gând, după ce te trezești din somn, să fie la Hristos. Sfântul Porfirie spunea: "Nu vă ocupați mintea cu întunericul, deschide fereastra ca să intre lumina."

    2. Rugăciunea. Te poți ruga și atunci când faci lucruri simple în fiecare zi. De pildă, un monah spunea rugăciunea lui Iisus când cobora scările de la metrou, care îi aminteau de coborârea la iad. Gândește-te de câte ori ai putea rosti rugăciunea la fiecare treaptă.

    3. Să nu vezi fiecare zi ca pe o rutină. Pentru creștini, fiecare zi e o surpriză. Până seara Dumnezeu va face ceva și îți va transmite un mesaj. Viața să nu curgă monoton și banal...

    4. Să ne apropiem de oameni cu mai multă iubire.

    5. În fiecare zi să îți faci puțin timp pentru liniştire, chiar și 10 minute. Să nu privești viața din perspectiva ritmurilor amețitoare. Și atunci, vei auzi glasul lumii lăuntrice, pentru că atunci când e furtună nu poți privi limpede adâncul mării.

    6. Neliniștea pleacă prin amintirea morții. Dacă te gândești la sfârșitul tău, te debarasezi de lucrurile neimportante. Acest gând ne aduce cu picioarele pe pământ și ne face să fim realiști. Atunci te smerești, iar stresul pleacă.

    7. Să ne gândim că nu suntem singuri. Îi avem pe Sfinți. Putem să ne rugăm lor și să le cerem să mijlocească pentru noi.

    8. Să facem la sfârșitul fiecărei zile o mică cercetare de sine. Așa cum Sfântul Dorothei făcea, scriind pe cine a rănit, pe cine a supărat, iar astfel încerca să se schimbe, să se îndrepte.

    9. Să privim fiecare zi ca pe un dar al lui Dumnezeu mulțumind cu recunoștință și pentru lucrurile mărunte.

    10. În fiecare zi să ne gândim că Cineva, în urmă cu 2000 de ani, S-a răstignit pentru noi. Iar acest lucru te va face să simți că Dumnezeu te iubește foarte mult. Dacă sufletul tău se va liniști și se va smeri, chiar și în ultimul ceas, Hristos ți Se va revela și te va ajuta.

☦️ Sfântul Ambrozie de la Optina — despre paralizia duhovnicească

- Posted in ✝️ Sfinți și învățături by
  • "A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni și cu toții să fii respectuos. Pentru mireni (creștinii din lume), rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări - iubirea de sine."

  • "Tristețea vine din îngâmfare și de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalți nu vorbesc despre noi așa cum am vrea și, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre."

  • "Neliniștea sufletească este simptomul mândriei ascunse și demonstrează lipsa de experiență și de pricepere a omului. Înțelepciunea duhovnicească se câștigă prin smerenie, frica de Dumnezeu, menținerea conștiinței curate și a răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găsește hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creștini, vrăjmașul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli și gânduri."

  • "Cuvântul nu e ca vrabia: zboară, dar nu poți să-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se întâmplă mai multe necazuri decât din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvântător, ca să pronunțe numai cuvintele gândite și chibzuite.“ „Fiți dar înțelepți ca șerpii (Matei 10, 16). șarpele când trebuie să-și schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust și ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit și astfel își lasă pielea dinainte. Așa și omul care dorește să-și scoată șubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor Evangheliei."

  • "Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca și nu spune: „De ce e așa, pentru ce e aceasta?“ Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Dumnezeu“. Îndepărtează-ți fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor și roagă-te cu sârguință Lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun, după cum Domnul Însuși ne spune: „Fără de Mine nu puteți face nimic“. Păzește-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmașul așa îi prinde pe oameni în plasa lui și se străduiește să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru și ce e negru în alb, așa cum a procedat și cu strămoșii Adam și Eva în rai."

* * *

☦️ Sfântul Ambrozie de la Optina: Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia.

"Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.

Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie,frica de

Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia.

Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare.

Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli şi gânduri".

– Sfântul Ambrozie de la Optina

* * *

🙏🏻 Rugăciune către Sfântul Ambrozie de la Optina ☦️

O, Mare Stareț și Drept al lui Dumnezeu, Cuvioase părinte al nostru Ambrozie, lauda Optinei și al întregii Rusii, învățător al evlaviei! Cinstim viața ta smerită întru Hristos, pentru care Dumnezeu a preamărit numele tău încă de aici de pe pământ, și cu cinste cerească te-a încununat după plecarea ta în cămara slavei veșnice.

Primește acum rugăciunea noastră, a nevrednicilor tăi robi, care te cinstesc și cheamă sfântul tău nume, și ne izbăvește prin mijlocirea ta înaintea Altarului lui Dumnezeu, de toate împrejurările pline de suferință, de neputințe sufletești și trupești, de rele, de ispite viclene și înșelătoare.

Revarsă patriei noastre și lumii întregi, de la Dumnezeu cel Atotbun, pace, liniște și bunăstare, fii mijlocitor neclintit al Sihăstriei unde te-ai nevoit și ai bine-plăcut atotslăvitului Dumnezeu în Treime, Căruia i se cuvine toată lauda, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

* * *

🙏🏻 Rugăciunea de fiecare zi a Sfinților Stareți de la Optina ☦️

Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povățuiește-mă în toate și ajută-mă. Chiar dacă aș primi necazuri și nenorociri în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că în toate este voia Ta cea sfântă.

În toate faptele și cuvintele mele, Tu călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu toți frații mei, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând.

Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei. Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Amin.

* * *

🙏🏻 Rugăciune către Sfinții Stareți de la Mănăstirea Optina ☦️

Dumnezeiască ceată a cuvioşilor părinţi, stareţi purtători de Dumnezeu ai Optinei, care cu viaţa cea îngerească pe pământ aţi strălucit şi în cetatea cea cerească cu slavă v-aţi proslăvit! Ştim că în zilele slujirii voastre pământeşti nimeni fără răspuns şi nemângâiat de la voi nu a plecat, ci toate tuturor v-aţi făcut: bolnavilor vindecare, celor îndoielnici întărire, întristaţilor mângâiere, căci harul vindecării, al înainte-vederii şi al tămăduirii sufletelor neputincioase din belşug în voi s-a arătat. Fiţi, aşadar, şi astăzi pentru noi toţi înainte-stătători şi pentru patria noastră chinuită înaintea Tronului lui Dumnezeu fiţi pururea rugători, căci vouă har vi s-a dat pentru noi să vă rugaţi. Căutaţi, aşadar, din slava cerească şi vedeţi turma voastră, pe care aţi păstorit-o pe pajiştea învăţăturii lui Hristos, căci este tulburată şi căzută şi de lupii cei pierzători de suflete prădată. Cercetaţi-ne pe noi, cei neputincioşi şi neajutoraţi, cu bunătatea voastră, pe cei rătăciţi îi căutaţi, pe cei împrăştiaţi îi adunaţi, pe cei înşelaţi îi întoarceţi şi cu Biserica cea Sfântă, Sobornicească şi Apostolească îi uniţi; pe cei care duc viaţă călugărească de toate cursele vrăjmaşului îi feriţi, pe tineri îi învăţaţi, pe bătrâni îi ajutaţi, pe cei căsătoriţi în pace şi în înţelegere îi păziţi.

Auziţi-ne pe noi, cei care sunteţi leac dumnezeiesc al sufletelor, şi pe calea pocăinţei ne îndrumaţi ca, urmând cuvintele voastre, pe noi şi toată viaţa noastră în mâinile marii milostiviri a lui Dumnezeu să ne lăsăm, pentru ca voia Lui să ne călăuzească gândurile şi simţămintele în toate faptele şi cuvintele noastre. Dăruiţi-ne nouă mână de ajutor, preafericiţi părinţi, şi învăţaţi-ne să ne rugăm, să credem, să nădăjduim, să răbdăm, să iertăm şi să iubim, ca astfel în poruncile Domnului pururea umblând, prin mijlocirea voastră să ne învrednicim de bucuria cea veşnică a Împărăţiei Cereşti, în care împreună cu voi să-L slăvim pe Dumnezeu Cel Minunat întru Sfinţii Săi, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

✝️ Sfântul Nicolae Velimirovici: Când ai bogăţie ... Când eşti fericit ... Când te laudă oamenii ...

- Posted in 📖 Abecedarul credinței by

"Când ai bogăţie, cugetă cum vei îndura cu vrednicie sărăcia.

Când eşti fericit, cugetă cum vei îndura cu vrednicie nefericirea.

Când te laudă oamenii, cugetă cum vei îndura cu vrednicie defăimările lor.

Iar în toată viaţa ta, cugetă cum vei muri cu vrednicie."

Sfântul Nicolae Velimirovici

✝️ Părintele Iustin Pârvu - Moartea sufletului începe cu pierderea timpului ⌛

- Posted in ✝️ Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu ne transmite un avertisment dureros, dar profund adevărat: tehnologia, deși aduce confort, ne fură timpul și ne ucide sufletul.

Într-o lume care glorifică progresul, am pierdut rădăcina: mama creștină, familia unită, credința în Dumnezeu.

Am înlocuit laptele curat cu sucuri toxice, rugăciunea cu televizorul, icoana cu ecranul.

Părintele ne cheamă la trezire: să ne întoarcem la simplitate, la muncă, la conștiință, la neam, la Dumnezeu.

Adevărata renaștere începe cu fiecare dintre noi, nu cu guverne sau sisteme.

Acest mesaj este un strigăt de luptă duhovnicească pentru salvarea sufletului românesc.

💬 „Pierderea timpului este moartea sufletului.” – Părintele Iustin Pârvu

📌 Ideile principale:

  • 🕊️ Familia creștină – temelia societății sănătoase

  • 📺 Tehnologia modernă – confort care duce la lene și amorțire

  • 🥀 Femeia de azi – grăbită, deconectată de la tradiția jertfei și frumuseții

  • 🍼 Copiii – crescuți cu suzete și sucuri, fără hrană sufletească

  • 📖 Educația – lipsită de identitate națională și de formare morală

  • 🚦 Românii – pleacă, uită de rădăcini, rușinați de a fi români

  • 🛐 Soluția – întoarcerea la Dumnezeu, muncă, credință, iubire de țară

  • 🌾 Țara noastră – bogată, dar condusă de inimi de plastic

  • 💔 Globalismul – dizolvă identitatea și sufletul poporului

  • 🔄 Schimbarea începe cu mine, cu tine, cu fiecare în parte