Actualizare #3 / Astăzi, a fost pusă o cruce provizorie la Tâncăbești, în locul celei vechi care a fost ieri tăiată cu drujba de către neo-bolșevici. Trăiască nația!
Actualizare #2 / Transfigurarea episodului Tâncăbești
Episodul Tâncăbeşti apasă asupra noastră cu greutatea momentului de ruptură între veacuri, dar beţia şi hipnoza vieţuirii lumeşti ne împiedică să simţim deplin acest lucru acum.
Tăierea Troiţei Căpitanului şi înlocuirea crucii cu peria murdară de fecale este o agresiune simbolică de dimensiune istorică.
Violenţa semnificaţiilor dezumanizante o trece din planul abstract în cel material, dovadă că cei mai mulţi dintre noi o resimţim mai mult ca o Rănire în inimă decât ca ofensă adusă valorilor creştine sau naţionale.
Chiar şi cei mai amorţiţi dintre creştini înţeleg că această profanare a Troiţei este un incident spiritual corespospondent, de exemplu, în plan politic, cu episodul anulării alegerilor prezidenţiale. Aici, corespondenţa nu se referă la gravitate sau la şoc, ci la natura rupturii realităţilor politice şi sociale de ordin primar.
Tăcerea autorităţilor şi, mai ales, Tăcerea administraţiei bisericeşti (altfel foarte promptă în comunicarea pe teme sociale cu miză mediatică) reprezintă poziţionări strategice, nu opţiuni de comunicare publică în fotonegativ.
O atare poziţionare strategică reprezintă o acuzaţie implicită împotriva victimei şi o complicitate directă cu agresorul. E limpede că victima merită ce i se întâmplă!
Muţenia oficială, necondamnarea gestului culpabil, lipsa de empatie cu cei aflaţi în suferinţă morală, aşteptarea ca vacarmul zilei să acopere tânguirea celor deja marginalizaţi şi consideraţi nedemni de a primi atenţia legitimatoare a Autorităţii, toate acestea nu sunt nepriceperi sau neputinţe de moment, ci sunt alegeri ordonatoare.
Lovitura ce ne-a fost dată urmăreşte zdrobirea noastră morală şi împingerea suflului colectiv înapoi în spasme şi apnee totalitare. Ideea comunicată de unii reprezentanţi ai mişcării naţionaliste privitor la reconstituirea sculpturii şi soclului troiţei profanate dovedeşte o neînţelegere a caracterului vătămării.
O reconstituire strict materială reprezintă o formă inconştientă de conservare a rănirii simbolice. Iar Rănirea de la Tâncăbeşti este una de cea mai mare adâncime posibilă!
Dacă îi vom supravieţui, o vom face prin două bătăi concomitente de aripi naţionale:
prin preschimbarea artefactului material reprezentat de troiţa de lemn tare şi,
prin transfigurarea spirituală a suferinţei morale arzătoare.
Preschimbarea troiţei trebuie să fie nu doar de ordine de scară - mai mare, mai frumoasă, mai scumpă, mai impozantă, ci în ordine de fire: mai esenţială, mai grăitoare, mai hrănitoare. Nu o troiţă mai mare, nu doar un alt monument mai trainic, ci o mişcare a noastră pe calea ctitoriei de troiţe ca faptă mântuitoare în plan comunitar. Nu propun o politică uzurpatoare de însemne şi recuzită bisericească, ci împreună-făptuire şi împreună-vindecare în spaţiul comunitar prin faptă ctitoricească.
Repudierea agresiunii împotriva troiţelor -mai întâi dezafectarea troiţei ridicată de Eugen Sechila, acum profanarea troiţei de la Tâncăbeşti, trebuie să primească un răspuns nu confruntaţional, ci conciliant în duh autentic ortodox, dar deplin material şi deplin expresiv în grilă simbolică. Mai marii noştri trebuie să găsească curajul şi credinţa de a ne convoca la o asemenea lucrare!
Transfigurarea spirituală trebuie să împlinească acest efort ctitoricesc, fie că vom vorbi despre troiţa reconstituită sau despre un alt monument, ori că poate va îngădui Domnul să avem parte de alte mii de troiţe ridicate pe plaiurile româneşti.
Transfigurarea spirituală înseamnă şi reînnoirea râvnei, bucuria mărturisirii, pregustarea raiului, prietenia sfinţilor. Or, pentru fiecare troiţă am putea avea un hram de Sfânt prieten, un hram de Sfânt bunic, un hram de Sfânt deţinut, un hram de Sfânt erou, un hram de Sfânt Mucenic, în toate Sfinţenie aflând, iar nu politică, nu ideologie, nu partizanat. Suplini-vom astfel muţenia administraţiilor nu doar în privinţa troiţei, ci şi a canonizărilor.
Să ne ajute Domnul să găsim o astfel de cale de a ieşi din bezna nopţii acestui veac spre Învierea neamului românesc!
Teodosieblog
Actualizare #1 / Comunicat: În legătură cu distrugerea troiței de la Tâncăbești
„Mă numesc Florin Dobrescu și anunț public faptul că, în dimineața zilei de astăzi, vineri 28 noiembrie 2025, organele Poliției stațiunii Snagov s-au sesizat, în jurul orei 6:30 dimineața, în legătură cu distrugerea troiței monumentale de pe DN1, din dreptul pădurii Tâncăbești, deschizând un dosar penal pentru infracțiunea de distrugere, efectuând cercetările preliminare la fața locului.
Sunt mandatat de autorul și proprietarul sculpturii monumentale, și totodată concesionarul amplasamentului respectiv, domnul Cristian Ivanof, pentru a ridica materialul rezultat în urma distrugerii troiței și punerea lui în siguranță, în vederea restaurării operei.
Rugăm toate persoanele care pot da relații în legătură cu autorii comiterii acestei infracțiuni să ia legătura cu noi ori cu organele Poliției stațiunii Snagov.
Precizăm că troița monumentală de la Tâncăbești a fost ridicată de sculptorul Cristian Ivanov, împreună cu luptătorul anticomunist Ștefan Georgescu, fost exilat în Occident în timpul regimului comunist, pe locul unde, in noaptea de 29/30 noiembrie 1938, au fost asasinați Corneliu Zelea Codreanu și alți 14 fruntași legionari, de autoritățile nelegitime ale regimului dictaturii regelui Carol II. Troița ființa în acel loc în perfectă legalitate, având cu îndeplinirea tuturor formalităților prevăzute de legile în vigoare.
Personal consider că această acțiune de distrugere nu face decât să escaladeze ura în societatea românească și să contribuie la accentuarea divizării și antagonizării acesteia. De aceea, consider necesar să fac un apel la calm și la pace socială, reamintind tuturor creștinilor care se simt, pe bună dreptate, lezați în adâncul sentimentelor lor religioase de acest act anticreștin, că esența credinței noastre este iubirea și niciodată recursul la violență.
Totodată, cer instituțiilor statului român să dea curs cu celeritate tuturor demersurilor în cadrul acestei anchete penale, până la depistarea făptuitorilor și tragerea lor la răspundere conform legii.
Dumnezeu să ocrotească România!
Florin Dobrescu
28.11.2025”
Postarea inițială
”Șocant! Cât pot niște psihopați degenerați să urască un om, care nu le-a făcut nimic, care nu are nici mormânt, chiar și la 87 de ani după moarte! Troița de la Tâncăbești, ridicată pe locul unde au fost asasinați ritualic Codreanu și 13 camarazi legionari pe 30 noiembrie 1938 a fost distrusa asta noapte de niște gunoaie, la ordinul unor zdrențe, chiar în ajunul comemorării anuale.”
Cum să încerci, să demolezi Biserica lui Hristos.
"Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui să lupți pentru a-i cuceri, pentru că, speriați de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine să vii și să-i salvezi de ei înșiși." ~ Sun Tzu - Arta războiului
Suntem în stare de Legitimă Apărare!
Bratu Pavel Luis
Reacții:
-
"O să se bată cu noi și morți, dar noi vom fi lângă voi să ne apărați. Și morți vom izbândi!"- Părintele Gh. Calciu
S-a întors Țurcanu metamorfozat, aceste este începutul. Azi-noapte, troița de la Tâncăbești a fost distrusă. O troiță ridicată în memoria celor uciși acolo… un loc unde, de ani de zile, se țineau slujbe, parastase și momente de reculegere.
Nu vorbim doar despre o bucată de lemn doborâtă. Vorbim despre o rană adusă memoriei noastre, respectului pentru cei plecați și identității spirituale a poporului român.
Un asemenea gest doare, nu este doar revoltă. Dar tocmai de aceea trebuie să rămânem lucizi. Adevărul trebuie stabilit printr-o anchetă serioasă. Este un act de huliganism antiromânesc. Troițele și monumentele noastre nu sunt simboluri politice. Ele aparțin conștiinței unui neam. Le datorăm grijă și respect, indiferent de credința sau originile fiecăruia dintre noi. -
Înțeleg ura până la un punct, dar să distrugi și rămășițele unui om, și apoi să-i distrugi chiar și crucea pusa în locul morții lui, e prea mult. Orice ar fi făcut, orice om are dreptul la un mormânt și o cruce la capăt. Să-i negi chiar și asta, înseamnă să-ți pierzi propria umanitate și să ajungi demonizat.” - a scris un utilizator Facebook prezentând imagini de la locul profanării unei sfinte cruci, delict penal.
Potrivit tradiției strămoșești cine profanează o cruce va avea parte de o moarte năpraznică iar urmașii lui/lor vor fi blestemați din neam în neam. Păcatul este amplificat prin faptul că profanarea a fost efectuată la praznicul unei mari sărbători, proclamarea canonizării Sfântului Arsenie Boca. Un monah:
„Cînd se taie crucile cu drujba nu mai este despre politică, ci despre ură anti-creștină. Așa ceva doar Elena Ceaușescu a făcut, în 1988, cred, cu crucile de pe DN1, inclusiv cu crucea de la locul unde a fost asasinat Nicolae Iorga.”
Un utilizator:
„Era de așteptat ca jigodiile ce se trag din asasinii din '38, sau care sunt pur și simplu slugile lor, să vină iată, să-și continue treaba începută atunci.
În 30 noiembrie 1938, s-a executat prin mâinile ucigașe ale jandarmeriei de atunci un act terorist comis de stat, prin care paisprezece oameni au fost strangulați în dubele cu care erau transportați, cadavrele acestora fiind apoi așezate cu fața în jos și împușcate în spate, mai apoi arse cu acid, după care au fost aruncate într-o groapă comună cu var nestins, peste care s-a turnat o placă de beton...
Ei bine, iată că astăzi aceștia, chiar înainte cu două zile de împlinirea a 87 de ani de la odiosul act, se grăbesc, nu din rușine, ci din aceeași ură fără margini, să-și continue acel șir absurd de acțiuni de distrugere început atunci.
Probabil că ceea ce nu înțeleg aceștia este cum, în pofida reeducării și pervertirii adevărului timp de 45 ani de comunism ateist și alți 35 de ani de minciună post-decembristă, mai mulți români nu vor să uite ce s-a întâmplat și, de fapt, nu uită că sunt români și, așa cum spunea Petre Țuțea, tânjesc să devină români absoluți.
Rușine, căci nu faceți decât și mai mult să vă arătați adevăratele chipuri schimonosite de ură, acuzând pe cei pe care îi urâți tocmai de asta.
Lumea nu mai trebuie să caute mult, căci adevărul iese mereu la suprafață și gândul fiecăruia, iată că se vădește.
Hristos a cerut iertare pentru cei care nu știau ce fac. Pentru cei care nu înțelegeau că-l răstignesc pe Dumnezeu.
Acum însă, după ce lumea toată știe Cine este, nimeni nu mai are scuze, căci cu bună știință săvârșește reaua voință.Pentru cei care comit voit crime împotria Sfintei Cruci, alta este socoteala.
Vai de sufletele voastre, pui de cățele... Bine ar fi fost vouă să nu scoateți capul din vizuina voastră, căci pedeapsa nu este de la lume, ci de la Domnul!”
-
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ