"Să nu ne temem!

Oriunde am fi, oricare ar fi calea pe care am luat-o…

oricare ar fi situația în care vă găsiți,

oricât de îndepărtată de Dumnezeu ar fi ea,

trebuie tot mereu să vă aduceți aminte că sunteți iubiți de Dumnezeu!

Oricare ar fi situația în care vă aflați!

Și, datorită acestei dragoste, vă puteți lăsa în mâinile lui Dumnezeu în orice situație ați fi."

~ Părintele Symeon de la Essex

Bătrânul Paisie a vorbit despre puterea lui Dumnezeu într-una dintre discuțiile sale:

– Gheronda, bunicii noştri spuneau că va veni timpul când vom avea toate bunătăţile, dar nu vom putea mânca. Astăzi oamenii pun sub semnul întrebării majoritatea alimentelor.

– Ce să facem? Au poluat tot mediul înconjurător. Să nu vă cuprindă însă frica. Să vă faceţi cruce şi să nu vă temeţi. Şi am în vedere pe unii oameni care îşi fac viaţa un martiriu, fiindcă se tem de toate, deşi sunt creştini, sunt botezaţi, miruiţi, se împărtăşesc, citesc Evanghelia, au învăţat-o pe de rost. Oare nu văd ce putere are harul lui Dumnezeu? „Chiar de veţi bea ceva aducător de moarte, nu vă va vătăma” (Marcu 16, 18), a spus Hristos. Şi: „vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, fără să pătimiţi ceva rău.” (Luca 10, 19)

Dacă omul are harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea să cerem întotdeauna harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci.

Vă amintiţi de întâmplarea aceea din Lavsaicon? Un monah s-a dus să ia apă din fântână şi, deoarece a văzut în ea o aspidă, a plecat înfricoşat, fără să ia apă. „Avva, suntem pierduţi, i-a spus el stareţului. În fântână este o aspidă!”. „Bine, îi spune stareţul, dacă în toate fântânile vor intra şerpi veninoşi, ce vei face? Vei muri de sete?”. Şi stareţul, ducându-se, a însemnat fântâna cu semnul Sfintei Cruci, a luat apă şi a băut.

„Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere”.

— Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 283

„Să nu vă temeți de întunericul lumii acesteia; fiți lumină, căci lumina vine din iubire, iar iubirea din Hristos.” ~ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Hristos-Lumina, putere de viață și de iubire

Apostol al lui Hristos – „Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, Sfântul Ioan mărturiseşte în Prologul Evangheliei Sale: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (In 1, 4.5).

În acest text, dar şi în altele (de ex. In 6, 17, 12, 35 sau I In 2, 8), Sfântul Ioan face o clară referire la întunericul adus de păcat, temă teologică ale cărei valenţe le-au dezvoltat şi alţi doi scriitori neotestamentari: Petru (I Pt. 2, 17) şi Pavel (I Tesal. 5, 4).

Acelaşi binevestitor al luminii dumnezeieşti scrie: „Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.” (I In 1, 7).

Chiar dacă „Lumina a venit în lume”, „oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele lor erau rele”.

„Oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (In 3, 19-21).

De aceea, îndemnul hagiografilor Noului Testament este de a deveni „fii ai luminii” (Luca 16, 8; In 12, 36; I Tes. 5, 5).

Hristos Domnul este numit direct „lumina”. El este, conform cântării de laudă a dreptului Simeon, „Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Lc. 2, 32).

Pentru El, Ioan Botezătorul a venit spre mărturie, „ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul, care vine în lume” (In 1, 7-9).

Cel mai cunoscut text biblic despre descoperirea lui Hristos ca „lumină”, devenit definiţie teologică, este: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8, 12).

Iisus îi numise pe ucenicii Săi „lumina lumii” (Mt. 5, 14), dar această exprimare nu creează confuzie, întrucât lumina acelora este lumină reflectată din Hristos.

„Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt”, întărea prin cuvintele Sale Hristos (In 9, 5). Iisus era considerat adevărata lumină a oamenilor (In 1, 9; 3, 19), aşa cum, profetic, o afirmase şi Vechiul Testament (Ps. 26, 1; 118, 130 şi Is. 49, 6; 60, 19).

Dacă mai luăm în calcul faptul că aceste cuvinte au fost spuse, cel mai probabil, în contextul Sărbătorii Corturilor, autodescrierea lui Iisus ca lumină poate fi o referire directă la teofania veterotestamentară a stâlpului de lumină care l-a condus pe Israel prin deşert spre ţara făgăduită.

Comentând acest text în contextul revelat al Noului Testament, părintele Stăniloae argumenta divinitatea lui Hristos: „De aceea Iisus Hristos S-a numit pe Sine însuşi ca Dumnezeu întrupat şi Adevărul. El a spus astfel despre Sine: «Eu sunt Adevărul şi Viaţa».

Iar dacă cunoştinţa sesizează adevărul şi deci ea este una cu lumina, Hristos a putut spune despre Sine, ca despre Cel ce este Adevărul, şi: «Eu sunt Lumina lumii».

Iar dacă lumina este cunoştinţa adevărului, a putut spune despre Sine însuşi că «Cel ce umblă în El nu umblă în întuneric».

Deci s-a identificat în fond şi cu iubirea. Aşadar, în cuvintele următoare ale lui Iisus, prin care spune că este lumina, trebuie să vedem şi afirmaţia că El este iubirea. Ba spune şi direct că această lumină este viaţa.

«Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii» (In 8, 12).

Dar acestea le spune despre Hristos şi Sfântul Apostol Pavel, când Îl numeşte şi «Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu» (I Cor. 1, 24). Ca Putere este şi Viaţă şi ca Înţelepciune este lumină şi iubire”.

Profeţind moartea şi Învierea Sa, Hristos îşi avertizează Ucenicii: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi (…). Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. (…) Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric” (In 12, 35-36.46). Aşadar, mesajul Evangheliei lui Hristos este unul al luminii plină de bucurie şi de nădejde, o lumină care nu orbeşte prin puterea ei, ci este o „lumină lină”, revelatoare de Dumnezeu şi care, prin cult, împărtăşeşte întreaga creaţie cu duhul ei de viaţă.

"Să-L iubim pe Dumnezeu atât de mult încât niciodată să nu ne săturam de iubirea Lui! Și să nu ne temem de nimic!" ~ Sfântul Evmenie Saridakis

Bătrânul Evmenie, descendent al unei familii numeroase și sărace, s-a născut la 1 ianuarie 1930, în satul Ethia din insula Creta. Părinții săi îmbunătățiți și credincioși, Gheorghe și Sofia Saridakis, i-au dat la Sfântul Botez numele Constantin. Rămas orfan de tată la numai doi ani, Constantin își dorea de mic să devină monah, căci nu era ca ceilalți copii de vârsta lui, ci avea obiceiul de a sta mult timp în biserica satului și în cele din împrejurimi, unde se ruga și petrecea serile în privegheri. În iarna anului 1944, pe când stătea la gura sobei împreună cu cele două surori și cu mama sa și mâncau gogoși, a fost pătruns de o lumină care l-a umplut de bucurie, spunându-le surorilor sale: „Mă voi face monah!” Avea paisprezece ani atunci. Și, într-adevăr, în anul 1947 a mers și s-a închinoviat la Mănăstirea „Sfântul Nichita” din Ahendria, o mică mănăstire cioplită în peșteră, care se află în partea sudică a Cretei, către golful libian. Stareț al mănăstirii era Părintele Ierotei, și împreună cu el viețuiau alți doi monahi, cărora micul Constantin le slujea cu multă supunere.

După patru ani, în anul 1951, a fost tuns monah și a primit numele Sofronie, iar în anul 1959 a plecat în armată, deoarece pe atunci stagiul militar era obligatoriu pentru toți, chiar și pentru monahi. În timpul serviciului militar s-a instalat febra, care nu-l slobozea, și a prezentat primele simptome de lepră. „Simțeam că cineva îmi înfige o grapă de fier în spate și trage carnea jos de pe mine”, ne spunea. Și zicea în sinea sa: „Dar ce am de mă doare așa? Maica Domnului, ce durere este aceasta? În viața mea n-am mai simțit o astfel de durere!” După multe examene medicale, un doctor i-a spus: „Ascultă, soldat Saridakis, trebuie ca în clipa aceasta să vină poliția și serviciul sanitar, și să te ducă în Atena, căci te-ai molipsit de boala Hansen, de lepră.” Cum a auzit această neplăcută veste a spus: „Vorbești serios, doctore? Am lepră? Voi purta această mare cruce?” „Da”, i-a răspuns doctorul. Și de bucurie, Constantin a căzut din pat!

„Bine, dar de ce te-ai bucurat atât, Părinte?”, l-am întrebat odată. Și mi-a dat un răspuns de mare însemnătate: „Pentru că atunci când Dumnezeu îți trimite o mare boală, înseamnă că e o cruce mare. Și dacă o rabzi, cu puterea lui Dumnezeu, o cruce mare aduce o mare înviere! Când am fost diagnosticat cu boala Hansen, m-am rugat și a zis: «Dumnezeul meu, nu sunt vrednic să port o cruce atât de mare! Atât de mult mă iubești? Îți mulțumesc foarte mult! Numai ajută-mă să o rabd!»”

„Bine”, zic, „dar nu sufereai?” Și mi-a răspuns: „Ba, ți-am spus, sufeream! Dar, pe cât de mult sufeream cu trupul, pe tât de mult se veselea inima!”

Vedeți, o abordare atât de diferită a suferinței și a bolii, față de cea pe care o avem noi de obicei. Mai mult, Bătrânul Evmenie mi-a încredințat și următoarele - și vedeți răutatea și invidia diavolului! Îndată ce acesta a arătat atât de multă bucurie pentru că este lepros, doctorii au plecat. Și cum aștepta să vină și să-l transporte la leprozeria din Atena, locul din jurul patului său s-a umplut de drăcușori, care, ca să-l sperie, îl atacau și ajungeau până aproape de trupul său. Însă o forță nevăzută îi arunca înapoi. Și l-am întrebat: „Ce ai făcut atunci, Părinte?” „Și mai mult mă bucuram”, mi-a răspuns, „și ziceam: «Ce frumos, ce frumos! Harul lui Dumnezeu este cu mine! Nici pe Satana nu-l lasă să se apropie de mine». Și am prins mult curaj în clipa aceea! Am înțeles cât de puternică este credința noastră! ”

Astfel, în anul 1957, Bătrânul Evmenie a fost transferat la leprozeria din Atena. Dar pentru că din anul 1947 se descoperise remediul potrivit pentru vindecarea leprei, cu care Bătrânul fusese diagnosticat la timp, treptat s-a vindecat. Cu toate acestea, chiar dacă s-a vindecat, a rămas în leprozerie pentru a sluji leproșilor.

Odată cu sosirea Cuviosului Nichifor în leprozerie și la recomandarea scrisă a Sfântului Antim către el, monahul Sofronie l-a făcut pe Cuvios, Bătrânul său. Își făceau separat slujbele și rugăciunile, posteau și nu mâncau carne, cu toate că doctorii le spuneau să mănânce. Și, cu timpul, viețuirea sfântă a celor doi monahi a ajuns la urechile multor oameni credincioși, care, atunci când îi cercetau pe leproși, urmăreau să-i întâlnească și pe cei doi sfinți, pentru folosul lor sufletesc.

(Mitropolitul Neofit de Morfu, Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis, Editura Doxologia, pp. 42-47)

Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. ☦ Isaia 41:10

☦️ Scutul de Rugăciune: Psalmii 26, 50 și 90 🔥 / Starețul Ioan de la (Optina): Luați sfatul meu de regulă: citiți dimineața și seara înainte de pravila voastră acești psalmi - al 26-lea și al 90-lea, și înaintea lor "Nascatoare de Dumnezeu Fecioară ..." Dacă faceți acest lucru, nici focul🔥 nu te va arde, nici apa💧 nu te va îneca, nici bomba 💣 nu te va distruge"

✝️ Maica Siluana Vlad: Nu fugi de durere — du-o la Hristos❗ / „Nu fugi de durere — du-o la Hristos. Nu-ți ascunde rănile — arată-le Lui. Numai ce-I dăruim lui Dumnezeu se poate vindeca cu adevărat. Viața nu e despre a nu suferi, ci despre a nu suferi singur. Și tu nu ești singur. Niciodată. El merge cu tine prin valea plângerii, nu te lasă acolo. Dumnezeu nu repară, ci înnoiește. Din ce e frânt, face ceva mai frumos.” — Maica Siluana Vlad

☦️ Schimonahia Nila Novicova: Nu vă temeți de nimic, copii, nu vă temeți de ce se va întâmpla sau de ce s-ar putea întâmpla, sau chiar de ce ar trebui să se întâmple conform profețiilor aleșilor lui Dumnezeu. / Domnul poate amâna împlinirea profețiilor. Multe depinde de noi, credincioșii, de atitudinea noastră față de rugăciune, de pocăință, de râvna noastră de a ne purifica. Nu vă temeți de nimic, copii, nu vă temeți de ce se va întâmpla sau de ce s-ar putea întâmpla, sau chiar de ce ar trebui să se întâmple conform profețiilor aleșilor lui Dumnezeu. Domnul este mai puternic decât toți și toate, El va da ajutor în încercări, va da putere să îndurăm și să ne smerească atunci când va fi nevoie... Fiecare trebuie să lucreze pământul. Oamenii vor trebui să răspundă pentru faptul că pământul nu este cultivat... Dacă există un teren, fiecare bucată de pământ trebuie cultivată, însămânțată, iar pământul vă va ajuta să rezistați în timpul foametei. — Schimonahia Nila (Novicova)

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul - un dialog din cartea "Patimi și virtuți": Să nu vă cuprindă frica - să vă faceţi cruce şi să nu vă temeţi. / „Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere”. / – Gheronda, bunicii noştri spuneau că va veni timpul când vom avea toate bunătăţile, dar nu vom putea mânca. Astăzi oamenii pun sub semnul întrebării majoritatea alimentelor. / – Ce să facem? Au poluat tot mediul înconjurător. Să nu vă cuprindă însă frica. Să vă faceţi cruce şi să nu vă temeţi. Şi am în vedere pe unii oameni care îşi fac viaţa un martiriu, fiindcă se tem de toate, deşi sunt creştini, sunt botezaţi, miruiţi, se împărtăşesc, citesc Evanghelia, au învăţat-o pe de rost. Oare nu văd ce putere are harul lui Dumnezeu? „Chiar de veţi bea ceva aducător de moarte, nu vă va vătăma” (Marcu 16, 18), a spus Hristos. Şi: „vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, fără să pătimiţi ceva rău.” (Luca 10, 19) / Dacă omul are harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea să cerem întotdeauna harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci. / Vă amintiţi de întâmplarea aceea din Lavsaicon? Un monah s-a dus să ia apă din fântână şi, deoarece a văzut în ea o aspidă, a plecat înfricoşat, fără să ia apă. „Avva, suntem pierduţi, i-a spus el stareţului. În fântână este o aspidă!”. „Bine, îi spune stareţul, dacă în toate fântânile vor intra şerpi veninoşi, ce vei face? Vei muri de sete?”. Şi stareţul, ducându-se, a însemnat fântâna cu semnul Sfintei Cruci, a luat apă şi a băut. / „Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere”. — Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 283

✝️ Cuviosul Efrem din Arizona: "Nu vă temeți, vom trece prin 🔥foc și prin 💦 apă." [...] / Prin foc - când ispitele ne vor apărea ca focul în acțiunea lor: gânduri rușinoase, ură, invidie și patimi asemănătoare. Prin apă - când ne apar gânduri de deznădejde și tristețe scufundând sufletul în ape. După încercarea prin foc și prin apă, vom fi înălțați la odihna duhovnicească a eliberării de gândurile josnice și la nepătimirea dăruită de har." — ☦ Cuviosul Efrem din Arizona

✝️ Ieromonah Macarie Banu: Aveți curajul mărturisirii / „Să aveți în birourile voastre și în casele voastre o Sfântă Cruce, o icoană, să spuneți că ați mers la Biserică, să nu vă mai fie rușine cu PREADULCELE HRISTOS, cu Sfânta și Dumnezeiasca BISERICĂ, cu Sfânta Icoană și cu duhovnicul vostru! Pentru că mulți vă lepădați de duhovnic din frica de a nu fi cumva asemănați cu lucrarea pe care o face el și asociați cu puterea mărturisirii care vine prin el." - Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 9 iunie 2024)

„Nu fugi de durere — du-o la Hristos.

Nu-ți ascunde rănile — arată-le Lui.

Numai ce-I dăruim lui Dumnezeu se poate vindeca cu adevărat.

Viața nu e despre a nu suferi, ci despre a nu suferi singur.

Și tu nu ești singur. Niciodată.

El merge cu tine prin valea plângerii, nu te lasă acolo.

Dumnezeu nu repară, ci înnoiește. Din ce e frânt, face ceva mai frumos.”

— Maica Siluana Vlad

Domnul poate amâna împlinirea profețiilor. Multe depinde de noi, credincioșii, de atitudinea noastră față de rugăciune, de pocăință, de râvna noastră de a ne purifica. Nu vă temeți de nimic, copii, nu vă temeți de ce se va întâmpla sau de ce s-ar putea întâmpla, sau chiar de ce ar trebui să se întâmple conform profețiilor aleșilor lui Dumnezeu. Domnul este mai puternic decât toți și toate, El va da ajutor în încercări, va da putere să îndurăm și să ne smerească atunci când va fi nevoie... Fiecare trebuie să lucreze pământul. Oamenii vor trebui să răspundă pentru faptul că pământul nu este cultivat... Dacă există un teren, fiecare bucată de pământ trebuie cultivată, însămânțată, iar pământul vă va ajuta să rezistați în timpul foametei. — Schimonahia Nila (Novicova)

• ☦️ Cuvioasa Pelaghia din Reazani: [...] la venirea lui antihrist se va lăsa aşa o foamete, încât se vor epuiza cerealele [...]

• ☦️ Cuviosul Gurie Chezlov din Rusia — despre foamete: Antrenați-vă dinainte prin post

• ☦️ Sfântul Ioan Maximovici: Nu deznădăjduiți în fața greutăților și nu vă clătinați în fața încercărilor!

• ⏳ Profețiile Sfântului Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, care s-a arătat în 2009 unei fetițe de 9 ani din Ucrania

• 🔥 Părintele Elpidie Vagianakis: Satana va cere ca toate animalele care dau carne, lapte și hrană să fie sacrificate, iar fermierii să înceteze să-și cultive pământul. Atunci foametea se va răspândi și mulți oameni vor pieri. ☠️

• 📩 Un mesaj: Criza globală a început❗

• 🩻 Foametea este programată — au început cu animalele 🐑 și vor termina cu oamenii 👨‍👩‍👧‍👦

• 🅰️ Încep Jocurile Foamei? VIDE⭕ →

• 🌾 FOAMETEA din 1946–1947 a fost REALĂ — NU O POVESTE — O RANĂ VIE ÎN MEMORIA ACESTUI NEAM.

• 📜 Foametea provocată în Basarabia de cotropitorii sovietici a condamnat la moarte sute de mii de oameni.

"Nu vă temeți, vom trece prin foc și prin apă.

Prin foc - când ispitele ne vor apărea ca focul în acțiunea lor: gânduri rușinoase, ură, invidie și patimi asemănătoare.

Prin apă - când ne apar gânduri de deznădejde și tristețe scufundând sufletul în ape.

După încercarea prin foc și prin apă, vom fi înălțați la odihna duhovnicească a eliberării de gândurile josnice și la nepătimirea dăruită de har."

— ☦ Cuviosul Efrem din Arizona

✝️ Cuviosul Efrem din Arizona: Veți fi în pericol imediat de lepădare, pentru că chinul va fi mult mai mare datorită mijloacelor pe care știința și tehnologia le au la dispoziție. Satana va manipula toate acestea cu mare pricepere.

„Mucenicii vremurilor de pe urmă vor fi mult mai sus decât cei din vechime, iar în Împărăția lui Dumnezeu vor străluci mai tare decât soarele. Înainte, credința era mai tare, cu minuni, cu ajutorul Sfinților, și era mai puțin rău pe pământ. Dar acum credința este slabă, există mult rău, este mult întuneric, sunt puțini Părinți duhovnicești, și în general, o persoană duhovnicească este o raritate. Suntem într-o stare duhovnicească mizerabilă. Prin urmare, cel care luptă cu Satana la sfârșitul vremurilor va deveni alesul lui Dumnezeu.” — Cuviosul Efrem din Arizona

✝️ Cuviosul Efrem din Arizona: Într-o zi L-am văzut pe Hristos stând pe Tron, iar lângă El erau Maica Domnului și rândurile Îngerilor și a Sfinților. Ei așteptau ca Hristos să le dea un semn, să dea din cap, ca să se grăbească să ajute oamenii aflați într-o nouă situație dificilă.

Atunci când oamenii trăiesc iadul pe pământ și înțeleg valoarea duhovnicească a acestei experiențe atunci când vor muri nu vor fi judecați deloc, ci vor ajunge direct în brațele lui Hristos. Dar dacă nu văd înțelesul duhovnicesc, atunci când vor muri vor continua să sufere același iad și dincolo.

Aș vrea să iți zic ceva despre Rai. Înainte de a împlini optzeci de ani vizitam adesea Raiul. Si acum fac acest lucru dar, desigur, vârsta își spune cuvântul. Odată, Domnul m-a luat de mână și mi-a zis: “Aici ai construit o Biserică, aici ai spovedit și ai salvat un om, aici ai alinat pe cineva, aici ai mustrat pe cineva…” Cu alte cuvinte, El îmi spunea tot ce am făcut și îmi dădea o așa de mare bucurie prin cuvintele Sale încât I-am spus: “Dulcele meu Iisus, nu mai pot îndura această bucurie. Voi exploda. Adu-mă înapoi”. Și atunci reveneam în camera mea. Odată, în Rai am văzut un bărbat foarte frumos (un cavaler). Lângă el era un cal cu o coadă frumoasă. În sinea mea am simțit invidie față de el. Aș fi vrut și eu să am un astfel de cal. Atunci el a țipat la mine și mi-a zis pe un ton de comandant: “Mergi și spune armatei că ariergarda este nepăzită și dușmanul va ataca acolo” (adică diavolii). Am alergat și am făcut ce mi-a zis. M-am întors să îi spun că am făcut ce mi-a zis. M-a îmbrățișat, m-a sărutat, s-a urcat pe cal și a plecat zâmbind.

✝️ Părintele Efrem Filotheitul din Arizona: Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat mereu putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului, acela nu este creștin. Așa să faceţi și voi, și vă veți mântui!

"Războiul va începe din cauza păcatelor, să știți asta. Astăzi trăim alte vremuri. Dumnezeu are altă măsură pentru cei de azi. Astăzi este așa o mare furtună care distruge totul în calea ei.

Țineți aproape de tradiția pe care v-am transmis-o și să știți că azi este o mărturisire de credință să spui că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru cel viu și adevărat.

Forțele întunericului nu doresc acest lucru. Hristos însă vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa.

Atunci când ne umplem inima cu Hristos, în fiecare zi credința noastră se înnoiește și întărește și putem să înfruntăm orice situație. Maica Domnului se roagă pentru noi și mijlocește ca să avem credință tare și putere să-L mărturisim pe Fiul ei.

Viața mea a fost toată osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea.

Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat mereu putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului, acela nu este creștin. Așa să faceţi și voi, și vă veți mântui!"

„Să aveți în birourile voastre și în casele voastre o Sfântă Cruce, o icoană, să spuneți că ați mers la Biserică, să nu vă mai fie rușine cu PREADULCELE HRISTOS, cu Sfânta și Dumnezeiasca BISERICĂ, cu Sfânta Icoană și cu duhovnicul vostru! Pentru că mulți vă lepădați de duhovnic din frica de a nu fi cumva asemănați cu lucrarea pe care o face el și asociați cu puterea mărturisirii care vine prin el." - Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 9 iunie 2024)