„Potir comun” înseamnă comuniune liturgică deplină. Pomenirea unui episcop schismatic înseamnă implicit recunoașterea „harului” acestuia și a structurii pe care o reprezintă. Prin aceasta, cei care pomenesc pe schismatici se fac părtași la schismă, chiar dacă aparent nu au schimbat dogma. Este exact ceea ce condamnă Canonul 2 Antiohia: „comuniunea cu cel excomunicat atrage propria excomunicare”. Astfel, cei ce intră în comuniune cu schismaticii „autocefali” ucraineni, conduși de Epifanie Dumenko, se află în aceeași situație canonică de rupere a comuniunii, chiar dacă acei ortodocși declară că luptă împotriva papismului. Gravitatea este aceeași, deoarece: „Schisma este egală cu erezia în privința despărțirii de har" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 la Epistola către Efeseni).
Prin urmare, nu prin unirea cu papismul s-a ajuns la "potir comun", cum greșit așteptau unii credincioși ai Bisericii, ci prin acceptarea și pomenirea schismaticilor autocefali, rupți de Trupul Bisericii fără hotărâre sinodală panortodoxă. Comuniunea cu aceștia constituie intrare în aceeași schismă, potrivit Canonului 2 Antiohia, atrăgând aceeași osândă canonică. Astfel, unitatea euharistică este compromisă din interior, nu numai prin dialogul cu eterodocșii, ci prin încălcarea ordinii canonice interortodoxe. Aceasta reprezintă cel mai periculos tip de ruptură, deoarece poartă masca ortodoxiei, dar desparte în mod nevăzut de Hristos.
Rezumând cele spuse, amintim că Sfântul Vasile cel Mare spune limpede că ,,cel ce se împărtășește cu cel excomunicat, se excomunică și el" (Ep. 199). Prin urmare, intrarea în comuniune cu autocefalii necanonici reprezintă aceeași rupere de Biserică precum comuniunea cu ereticii condamnați. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că ,,schisma este egală cu erezia" (Omilia 11 la Efeseni), ceea ce arată că potirul comun actual nu s-a realizat cu papismul, ci prin acceptarea schismei din interiorul lumii ortodoxe. Această stare, ascunsă sub aparența ortodoxiei, este cea mai primejdioasă, pentru că separă de har pe cei care cred că stau în Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nici sângele muceniciei nu poate șterge păcatul schismei” (Omilia 11 la Epistola către Efeseni).
P.S.: Din păcate ați fost mințiți că nepomenitorii fac schismă în Biserică, însă se vede clar acum cine sunt adevărații dezbinători în cadrul BOR: pseudo-ierarhii care au legiferat sinodal ecumenismul și care au recunoscut prin comuniune liturgică ("potir comun") schisma ucraineană! Singura alternativă rămasă este ieșirea din mijlocul lor, care nu este ieșire din Biserică (cum vă tot mint), ci îngrădire de erezie și schismă!
Este prima oară când, cu multă durere, fac un apel public pentru necesitatea întreruperii comuniunii cu cei care au acceptat sinodal atât ecumenismul, cât și schisma ucraineană despărțitoare de Hristos! Apele se despart, iar cei ce vor rămâne în comuniune cu dușmanii lui Hristos vor fi judecați împreună cu ei! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid0ac5EW9v5qLzjtz7bSScJnifJNmyoq1aCoBA6bUvVQataJjQ1dCMPRPhjHcTLMB3Gl
P.P.S.: "Potirul comun" nu se realizează doar prin împărtășirea văzută din același potir, ci, mai ales, prin însăși pomenirea liturgică, care înfăptuiește comuniunea euharistică și sobornicească a Bisericii. Astfel, pomenirea unei structuri schismatice, chiar dacă este mascată sub aparența ortodoxiei, constituie intrare reală în comuniune cu cei despărțiți de Trupul lui Hristos. Așa cum cei vii și adormiți sunt uniți în Hristos prin pomenire, tot astfel cei rupți de Biserică aduc, prin aceeași pomenire, osânda schismei asupra celor care îi introduc în potirul comuniunii. În acest fel, fără judecată sinodală formală, comuniunea cu schismaticii atrage automat excomunicarea celor care se fac părtași la potirul lor, potrivit Canonului 2 Antiohia.
Context: 🔥 Patriarhul ecumenic Bartolomeu din Fanar l-a pomenit astăzi, 27.10.2025, pe schismaticul ucrainean Epifanie Dumenko. Un creștin curajos a strigat imediat: “Anátema!”
Repere:
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ