Domnul este infinit de milostiv față de omul care se pocăiește.

Dacă o persoană este un păcătos, un ucigaș, un hoț și așa mai departe, dar apoi se pocăiește cu adevărat, fără fățărnicie, spunând:

"Doamne! Doamne, ce pot să fac? Nu pot face nimic, nimic bun. Ai milă de mine, ai milă de mine și iartă-mă".

Aceasta este ceea ce este necesar. Păcatul fără pocăință este vrăjmașie împotriva lui Dumnezeu! Nu este atât de îngrozitor păcatul cât să rămâi în păcat.

Dumnezeu șterge tot păcatul prin pocăință.

Chiar și tot păcatul satanic.

Tot răul satanic care a fost comis de la Adam până la ultimul om, Domnul îl șterge prin pocăință.

Iar dacă păcătoșii și păcătosul nu se pocăiesc, atunci nimic, nici măcar o viață neprihănită, nu salvează persoana, pentru că ea acționează pe baza mândriei satanice.

Este un proces de lungă durată. Când o persoană își dă seama de faptul că a fost transformată într-o locuință a demonilor, atunci va încerca să restabilească chipul inițial.

☦ Starețul Antonie (Chernov)