"Și singuri vă puteți da seama că omul nu moare nicicând cu cuvântul, ci rămâne nemuritor prin cuvânt și vorbește și după moarte. Eu voi muri, dar voi vorbi și după moartea mea. Câte cuvinte nemuritoare viază și printre oameni, pe care le-au lăsat în urma lor cei morți, plecați de multă vreme dintre noi, cuvinte care continuă să dăinuie uneori pe buzele unui întreg popor! Câtă viață cuprinde întru sine cuvântul, fie acesta și omenesc! Cu atât mai vârtos cuvântul lui Dumnezeu: el va dăinui din veac în veac și va rămâne pururea viu și lucrător." ~ Sfântul Ioan din Kronstadt (Viața mea întru Hristos)

O OM, CE MARI RĂSPUNDERI AI Traian Dorz

O om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă! Vorba ta,
mergând din gură în gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! Cuvântul scris
e-un leac sau o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! Viersul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrău,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale! Calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! Viaţa ta
e una, numai una,
oricum ţi-ar fi, tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
ori fericire-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O om, ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!… Fii credincios,
cu grijă şi cu teamă!
Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seamă!…

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, Cernerea

"La ce-i folosește omului toată știința lumii dacă nu-i în stare să ierte un singur cuvânt supărător sau o privire care-l rănește? La nimic. La ce bun o sută de sticle de ulei vărsat în candelă dacă niciun strop nu e mărturia iertării unei singure jigniri? La nimic. Totul e în zadar." — Sfântul Nicolae Velimirovici

De-aş ajunge cea mai mare
de Train Dorz

Traian Dorz

„De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească
În zadar dacă mi-aş pierde, slava cea cerească
/: Ce folos, ce folos: slavă, fără de Hristos?! :/

De-as avea toţi banii lumii să-mi stea-n vraf arginţii,
În zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţei!
/: Ce folos, ce folos: aur, fără de Hristos?! :/

De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,
În zadar, dacă-mi lipseşte cea mântuitoare!
/: Ce folos, ce folos: minte, fără de Hristos?! :/

De-aş fi omul cel mai tare de pe lumea toată,
În zadar, dacă mă-nvinge pofta desfrânată!
/: Ce folos, ce folos: tânăr, fără de Hristos?! :/

De-aş cuprinde tot pământul, tot, al meu să fie,
În zadar, dacă-mi pierd viaţa cea din veşnicie!
/: Ce folos, ce folos, dacă mori fără Hristos?! :/”