“Socotește nelucrarea începutul întunecării sufletului, iar întâlnirile cu vorbărie [să le socotești] întunecare peste întunecare, prilejul primei fiind cele de-al doilea. Chiar și cuvintele de folos, dacă sunt fără măsură, produc întunecare, pentru că sufletul ajunge de nestăpânit prin mulțimea vorbăriei, chiar dacă ea se face întru frica lui Dumnezeu. Întunecarea sufletului vine din neorânduiala viețuirii” — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, vol. II, Cuvântul 37, Edit. Sfântul Nectarie, p. 73.

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Urmează smeririi inimii și vei vedea cum te va dezlega de răutate / “Pentru că după măsura smeritei tale cugetări ți se dă răbdare în necazuri și potrivit cu răbdarea ta este ușurată povara greutăților tale și vei avea parte de mângâiere, și potrivit cu mângâierea ta sporește iubirea ta pentru Dumnezeu, și potrivit cu iubirea ta sporește bucuria ta în Duhul Sfânt. Tatăl nostru cel milostiv, când binevoiește să-i ușureze în ispitele lor pe cei care sunt întru adevăr fiii Săi, nu le ridică ispitele, ci le dă răbdare în ispite, și ei primesc toate aceste bunătăți prin răbdare, spre desăvârșirea sufletelor lor. Să ne învrednicească și pe noi Hristos să răbdăm relele, prin harul Lui, pentru iubirea Lui, întru mulțumirea inimii! Amin.” — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, vol. II, Cuvântul 31, Ed. Sf. Nectarie, Arad, pp. 15-17.

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Oricine simte păcatele lui proprii este mai presus decât acela care învie morții cu rugăciunea. / "Oricine simte păcatele lui proprii este mai presus decât acela care învie morții cu rugăciunea. Oricine suspină un ceas pentru sufletul său este mai presus decât acela care aduce foloase la toată lumea cu învățătura lui. Oricine se învredniceşte să vadă și să cunoască propria sa boală este mai presus decât acela care s-a învrednicit să vadă îngeri, deoarece acesta a văzut pe îngeri cu ochii trupeşti, acela însă se vede pe sine însuşi cu ochii înțelegători ai sufletului." — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte Ascetice

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare! / Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare. Că unii și-au atras asupră-le numele de „neastâmpărați”, deși în realitate nu erau așa; iară alții au răbdat să fie numiți curvari, deși erau departe de curvie, iar rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră, cu lacrimi l-au mărturisit în public și cereau iertare pentru o nelegiuire pe care n-o făptuiseră − deși erau cununați cu toată curăția și nevinovăția în sufletele lor −, cu plângere, de la cei ce-l nedreptățiseră. Și alții iarăși, ca să nu fie lăudați pentru viața îmbunătățită care era în ei, se prefăceau nebuni, fiind îndulciți cu sarea (înțelepciunea) dumnezeiască și adânciți în liniștea lor, încât ajungând în culmea desăvârșirii, au avut de crainici ai bărbăției lor pe Sfinții Îngeri. Tu crezi că ai smerenie; alții se învinovățesc pe sine-și, tu însă nu suferi nici când alții te învinovățesc, și te declari plin de smerenie. Dacă ești smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea, fără să te tulburi. — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 253-254

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri ​despre bucuria smereniei

  1. Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
  2. Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi.
  3. Lasă-te bârfit şi nu bârfi.
  4. Fii blând şi nu zelos şi rău.
  5. Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăţiei.
  6. Fii bolnav cu cei bolnavi.
  7. Plângi cu cei păcătoşi.
  8. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc.
  9. Fii prieten cu toţi oamenii, dar şi singur în cugetul tău.
  10. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate.
  11. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
  12. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l.
  13. Și dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina.
  14. De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.
  15. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău.
  16. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.
  17. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.
  18. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.
  19. Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.
  20. De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.
  21. De nu plângi în inima ta, imbracă-ţi cu jale măcar faţa ta.
  22. De nu poţi milui, vorbeşte măcar ca un păcătos.
  23. De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.
  24. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.
  25. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
  26. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.
  27. De iubeşti blândeţea, rămâi în pace.
  28. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.
  29. Caută înţelepciunea şi nu aurul.
  30. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.
  31. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia.
  32. Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Domnul Iisus Hristos o are fata de tine.
      
      Sfântul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia X

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu / Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea. / Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu. / Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 47-48

• 📿 Mărgele duhovnicești / Sf. Isaac Sirul: ”Râvna pentru lecuirea patimilor celorlalți este boală grea” / “Nu te teme de greutăți. Să le iubești și să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ele. Au și ele un scop sfințitor pentru sufletul tău.” — Sfântul Porfirie Kavsokalivitul / “Să-l socoteşti pe aproapele tău mai bun decât tine, să-i ceri sfat în loc să-i dai tu, iar lipsurile lui să i le completezi cu dragostea ta. Fă aceasta şi te mântuieşti. Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi slăbiciunile altora, ci numai şi numai păcatele voastre… Niciodată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte. Ci să vezi şi să nu vezi; să auzi şi să nu auzi. Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti.” — Părintele Paisie de la Sihla

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: "Fii atent la gândurile tale, căci ele sunt începutul faptelor tale." / "Singurul lucru de care avem nevoie pentru a viețui împreună este să iubim - să Îl iubim pe Hristos și să ne iubim unul pe celălalt. Și, iată, atunci veți putea cere fiecăruia iertare. Când iubiți, nimeni nu vă poate jigni, pentru că voi știți adevărul despre voi înșivă. Singura cauză din care ne supărăm este mândria noastră. Nouă ni s-a format o idee greșită despre noi înșine. Noi credem că oamenii trebuie să ne respecte. Dar pentru care fapt merităm noi respect? Pentru niciunul. Dacă în voi sau în mine există ceva bun, aceasta este ceea ce Dumnezeu a pus în noi, nu ceea ce am făcut noi înșine. Așadar, noi ne simțim jigniți, pentru că noi credem că reprezentăm ceva important." — Schiarhimandrit Ioachim Parr din cartea Convorbiri pe pământ rusesc