Ecumenismul este unul dintre dușmanii de moarte ai Ortodoxiei și ai Adevărului. Ecumenismul încearcă concretizarea unei uniri forțate exterioare a Ortodoxiei cu papismul și confesiunile protestante ale sectanților.

La această unire mincinoasă și diabolică suntem chemați să lepădăm credința cea adevărată, credința pentru care au murit nenumărați Sfinți în frunte cu Iisus Hristos, și să acceptăm nebunia diabolică, “supremația” și “infailibilitatea” papei.

Ni se cere să acceptăm “erezia ereziilor” după cum a zis cinstitul dogmatist sârb, Arhimandritul Justin Popovici. Însă aceste două erezii ale papismului, supremația și infailibilitatea deformează grav dogma adevăratei Biserici, de vreme ce papa se propovăduiește pe sine drept singura voce infailibilă… Mișcarea ecumenistă ne cheamă să călcăm în picioare toate hotărârile și dogmele sinoadelor. Vor să spună că Sfinții Părinți au greșit și că trebuie să schimbăm lucrurile. Vor să ne lepădăm pe această cale de titanii Ortodoxiei lui Iisus Hristos:

Sfântul Marcu Evghenikos, și toți marii apărătorii ai Ortodoxiei, Marele Fotie, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nectarie făcătorul de minuni și mulți alții, care s-au luptat împotriva papismului și ereziilor, apărând Ortodoxia cu orice preț.

Ne cheamă diavolul cel căzut la aceste fapte cumplite în zilele noastre din păcate chiar și prin Patriarhul Ecumenic cu teologii moderniști. Ecumeniștii “ortodocși” disprețuiesc ortodoxia și toate hotărârile Sfinților Părinți.

Unirea satanică la care ne cheamă ecumeniștii cu falsă amabilitate, curtoazie și rugăciuni comune este cu neputință, fiindcă pentru Ortodoxie ar însemna trădarea adevărului și a credinței.

Și totuși, aceștia insistă în inconștiența lor și ne tot cheamă în numele “iubirii”. Și-au concentrat pe “iubire” toate forțele de care dispun. “Iubirea primează!” - ne spun ei. Fac mare vâlvă în jurul unui “dialog al dragostei” la care credința și dogma ortodoxă este dată la o parte cu desăvârșire.

Noi, creștinii ortodocși le reamintim: “Iubire, da! Dar nu există Iubire fără Adevăr!” Mai întâi Adevărul și apoi dragostea! Pentru că dragoste fără Adevăr nu se poate. Dar ei nu se pocăiesc! Susținătorii ecumenismului vor să ne corupă și să ne înghită așa ca lupul din fabula lui Esop.

Se cuvine să amintim fabula lui Esop pentru ca cititorul să înțeleagă ce fel de “dragoste” au ecumeniștii: “Se spune că lupul îmbătrânise și nu mai putea alerga ca să prindă mielul și să-l mănânce. De aceea a schimbat tactica și zise către nevinovatul miel:

• De ce, bunul meu mieluț, să trăim depărtați și despărțiți?! Se cade să uităm cele vechi! Vino încoace să trăim de-acuma în dragoste și frăție și să fim una.

• De bună seamă, îi răspunse mielul. Dacă vin lângă tine, negreșit vom fi una, fiindcă tu ai să mă mănânci! Într-adevăr, am să fiu în burta ta și atunci n-o să mai fim doi, ci una!”

— Glasul Sfinților și Martirilor Ortodocși, 📖 "Ecumenismul fără mască"

Nu! Ne spune ecumenismul. Nu sunteţi voi cei care deţineţi adevărul, pentru că el este fragmentat. Părţi din adevăr se găsesc pretutindeni. Trebuie să căutăm în toate mărturisirile de credinţă şi în toate religiile pentru a le găsi. Apoi putem să le punem în discuţie, în aşa fel încât din toate aceste fragmente să construim – auzi îndrăzneală – o nouă Biserică şi o nouă religie. Suntem chemaţi, aşadar, ca să devenim parteneri de discuţie în ceea ce priveşte credinţa.

Trebuie să acceptăm, altfel spus, şi noi creştinii ortodocşi că nu posedăm în totalitate adevărul, că suntem şi noi înşelaţi în credinţa noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să negăm credinţa pe care ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostoli şi Părinţii Bisericii şi să începem să ne tocmim şi să tratăm cu ereticii.

Cei care au plecat din Biserica Lui Hristos şi au căzut în erezie şi înşelare ne cheamă să devenim parteneri de discuţii, ca unii fără de minte, asupra adevărurilor noastre de credinţă şi să lepădăm credinţa noastră în Biserica şi în Trupul Tainic al Domnului Hristos. Aceştia sunt exact ca vulpea din fabula lui Esop, care odată rămasă fără coadă, a început să le convingă pe celelalte animale că dacă îşi vor tăia şi ele coada vor fi mai frumoase.

Recomandările pe care ecumeniştii ni le fac, după cum scrie mitropolitul Florinei, Augustin, amintesc de cele ale oamenilor stricaţi, care sub pretextul unei mai mari comunicări cu cei din jur, îl sfătuiesc pe soţul fidel să cedeze şi el puţin la regulile ţinute cu stricteţe până atunci. Să înceapă să «se deschidă puţin şi în afară», însoţindu-se cu detaşare şi voie bună cu toţi cu care are ocazia, chiar şi cu cei mai desfrânaţi, dacă asta presupune mai multă comunicare.

Dacă soţul rămas fidel până atunci va pleca urechile la astfel de poveţe venite de la desfrânaţi, va înceta peste puţin timp să mai dea dovadă de credincioşie, întrând şi el în rândul adulterilor.

Acest lucru, din păcate, este gata să se întâmple şi cu ortodoxia, dacă va face imprudenţa nebunească să asculte de sfatul ecumenismului, în a-şi deschide porţile şi în a începe fără nicio reţinere să aibă relaţii cu ereticii şi necredincioşii.

— Arhim. Haralambie D. Vasilopulos, 📖 "Ecumenismul fără mască"