În Ţara lui Breaking News Nu mai e loc de Iisus Şoc şi groază de proporţii Trăim ca la Zidul Morţii. Lacrimi, sînge pe pereţi Umblăm parcă sîntem beţi. Cum deschizi televizorul – Păzea, ziua şi omorul! Bandă galbenă şi neagră De parcă-ar avea podagră Totul pe-un fond muzical Compus de un criminal. Dum-dum-dum şi Bum-bum-bum! Fraţilor, acum e-acum! Pe unde scoateţi chiloţii? (Cămaşa v-au luat-o hoţii). În genunchi! Mîinile sus! Că urmează Breaking News! Toţi, cu sufletul la gură Aşteptăm o lovitură. Duduie televizorul Mai grozav decît tractorul. Toţi românii stau ciorchine – Bomba vine, vine, vine! Tensiunea-n aer creşte Timpul parcă-ncremeneşte. Numai crime, tîlhării Copii care ard de vii Jafuri cu mîna armată Azi, o babă violată Mîine, pedofili perverşi Încît îţi vine să verşi. Zeci de clanuri interlope Spaima-ntregii Europe. Breaking News şi News Alert Ne-au dat creierii în fiert. Să trăiască CNN-ul Că ne-nvaţă care-i şmenul. Alarmă din oră-n oră Presa - fiară carnivoră. Ce bombardament nebun! Ecranul - ţeavă de tun. Isterie şi psihoză Ne luăm zilnic cîte-o doză. Maşini TV de gunoi Se varsă-n casă la noi. | Ne intră-n ochi şi în gură Cea mai proastă borîtură. Ne injectăm drogul, nene Cu telecomanda-n vene. În loc să citim o carte Noi bîrfim cu Doamna Moarte. În loc să visăm frumos Noi trăim periculos. Doamne, ce blestem şi chin Pe acest popor creştin? Parcă ne-am născut în fire Din viol, nu din iubire. Dar mai sîntem neam creştin Brâncovene Constantin? Ai fost la Stanbul răpus Fără nici un Breaking News. Şi nici un reporter, bre N-a fost la Ediculé La cumplitul martiraj - Acela, da, reportaj! Astăzi, însă, din păcate Jertfa ta s-a dat la spate. Fetele, Sfinte Sisoie Merg la turci de bună voie După pîine, la produs – News Alert şi Breaking News. Nu mai sîntem un popor Ci doar public spectator. Cînd urlă tembelizorul Pasărea-şi opreşte zborul! Cînd bubuie Breaking News Nu mai toarce nici un fus Mîncarea arde pe foc Limba la ceas stă pe loc Cîinii urlă a pustiu Şi mă pipă-i dacă-s viu. Atunci trece-n larg de zare Îngerul morţii călare. Televizoru-i cianură Şi instrument de tortură. A devenit o icoană Care ţine loc de hrană. Făcătoare de minuni? Aiurea, doar de minciuni! În Ţara lui Breaking News Tihna vieţii a apus Românii stau ca pe jar – Ah, ce presă de coşmar! |
Năucitoarea invenţie a apărut abia în Secolul XX, cînd Diavolul s-a gîndit să ne facă nouă, oamenilor, radiografii. Fiindcă asta e televizorul: un aparat cu care Ucigă-l toaca priveşte în adîncul nostru şi ne face radiografii. Cu alte cuvinte, avem – noi – impresia că ne uităm la televizor. În realitate, el se uită la noi. Şi vede cît de nătărăi sîntem.
În decembrie 1989, românii au dat un examen catastrofal: atîta s-au holbat la aparatul respectiv, atîta au înghiţit, pe nemestecate, gogoşile toxice ale „teroriştilor”, „otrăvirii apelor”, „robinetelor de aur” şi „comunismului care a scos sufletul din noi” încît bandele de borfaşi care defilau pe scena publică au scos mîna, prin televizor, şi i-au buzănărit pe amărîţii ăştia. Românii se uitau – iar hoţii îi buzunăreau. Cam la asta se reduce acel transfer, din blestematul decembrie 1989. „Te uită cum ninge decembre/ Şi ţara cum cade pe spate/ Ce faună nenorocită/ A pus stăpînire pe toate.// Eu nu mă mai duc azi acasă/ Căci casa mi-a luat-o Mafia/ Mi-a luat toată ţara, de altfel/ E-un tembelizor România!”.
La noi, românii, din nefericire, Televiziunea e ca o maşină de salubritate inversă: în loc să strîngă gunoiul, ni-l varsă în casă. Scena publică e populată de personaje modeste intelectual, dar cu pretenţii disproporţionate.
România e ţara în care, dacă nu apari la televizor, NU exişti. Tot aşa şi cu partidele politice. Fără televiziune, ele sînt moarte. Încercaţi să scoateţi televizorul din priză, cîteva zile. Adio Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Monica Macovei, Vasile Blaga! Adio Traian Băsescu şi sondaje de opinie mincinoase! Totul există numai la televizor. Iar oamenii, privind, zi şi noapte, la televizor, dau consistenţă acestori aburi. E cel mai năucitor caz de lumi paralele: o ţară reală, care pluteşte în derivă – şi o ţară a baloanelor de săpun, adică a partidelor, a politicienilor şi a analiştilor care dispar în clipa în care dispar televizoarele. Pentru că partidele astea, politicienii şi analiştii nu fac altceva decît să taie frunză la cîini, în faţa naţiunii şi (atunci cînd nu-i vede nimeni) să fure. Repet: sînt două lucruri paralele. Care, cînd intră în coliziune, ies scîntei. Adică huiduieli şi chiar încăierări, în Piaţa Universităţii, la Ţebea, pe Muntele Găina etc.
Mă văd nevoit să repet ceea ce am scris acum cîteva zile: ura împotriva acestor paraziţi fierbe, dă în clocot. Eu merg printre oameni, fără nici o gardă. Aud ce vorbesc ei, le răspund la întrebări. Tata Glonţu’, asta e soluţia propusă de marea majoritate a oamenilor, după 25 de ani de batjocură.
Cît de ridicoli sînt toţi! Lumea moare de foame, se anunţă noi explozii ale preţurilor, fenomenul infracţional atinge cote unice în Europa, se prefigurează o iarnă grea, din care nu ştim cîţi vor scăpa cu viaţă – şi ăştia se dau în gît la televizor. Mereu şi mereu la televizor. Ca să vadă că ei nu… că alţii… că noi sîntem cu poporul… Popor care, o spun din nou, nu mai e fatalist: e televizist. Ceea ce e un semn de primitivism, de imaturitate. Mă bate gîndul să fac o parodie la balada naţională „Mioriţa“: „Pe-un picior de play“… În anii ’70, marele boxer de culoare Cassius Clay (n-am să-i spun niciodată Muhammad Ali, ce oroare!) îşi instalase cîte un televizor în fiecare din cele 8 camere ale vilei sale. Aşa ar face şi majoritatea românilor noştri, dacă ar putea. Aţi minţit poporul, cu televizorul? Mai rău: l-aţi tîmpit, l-aţi nenorocit!