"Când ne lovesc necazuri, Dumnezeu vede asta. Acest lucru se săvârșește nu numai cu îngăduința Lui, ci și prin atotsfânta Lui purtare de grijă pentru noi. El îngăduie să fim chinuiți o vreme pentru păcatele noastre ca să ne izbăvească de chinurile veșnice.

Adeseori se întâmplă ca un păcat tainic și greu pe care l-am făcut să rămână necunoscut oamenilor, nepedepsit, acoperit de milostivirea Lui Dumnezeu; în același timp sau după ce se scurge câtva timp, suntem siliți să pătimim întrucâtva, ca urmare a clevetililor sau șicanelor, fiind pasămite nevinovați. Conștiința ne spune că pătimim pentru păcatul nostru cel tăinuit!

Milostivirea lui Dumnezeu, ce a acoperit acest păcat, ne dă mijlocul de a ne încununa cu cununa pătimitorilor nevinovați pentru răbdarea clevetirilor, și totodată de a ne curăți de pedeapsa pentru păcatul cel tăinuit. Deslușind acest fapt, să proslăvim preasfânta Pronie a lui Dumnezeu și să ne smerim înaintea ei".

— Sfântul Ignatie Brianceaninov, Experiențe ascetice, p. 268.