Întâmplarea a avut loc în contextul în care autoritățile otomane ale vremii au interzis Patriarhului Sofronie al IV-lea să oficieze slujba din Sâmbăta mare înăuntrul Bisericii.

Patriarhul și credincioșii ortodocși au rămas să se roage la intrare, lângă coloanele de piatră ale ușii. După lăsarea serii, una din coloane s-a crăpat, iar Lumina ieșea din interior.

În scurt timp, mulțimea credincioșilor s-a umplut de făclii, spre rușinea ereticilor și mirarea autorităților. La vederea acestei întâmplări, mai presus de fire, li s-a permis să intre în Sfântul Mormânt și li s-a acordat dreptul firesc de a sluji anual în Sfântul Mormânt, în Sâmbăta mare.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut Minunea din minaretul moscheii de peste drum, când a văzut aprinderea coloanei a conștientizat autenticitatea Minunii şi a mărturisit musulmanilor Puterea lui Iisus Hristos.

Văzând minunea, el a strigat:

„Mare este Credinţa creştinilor! Unu este Adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor! Cred în Hristos, Cel înviat din morţi. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu!”

După ce a discutat, cu ei, în contradictoriu, această mărturisire a lui a fost pricină de a fi decapitat şi de a i se da trupul focului spre ardere.

Astăzi el este socotit oficial drept Mucenic al Ortodoxiei, pomenirea lui se săvârșește la 18 Aprilie şi în Marţea luminată, iar Moaştele lui se află în Mănăstirea Megali Panaghia, din Ierusalim.

Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim Moaștele Tale, Maică Cuvioasă Parascheva, propovăduim cu mărire și cântări toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire.

Primită fă rugăciunea noastră, Sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta.

Izbaveste-ne pe noi, Maică Parascheva, de boală, de nevoi, de necazuri și de vrăjmași.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor ca din adâncul inimilor cu bucurie să mărim Preasfânt Numele Tău în veci.

AMIN!

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic, iar în data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelație dumnezeiască, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum și viața și patimirile sale.

"Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie: slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere, slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine." — Troparul Sf. Efrem cel Nou

"În acea vreme s-a ridicat o mânăstire de maici pe locul celei vechi, ]n care a viețuit și a murit Sfântul Efrem cel Nou. Stareța de atunci, maica Macaria, adormită în Domnul la data de 23 aprilie 1999, se plimba printre ruinele mânăstirii celei vechi, primind gândul despre mulțimea Sfintelor Moaște ce au hrănit acel pământ sfânt.

Vreme îndelungată, maica s-a rugat lui Dumnezeu să o învrednicească de a-i descoperi măcar unul dintre mulțimea sfinților martirizați în acel loc. În chip minunat, maicii i s-a descoperit să sape într-un anumit loc din zona. Chemând pe unul dintre muncitorii ce munceau la mânăstire, maica i-a arătat locul cu pricina si l-a rugat sa sape acolo. Nevrând, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a ruga însă lui Dumnezeu să nu îi ajute aceluia. Încercând să muncească cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergându-i pe dos.

Muncitorul s-a întors și începu să sape, oarecum mâhnit de aceasta cerere lipsita de rost. Săpând grăbit și fără de grijă, maica l-a rugat să sape mai lin, spre a nu strica Moaștele pe care le va găsi. Luată în râs, muncitorul a continuat până ce dădu de Capul unui sfânt, minunat mirositor. Înmărmurit, muncitorul a căzut la pământ.

Plecând muncitorul, maica a îngenuncheat și a sărutat cu mare evlavie sfintele Moaște. Săpând cu mâinile sale, ea a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum și peste corpul întreg al unui sfânt mucenic.

Săvârșind în acel loc slujba Vecerniei, maica auzi în spatele ei pașii unui bărbat ce pășea sigur pe el. Dintr-o dată, auzi zicându-i-se: "Cât timp vrei să mă mai lași aici?" În acea clipă, ea văzu înaintea ei un călugăr înalt, cu barba pana la piept. Maica i-a răspuns, zicând: "Iartă-mă, dar mâine, cum se luminează de ziua, voi avea grija de tine."... Atunci, sfântul s-a făcut nevăzut.

A doua zi, maica Macaria a curățat Sfintele Moaște si le-a așezat în Altarul bisericii mânăstirii, înaintea lor aprinzând o candelă. În aceeași noapte, Sfântul Efrem cel Nou i-a apărut maicii, în vis, spunându-i numele său, cât ți cele despre viața lui. Mai apoi, maica le va așeza înaintea sfintei lui icoane, spre închinare și mângâiere celor ce vin și cad cu credință înaintea lor.

Mai multe amănunte despre Sfântul călugăr Efrem avea să afle o femeie angajată la fundația mânăstirii. Acesteia, Sfântul i s-a arătat în vremea rugăciunii, zicându-i:

..."Sunt marele mucenic Efrem. M-am nascut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci și tot la 14 septembrie de Sfânta Cruce a început mucenicia mea, pe când aveam patruzeci si doi de ani. Să îi spui Macariei să-mi ridice un mic paraclis în cotitura drumului. Acolo obișnuiam să stau să mă odihnesc. Mormântul mi-a fost o peșteră. Barbarii si mort ma torturau."

În data de 29 aprilie 1966, Sfântul i s-a arătat unei alte măicuțe, căreia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirica. Moaștele Sfântului Efrem cel Nou se află în Biserica centrală a Mănăstirii, ele săvârșind nenumărate minuni.

Citește și aceste articole despre Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou de la Nea Makri - Grecia:

• ✝️ 14 Septembrie: Viața Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou

• 🙏 Rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou - la vreme de mâhnire şi deznădejde

• 📅 5 Mai - Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou

Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur - prin care Duhul Sfânt a aşternut în scris cel mai mare tezaur de înţelepciune dăruit Bisericii printr-un Sfânt Părinte, de tâlcuiri iscusite ale Sfintei Scripturi şi călăuzire duhovnicească spre Împărăţia Cerurilor - se află acum la Mănăstirea Filotheu din Muntele Athos.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat luni slujba specială de deshumare a cinstitelor moaște ale Sfântului Dumitru Stăniloae din cimitirul Mănăstirii Cernica.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre dorința Sfântului Dumitru Stăniloae și a altor ierarhi și profesori de teologie de a „asculta liturghia sub brazda de pământ din cimitirul mănăstirii”.

„Părintele profesor Dumitru Stăniloae a venit la Mănăstirea Cernica într-un loc unde așteaptă Ziua cea mare a Învierii numeroși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, chiar și mitropoliți primați, episcopi vicari care au slujit la București sau în alte eparhii și care și-au ales loc de veci cimitirul acestei lavre a Țării Românești”.

„Alături de Părintele Stăniloae, înaintea lui sau după el, au dorit să asculte liturghia sub brazda de pământ din cimitirul mănăstirii și alți profesori de teologie sau preoți care au slujit la numeroase parohii importante din București”.

Moaștele Sfântului Dumitru Stăniloae au fost scoase conform rânduielii tipiconale și au fost așezate într-un sicriu nou, urmând ca, ulterior, să fie puse într-o raclă special pregătită.

Deshumarea osemintelor s-a făcut din timp pentru a respecta rânduielile bisericești cu privire la pregătirea cinstitelor moaște. Mai precis, s-a ținut cont și de experiențele anterioare legate de canonizarea unor sfinți din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Această deshumare a urmărit realizarea unei pregătiri adecvate a moaştelor, spre a fi așezate ulterior în raclele de argint care se află în curs de confecționare la Atelierele Patriarhiei Române, în vederea proclamării canonizării la începutul anului 2025.

Născut în anul 1903, Sfântul Dumitru Stăniloae a tradus scrierile asceților, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei – o latură la fel de importantă ca și partea dogmatică a teologiei ortodoxe. Acestea au fost publicate în seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) și ulterior traduse și pentru publicul internațional.

A fost încarcerat în perioada regimului comunist pentru participarea la mișcarea isihastă Rugul-Aprins de la Mănăstirea Antim.

O veste minunată: osemintele Părintelui Sofian Boghiu au fost deshumate azi, 29 iulie 2024, din cimitirul mănăstirii Căldărușani de către un sobor de preoți, în prezența Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul – Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

PR. SOFIAN BOGHIU A FOST DESHUMAT

Din mărturiile credincioșilor prezenți la eveniment aflăm că o mireasmă cerească a învăluit cimitirul mănăstirii în momentul aflării cinstitelor moaște ale Sf. Cuvios Sofian de la Antim, recent canonizat de către Patriarhia Română. Osemintele Părintelui Sofian vor fi depuse la mănăstirea Antim.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat luni dimineață, la Mănăstirea Căldărușani, slujba deshumării osemintelor Sfântului Cuvios Sofian de la Mănăstirea Antim.

Cinstitele moaște au fost așezate în biserica cimitirului pentru slujba specifică și transportate apoi la Mănăstirea Antim.

„S-a făcut rânduiala specifică unui astfel de moment, rugăciuni care cer pe de-o parte iertarea păcatelor celui care este deshumat și, pe de altă parte, împărtășirea de negrăita bucurie a Stăpânului”, a explicat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

„Părintele Sofian, deși a slujit vreme îndelungată în cetatea Bucureștilor, a ales acest loc cu rânduială veche de mănăstire, unde monahi, ierarhi și mulți sfinți s-au perindat în decursul istoriei acestei cunoscute mănăstiri”.

„A venit vremea ca cei aleși ai Domnului să fie mutați din cimitir în biserică și să fie bucurie și model, exemplu, pentru credincioși, așa cum a fost în timpul vieții. Părintele Sofian s-a străduit să le arate ucenicilor lui, fie că au fost viețuitori ai mănăstirii Antim, fie că au fost credincioși intelectuali ai cetății Bucureștilor, dar și ierarhi, oameni de cultură, scriitori, persoane cultivate care s-au întâlnit cu el, vorbindu-le tuturor despre bucuria întâlnirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.

„Duhovnicul Bucureștilor” s-a născut în data de 7 octombrie 1912 la Cuconeștii Vechi, în județul Bălți din Basarabia. Închinoviat la Mănăstirea Dobrușa, a trecut Prutul în România după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A condus obștea de la Mănăstirea Antim din Capitală și a fost condamnat la muncă silnică împreună cu intelectualii și clericii din grupul Rugul Aprins. A trecut la cele veșnice în data de 14 septembrie 2002.

Deshumarea osemintelor s-a făcut din timp pentru a respecta rânduielile bisericești cu privire la pregătirea cinstitelor moaște. Mai precis, s-a ținut cont și de experiențele anterioare legate de canonizarea unor sfinți din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Această deshumare a urmărit realizarea unei pregătiri adecvate a moaştelor, spre a fi așezate ulterior în raclele de argint care se află în curs de confecționare la Atelierele Patriarhiei Române, în vederea proclamării canonizării la începutul anului 2025.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea sa în ședințele din 11-12 iulie 2024, împreună cu a altor 15 cuvioși și mărturisitori. Proclamarea canonizărilor va avea loc în 2025, la Centenarul Patriarhiei Române.

15 iunie 1999 - Sfântul Mucenic Hariton a fost ucis in Kosovo de teroriști albanezi

Trupul Sfântul Mucenic Hariton a fost îngropat la Mănăstirea Crna Reka, Serbia.

Acest Sfânt contemporan a fost decapitat - a fost îngropat doar trupul, capul s-a pierdut, albanezii teroriști au jucat fotbal cu el.

Sfinte Mucenice și Mărturisitor Hariton, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rămăşiţele martirului au fost găsite fără cap. S-a determinat că a fost tăiată cu un obiect ascuţit. Oasele mâinilor au fost rupte, la fel si coloana vertebrală, lipsind câteva vertebre. Trupul a fost înjunghiat cu un cuţit în mai multe locuri în inimă - a fost cea mai bună dovadă a chinului de nedescris pe care acest venerabil martir l-a îndurat pentru Hristos, ca primii martiri crestini.

Trupul martirului a fost dus curând de la Prizren la Mănăstirea Gracanica, unde s-a făcut parastas (11. Noiembrie, 2000) - aici credincioșii s-au închinat cu dragoste și evlavie sfintelor sale moaște.

A doua zi, a fost transferat la mănăstirea sa de metanie la Râul Negru - au ajuns acolo ocolind drumul principal din cauza demonstraţiilor agresive ale albanezilor musulmani de pe şosea.

De fapt, îl văzuse de multe ori părăsind racla sa și alergând după ajutor.

Într-o zi Sfântul Ioan Rusul îi spusese următoarele:

„Ei cred că dorm, că sunt mort și creștinii nu contează pe mine. Dar sunt în viață. Îi văd pe toți. Trupul meu este înăuntru, dar ies din raclă de multe ori. Alerg printre oameni pentru a-i ajuta. Multă durere. Ei nu mă văd. Dar eu îi văd și aud ce spun. Intru din nou în raclă".

Ajută-ne tuturor, Sf. Ioan Rusul!

Sfântul este făcător de minuni și are Sfintele Moaște în Prokopi, Evia - Grecia

• Îi crește părul și unghiile. Și cel mai ciudat este că hainele pe care le poartă se schimbă la șase luni, pentru că se uzează, de parca ar fi date pe râu.

• Deținătorul raclei a spus că au existat cazuri când cheia pur și simplu nu a putut deschide încuietoarea raclei. Și atunci preoții știu că sfântul pur și simplu nu este în raclă, el se plimbă pe insulă.

• Oamenii de știință din întreaga lume au încercat să investigheze fenomenul moaștelor incoruptibile ale Sfântului Spiridon, iar biserica nu le-a împiedicat. Cu toate acestea, biofizicienii și biochimiții, după ce au studiat moaștele sfântului, au aruncat doar mâinile în sus.

• Nu există altă explicație, cu excepția minunilor, care sunt foarte des văzute de vizitatorii de pe insula Corfu.

Citește:

• ✝️ Viaţa celui între sfinţi Părintelui nostru Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (12 decembrie)

• ✝️ Părintele Ilie Cleopa: Ehei și câte minuni nu fac sfintele moaște ale Sfântului Spiridon!

• ✝️ Sfântul Ierarh Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie și este este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece, tălpile papucilor de mătase cu care este încălţat, se uzează pe parcursul unui an şi sunt înlocuiţi de cei care veghează la racla sa.

... Când îl cheamă oamenii în rugăciune. Se duce, face minuni și vine înapoi și se culcă la loc în sicriu.

..."Dacă l-ați vedea pe Sfântul Ierarh Spiridon cum arată după o mie sase sute si ceva de ani! Nu i-a căzut un fir din barbă, din mustață, nimic. Mâinile galbene. Sta-n sicriu de aur.

Vai și câte minuni se mai fac! Zilnic, zilnic.

Sub capul lui are o pernă mare cu cordeluțe de mătase înguste. Și am întrebat de ce-i așa. Asta la hramul Sfântului o desfac preoții și taie câte o bucățică mică să dea credincioșilor.

Iar la picioarele lui stau sandalele care le schimbă în tot anul, încălțările lui. Că pe el, când îl cheamă cineva în rugăciune, se duce cu totul noaptea pe jos. Și tocește câte o pereche de încălțări pe an.

În acatistul lui spune: "Bucură-te că încălțările tale stau mărturie!"

I-am văzut încălțămintea uzată. Când îl cheamă oamenii în rugăciune, se duce așa. Se duce, face minuni și vine înapoi și se culca în sicriu.

Vai câte minuni se fac la Sfântul Ierarh Spiridon! În fiecare zi. Armata de trei ori pe an merge, are o șareta minunată, așa, un fel de trăsură. Merg generalii lângă el.

El este patronul armatei grecești, cum este la noi Sfântul Gheorghe. Știi ce mireasma i-acolo? Știi ce frumusețe?...

Sf. Spiridon este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul său.

Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie.

Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august. În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată la 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie).

Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:

• clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă;

• când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit;

• în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor;

• în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare;

• în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".

Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.

Citește: ✝️ Viaţa celui între sfinţi Părintelui nostru Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (12 decembrie)

Către

Arhiepiscopia Bucureștilor, Patriarhia Română și întregul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În calitate de fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe a toată lumea și ai Bisericii Ortodoxe a românilor, având în vedere descoperirea minunată a moaștelor Părintelui Constantin Sârbu, fost preot paroh la biserica Sapienției din București, noi, semnatarii acestei scrisori, solicităm Sfințiilor, Preasfințiilor, Înaltpresfințiilor voastre, precum și Preafericirii sale patriarhul Daniel, SĂ I SE ACORDE CINSTIREA CUVENITĂ UNUI SFÂNT acestui părinte mărturisitor și pătimitor în temnițele comuniste, care s-a învrednicit și de o moarte mucenicească!

În data de 18 octombrie 2023, actualul preot paroh la biserica Sapienției, Marin Cojoc, având nenumărate semne despre sfințenia Părintelui Constantin, după consultarea Consiliului parohial, a hotărât și înfăptuit deshumarea trupul preotului martir.

Au fost descoperite osemintele acestuia cu CARACTERISTICI CLARE DE SFINTE MOAȘTE!

Mai mult decât atât, moaștele emanau, în primele zile de la dezgropare, o mireasmă deosebită despre care pot da mărturie mai multe persoane, iar nenumărații credincioși care se închină zilnic constată o energie dumnezeiască prezentă în jurul trupului vrednicului Părinte, dar și ajutor minunat în diferite suferințe sau probleme după rugăciuni către Sfinția sa.

Constatăm cu surprindere și dezamăgire că în data de 1 noiembrie 2023 Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor a trimis o adresă către parohul actual de la biserica Sapienției prin care dispune ca moaștele să fie „reînhumate” în mormântul din care au fost scoase, invocând un regulament al cimitirelor, la care, după părerea fețelor bisericești, ce semnează respectiva adresă ar trebui să se supună și Sfinții.

Sfinții ies la lumină când hotărăsc ei și Dumnezeu!

Sfinții nu se supun regulamentelor inspirate de legislația necreștină europeană!

De asemenea, constatăm cu surprindere și mâhnire, că autorii respectivei adrese abuzează de autoritatea pe care le-o conferă funcțiile în Arhiepiscopia Bucureștilor căutând să impună cenzura asupra acestei minunate descoperiri, cerând preotului paroh să nu vorbească în mass-media despre evenimentul aflării sfintelor moaște.

Totodată, în finalul adresei se folosește exprimarea jignitoare, pentru Sfânt și pentru credincioși: „și le va explica credincioșilor diferența dintre cinstirea ce se cuvine să o aducem sfinților și respectul cuvenit osemintelor celor decedați”, insinuând că sfintele moaște ale Părintelui Constatin ar putea fi simple oseminte ale unui decedat obișnuit.

Solicităm, Arhiepiscopiei Bucureștilor, Patriarhiei și Sfântului Sinod, să delege o comisie de cercetare a moaștelor Părintelui Constantin Sârbu care să constate și să certifice sfințenia acestora și o viitoare canonizare a minunatului nou mărturisitor și mucenic.

Solicităm, de asemenea ca din respectiva comisie să NU facă parte persoane care au aversiune față de noii martiri și mărturisitori ai temnițelor comuniste sau să fie în conflict de interese având legături sau rude printre torționarii fostului regim comunist.

Reamintim Patriarhiei că alte Biserici Ortodoxe locale au canonizat sute și chiar mii de sfinții din secolul XX prigoniți sau martirizați de sistemul comunist, iar Biserica Ortodoxă Română NU A CANONIZAT NICI UNUL, deși există sute de mărturii și semne de sfințenie ale unor noi sfinți români!

Așadar, CEREM CA MOAȘTELE NOULUI MARTIR ȘI MĂRTURISITOR CONSTANTIN SÂRBU SĂ FIE LĂSATE LA LUMINĂ SPRE A LI SE ADUCE CUVENITA CINSTIRE DE CĂTRE CREDINCIOȘII EVLAVIOȘI!

Cerem ca în orice situație, dacă se va face o comisie de cercetare sau nu, TRUPUL PĂRINTELUI SĂ NU FIE REÎNHUMAT, CI CREDINCIOȘII SĂ FIE LĂSAȚI LIBERI să-și manifeste evlavia pe care o au către Sfântul Contantin Sârbu și către alți sfinți ai închisorilor și nu numai.

Cerem ca înaltele fețe bisericești să NU cenzureze cultul Sfinților Închisorilor!

Credincioșii au nevoie de mărturii ale sfințeniei și de exemple concrete, palpapile a prezenței Duhului Sfânt în moaștele Sfinților!

Sfinții nu se îngroapă în pământ!

Sfinții se cinstesc cu aleasă prețuire!

Poporul Român ortodox este un popor iubitor de Sfinți și cinstește în mod deosebit moaștele acestora.

Ne rugăm ca Duhul Sfânt să vă călăuzească spre a lua hotărâri folositoarea poporului credincios și spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime revelat!

Amin!

Sursa: https://www.petitieonline.com/cerem_ca_moatele_printelui_constantin_sarbu_s_fie_lsate_la_lumin_pentru_a_fi_cinstite_de_credincioi

SEMNEAZĂ ACEASTĂ PETIȚIE!

Bârfit și calomniat pe nedrept, trupul neînsuflețit al Sfântului Nectarie nu a fost primit în Biserică.

Dorința lui și a ucenicilor a fost ca trupul marelui ierarh să fie adus la Eghina, pe insula unde a întemeiat o mânăstire de maici.

De aceea, sicriul cu încărcătura sfântă a trebuit să poposească o noapte în portul Pireu, așteptând vaporul de a doua zi.

Aici, ucenicii au cerut ca trupul neînsuflețit al Sfântului Nectarie să fie adăpostit peste noapte în biserica Sf. Treime din Pireu.

Și în acest moment apare șocul cel mare: i-a fost interzisă până și intrarea în biserică, post-mortem! Fără drept de apel!

Calomniile, bârfele și intrigile care l-au urmărit toată viața și i-au măcinat credibilitatea nu l-au ocolit nici pe buza mormântului, făcându-i pe decidenții ecleziali ai vremii să recurgă la un asemenea gest brutal, grosolan.

Drept urmare, cosciugul a zăcut toată noaptea în fața ușilor ferecate ale bisericii. Iar imaginea de mai jos chiar asta a surprins...

Epilog

În 1998, Petru al Alexandriei a adus un papirus oficial din partea patriarhiei care l-a prigonit cu 107 ani în urmă pe Sfântul Nectarie, prin care își cereau iertare, cu toții, pentru neajunsurile, supărările și defăimările pe care i le-au adus acestui om sfânt doar din invidie, superficialitate și micime sufletească. Actul se află acum în chilia sfântului, ca o urmă de lacrimă ștearsă de pe obrazul lui ceresc.

La aproape 50 de ani de la adormirea sa, Părintele Constantin Sârbu, mărturisitor și trăitor al lui Hristos în gulagul comunist, a fost deshumat astăzi, 18 octombrie. Mormântul Părintelui se află în curtea bisericii Sapienței din București.

Conform mărturiilor mai multor participanți la deshumare, se pare că trupul Părintelui este plin de bună-mireasmă și transmite o stare de bucurie și har. Pentru moment trupul Părintelui a fost depus în capela din spatele bisericii Sapienței.

„Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist”, relatează site-ul doxologia.

Pr. Constantin Sârbu a fost hirotonit preot în anul 1934 de către PS Nifon Criveanu pe seama Catedralei Episcopale din Huși și a rămas un slujitor devotat altarului până la sfârșitul vieții sale, spovedind și alinând durerile a multor oameni ce alergau cu nădejde la ajutorul și epitrahilul său.

Despre hirotonia sa, Părintele avea să consemneze: „Stând în faţa icoanei Sfintei Fecioare şi rugându-mă cu lacrimi, cerându-i sprijin şi ocrotire, de unde până atunci eram timid şi temător, lipsit de curaj, m-am ridicat plin de putere, numai lumină, numai dorinţă de a sluji supremul Adevăr, aducând la picioarele lui Iisus propria făptură, fără a avea a mă mai teme de nimeni”.

Alături de soția sa, va oblădui suferințele multor oropsiți, fondând în Huși un cămin social pentru bătrâni și copii orfani.

În 1941 soția îi moare și rămâne singurul sprijin pentru cele două fetițe ale sale.

La 9 octombrie 1954, părintele Constantin Sârbu era condamnat prin Sentinţa nr. 2168 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 8 ani închisoare şi 3 ani interdicţie corecţională, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

Perioada detenției și-o va petrece în penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962), Dej (1955) şi lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) şi Salcia (1959). Torturat și înfometat se îmbolnăvește de ulcer duodenal, însă va rămâne neclintit în mărturisirea de credință până la eliberare: „M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut, dar le-am spus: «Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos»”.

După eliberare, în 1964, va primi cheile bisericii Sapienței care 40 de ani fusese închisă și era într-o stare avansată de degradare, o va restaura și va liturghisi în altarul ei până la sfârșitul vieții.

Mai multe mărturii despre Părintele Constantin Sârbu puteți afla din cartea: Sfinții închisorilor, editată la mănăstirea Paltin Petru-Vodă).

Să ne reamintim faptul că Biserica Ortodoxă Română a demarat procesul de canonizare a unor martiri și mărturisitori din temnițelor comuniste pentru anul 2025.

Moaștele Sfinților de la Lavra Peșterilor. Foto: site-ul Lavrei Kiev-Pechersk

Relicvele și obiectele de valoare vor fi mutate din Lavra Kievului în muzeele europene și Vatican sub pretextul „salvării de atacurile cu rachete rusești”.

Pe 26 iunie 2023, în presa rusă au apărut informații că moaștele Sfinților Părinți ai Peșterilor, precum și valorile creștine, au fost scoase din Lavra Kiev -Pechersk. Acest lucru, în special, a fost declarat de TASS cu referire la serviciul de informații străine al RF.

„Potrivit SVR, s-a ajuns la un acord între autoritățile de la Kiev și reprezentanții UNESCO cu privire la scoaterea obiectelor de valoare creștine, inclusiv a relicvelor sfinte, de pe teritoriul Lavrei Kiev-Pechersk, și transferul lor ulterior către muzeele din Italia, Franța, Germania și Vatican sub pretextul „salvarii din atacurile rusești cu rachete”, se spune în text. Se relatează că se presupune că „au fost deja alocate resurse financiare pentru transportul mărfurilor în Europa, au fost pregătite vehicule, dintre care unele sunt echipate cu unități frigorifice”.

Anterior, UOJ a scris că, potrivit șefului Etnopoliticii de Stat, Viktor Yelensky, peșterile Lavrei vor fi reconstruite.

Sursa: https://spzh.news/en/news/74497-rf-says-relics-of-the-venerables-were-taken-from-the-lavra-to-the-west