Înaltpreasfinţia Voastră,

Noi, creştinii ortodocşi din localitatea Schit Orăşeni, com. Cristeşti, jud. Botoşani, ca fii ai Bisericii Ortodoxe Române şi cei care am ridicat cu trudă şi jertfă proprie ansamblul bisericii noastre săteşti cu hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului” monument istoric, care locuim de sute de ani alături de strămoşii noştri în acest loc binecuvântat, vă solicităm cu maximă insistenţă să scoateţi urgent din sânul comunităţii noastre pe numiţii Constantin Andrei Ionuţ, Babiuc Marius care sunt slujitori la Biserica Uspenia Botoşani şi Brânzei George, cântăreţul lor, care, prin acţiunile lor, tulbură liniştea întregului sat, incită şi instigă în mod repetat la ură confesională şi socială.

Vă cerem acest lucru mai ales în urma evenimentului petrecut ieri, 27 iulie 2025, de ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, când preotul şi dascălul angajaţi ai Mitropoliei, Constantin Andrei Ionuţ şi Brânzei George, după ce şi-au terminat serviciul religios la ora 9 şi 50 de minute, au ales să cheme Poliţia şi Jandarmeria Română prin 112 ca să ne evacueze din curtea bisericii, pentru ca noi să nu ne bucurăm împreună cu bătrânii şi copiii prezenţi acolo de frumuisețea acelei zile de Duminică, de masa caldă pe care o serveam toţi cei aproape 100 de săteni la parastasul pe care unele familii îl aveau în acea curte, dar mai ales să nu ne folosim în interes propriu şi legitim munca ce ne aparţine de drept.

Acele persoane, 8 la număr, care frecventaseră slujba săvârșită de preotul Andrei erau la ora 10 deja ieşite din biserică şi din curte, nu am avut nimic de împărţit între noi, iar parohul şi dascălul Brânzei în loc să plece cum de obicei o făceau, lăsându-ne liniştiţi aşa cum ne găseam, manifestându-ne în acel perimetru de utilitate publică dreptul constituţional al libertăţii de expresie religioasă, au ales totuşi să ne apostrofeze prin apelarea total abuzivă la 112 şi prin prezenţa organelor de ordine ale Statului, pretinzând o cu totul altă realitate a situaţiei în care ne găseam.

În mod inexplicabil, fără a avea vreun motiv, preotul Constantin Andrei şi Brânzei George nu au plecat liniştiţi de la locul de muncă unde terminaseră activitatea acelei zile, ci au rămas în biserică frustraţi de prezenţa noastră, care ne pregăteam să servim masa, alături de copiii care se jucau în mijlocul naturii, în propria noastră curte sătească.

Noi, creştini ortodocşi practicanţi şi locuitori ai satului şi parohiei „Schimbarea la Faţă a Domnului”, ne pregăteam bucatele în curte pentru a le servi la parastasul care încă nu se terminase la capela de la poartă, pe care îl ascultam liniştiţi din acel loc alături de copii şi rudele noastre venite din sat.

La ora 11 şi 20 de minute, în timp ce ne rugam în curte la parastasul care era în plină desfăşurare, a sosit un echipaj de poliţie care a intrat printre noi prin poarta mare de acces în curte, apoi au intrat în biserica de lemn, unde au purtat diverse discuţii cu cei doi care îi chemaseră prin 112. Între timp slujba noastră se terminase, iar noi luasem loc în curte să servim bucatele binecuvântate la poartă, fiecare în ordine, la masa de sub nuc şi pe iarbă, bucurându-ne de soarele acelei amiezi obişnuite de Duminică şi primind în linişte pomana pe care cele trei familii o pregătiseră şi o aşezaseră încă de dimineaţă la umbră pentru memoria celor decedaţi. Nu ne-au tihnit bucatele şi nici momentul de comemorare al acelui spaţiu public, deoarece unul dintre poliţişti a ieşit din biserică şi ne-a informat că el a fost sesizat prin 112 pentru ca noi să părăsim curtea imediat, căci preotul Constantin Andrei doreşte, în calitate de administrator, să închidă poarta curţii noastre săteşti, el terminând programul propriu al acelei zile.

Noi am rămas iniţial stupefiaţi şi uimiţi de această manevră total inoportună, imorală şi abuzivă, am încercat să purtăm un dialog firesc şi civilizat cu acel poliţist, explicându-i că deţinem prin autoritate de lucru judecat un drept definitiv de folosinţă asupra bunurilor şi curţii noastre bisericeşti, iar oricare ar fi numit administratorul acestora, el o poate face doar în interesul nostru propriu, nu în interesul său. Mai mult de atât, nu există nicăieri în Biserica Ortodoxă Română obiceiul ca parohul unei biserici să încuie și curtea bisericii, mai ales a uneia care este monument istoric. Cum noi nu am cerut acces în incinta bisericii parohiale, ci doar în curtea acesteia, gestul parohului a fost unul total abuziv, fără nicio legătură cu practica ortodoxă și cu drepturile sale de administrator, în condițiile în care, de fiecare dată când părăsim curtea bisericii, mult după ce își termină preoții MMB slujbele, avem grijă să închidem (nu să încuiem) porțile bisericii și să lăsăm totul în ordine, dat fiind că acelea sunt bunurile noastre până la urmă și avem grijă de ele.

Cum noi eram interesaţi să ne mai rugăm în curte şi să servim o cafea sau un sandwich pe iarbă, în deplină stare de calm şi fără a pretinde ceva cuiva, fără să deranjăm activitatea de mult încheiată din interiorul bisericii de lemn, am înţeles să-i aducem poliţistului la cunoştinţă că deja intervenţia acestuia este inoportună şi chiar ilegală şi ne simţim deranjaţi, copiii se simţeau în pericol, bătrânii şi rudele celor decedaţi erau deja considerate contravenienți, ceea ce ne încălca unele drepturi esenţiale şi constituţionale, făcând situaţia mai mult decât jenantă.

Toate explicaţiile noastre păreau a fi însă în zadar, eram somaţi şi îndemnaţi să ne căutăm de treabă în alte zone, ceea ce părea că indicaţiile forţelor de ordine erau prestabilite şi de o cu totul altă natură. Ni s-a cerut în mod expres să mergem la „parohul nostru”, iar noi am arătat că, din punctul de vedere al administrării bunurilor bisericești, suntem la „parohul nostru”, pe care l-am recunoscut ca administrator al bunurilor, obligat să le administreze în interesul nostru.

În acel context, fără o bază legală asumată, fără a fi clar cadrul legal enunţat a vreunei infracţiuni sau contravenţii, şi celălalt poliţist care venise alături de colegul lui au început a opera legitimări fără motiv, a urmări anumite persoane care cereau onest explicaţii pertinente ale acestui demers în deplină stare de legitimă apărare faţă de lipsa de respect şi probitate deontologică a acelor agenţi de poliţie şi apoi chemând prin staţie întăriri şi chiar efective ale Jandarmeriei Române.

Precizăm că printre bătrâni şi copiii noştri care ţineam mâncarea în mână şi unii chiar încă ne mai rugam paşnic prin curte, se contura hilar şi sumbru un tablou cu uniforme de toate culorile, personaje cu ochelari negri şi cu arme peste tot pe corp care, cu dispreţ „instituţional” precis, să ne facă să ne îndreptăm către poarta mare a curţii şi să părăsim zona fără nici cel mai elementar semn de respect şi demnitate umană.

Totul a apărut ca dintr-un film bine orchestrat de dascălul Brânzei George care dirija prin explicaţii precise şi oferea discriminatoriu numele noastre agenţilor din dispozitive spre a le nota în agende pentru a fi amendaţi, timp în care l-am observat aducând din biserică un sistem antifurt cu cifru, pe care numitul Brânzei George avea să-l pună pe poarta mare în care deja efectivele de jandarmi şi poliţie se poziţionaseră.

Sub privirile şi cu concursul oamenilor legii, acest Brânzei George a venit spre poarta mare a bisericii pentru a o bloca, a forţat închiderea porţilor, îmbrâncind câţiva consăteni, a apucat copiii de mână pentru a-i scoate afară din zona de închidere a acelor porţi în goana nebună de a-şi manifesta puterea şi influenţa de… cântăreţ bisericesc. Vă reamintim că, în conformitate cu Statutul BOR, dascălul Brânzei nu poate fi administrator al bunurilor bisericești, nici dacă ar avea o astfel de înputernicire de la Înaltpreasfinția Voastră, deoarece Statutul este foarte clar în prevederea sa că administratori bisericești delegați ai parohului pot fi doar preoți sau diaconi auxiliari în parohie, nicidecum cântăreți bisericești, iar dacă parohul îi poate delega unui subordonat din parohie anumite sarcini, nu îi poate delega sarcnia de administrare a bunurilor dacă nu îndeplinește condiția de a fi cleric, ceea ce Brânzei nu este. Scrie în Statut, la art. 61 și 64.

În definitiv porţile au rămas şi rămân deschise atâta vreme cât noi avem interes propriu ca ele să fie deschise sau închise, după nevoile noastre, ale comunităţii, iar comportarea acestor slujbaşi nu trebuie să rămână fără reacţie din partea instituţiilor abilitate, cu mult mai mult cu cât au fost ilegal implicate cum manu militari instituţii de forţă ale Statului, împotriva prevederilor art. 29, 30 şi 31 din Constituţia României şi a art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Precizăm că este chiar a doua asemenea intervenţie în forţă, după ziua de 29 august 2024, moment pentru care au fost depuse plângeri penale împotriva agenţilor de poliţie din comuna Cristeşti, când în timp ce noi rosteam Crezul, Brânzei George bloca cu lanţuri poarta mare peste picioarele noastre şi ale copiilor noştri.

Vrem să vă întrebăm, Înaltpreasfinţite, oare în aceste momente pe care vi le descriem poliţiştii şi jandarmii veniţi prin 112 de la alte îndatoriri mai urgente, nu puteu trata situaţii cu adevărat grave decât să ne închidă nouă poarta în timp ce ne înghiţeam îmbucătura de pâine a morţilor noştri ?

Dar ceva mai important este că la câteva ore după această ruşinoasă demonstraţie de lipsă de empatie şi respect civic, puhoaiele de apă inundau satele şi comunele din apropiere, iar la câteva sate distanţă grindina a distrus case şi culturi pe sute de hectare, ceea ce necesita prezenţa reală acolo a acestor efective ale forţelor de ordine, iar nu comasarea lor spre operaţiuni imaginare în lupta cu „duşmani” fără miză, decât o poartă pe care oricum Brânzei George o blochează noaptea, ca furul, cum de multe ori a făcut-o, pentru ca apoi ea să redevină deschisă aşa cum dorim noi.

Opinii ale unor credincioși prezenți la eveniment

Cum să-i mai înălţăm rugăciuni lui Dumnezeu, când aceşti slujbaşi ai Bisericii numiţi de Înaltpreasfinţia Voastră care înțeleg să ducă acest război inutil, vă discreditează de fapt numele, discursul şi predicile în care promovaţi dragostea şi iertarea, dându-ne afară cu brutalitate şi dispreţ, fie bătrâni sau copii, doar pentru că mâncam o bucată de pâine în ograda noastră, în care ne sunt îngropaţi strămoşii şi părinţii ? Şi toţi suntem creştini ortodocşi !

În momentul în care câţiva tineri au transmis live pe reţelele de socializare situaţia reală de pe teren, forţele de ordine (poliţişti, jandarmi şi agenţii privaţi de pază şi protecţie) i-au trimis pe preotul Constantin şi cântăreţul Brânzei acasă, iar toate dispozitivele au fost retrase imediat, fără nicio explicaţie. Ce-a fost aceasta, dacă nu un abuz ?

Noi nu vrem să credem că toate aceste abuzuri se fac cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Voastre, însă totuşi în numele cui acţionează aceştia?

De aceea, vă rugăm respectuos să-i retrageţi din comunitatea noastră parohială dacă nu sunteţi cel care i-aţi sfătuit să recurgă la astfel de fapte, căci vă fac de ruşine personal și dezonorează Biserica noastră Ortodoxă Română prin faptele lor reprobabile.

Deşi sunt multe fapte de natură penală sesizate pe numele lor până acum, totuşi operaţiunea de ieri din ziua Sfântului Pantelimon a avut un răsunet negativ aparte, ale cărei efecte chiar nu pot fi trecute cu vederea.

Noi, sătenii, v-am mai cerut acum un an printr-o scrisoare deschisă adresată Cancelariei Mitropolitane să-l caterisiţi pe preotul agresiv Constantin Andrei Ionuţ şi să-l demiteţi din funcţie pe cântăreţul Brânzei George care i-a lovit pe consătenii noştri, pe duhovnicul, soţia acestuia şi pe un tânăr martor la eveniment, dar nu ne-aţi oferit niciun răspuns în termen legal.

Totuşi, un preot care loveşte de mai multe ori diverse persoane, nu mai poate sluji cele sfinte, iar pentru faptul că nu l-aţi oprit de la cele sfinte, alte asemenea căderi şi abuzuri regretabile au loc în eparhia noastră, iar credinţa şi buna vieţuire suferă adevărate prejudicii care indirect vă revin.

Noi ne vedem liniştiţi de credinţa noastră bună şi străbună, de unitatea comunităţii noastre care devine din ce în ce mai puternică, condamnăm aceste abuzuri, ne delimităm de credinţa şi propovăduirea unor astfel de angajaţi ai Mitropoliei care în balanţă au adus doar deservicii vieţii noastre spirituale şi ne dorim o comunitate cu principii sănătoase şi fără asemenea evenimente ruşinoase şi nedemne care atrag mânia lui Dumnezeu şi ne dezonorează ca oameni.

Vă reamintim că, noi, sătenii din Schit Orășeni, suntem fii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu am părăsit niciodată Biserica noastră strămoșească, iar faptul că nu acceptăm să participăm la slujbele preoților trimiși de Înaltpreasfinția Voastră se datorează doar credinței ecumeniste false pe care o propovăduiți în mod public, prin afirmații controversate de genul aceleia că „protestanții au și ei o pâine sfințită și un vin sfințit”, că pe altarul ortodox și în capiștile papistașe este „Același Christos”, prin contribuția la promovarea ereziei monofizite ca parte a Ortodoxiei, deși aceasta nu a acceptat niciodată sinoadele ecumenice 4, 5, 6 și 7, prin participarea și semnarea documentelor din Creta, din 2016, prin participarea la un serviciu religios al religiei mozaice, în cadrul căruia un predicator al acelei religii a expus liniile generale ale legii noahidice, pe care le-ați acceptat fără a le conștientiza măcar, prin participarea ca simplu pelerin la pelerinajul papistaș din cetatea Cuvioasei Paraschiva, dată de Dumnezeu în grija Înaltpreasfinției Voastre, în 2019 și prin multe alte acțiuni ecumeniste.

Vă reamintim că în 2021 am obținut Decizia nr. 506A/2021 a Tribunalului Botoșani, care consfințește că, în absența unei excluderi oficiale din Biserica Ortodoxă Română, noi suntem membri ai Bisericii Ortodoxe Române și ai parohiei noastre, decizie care a pus capăt afirmațiilor delirante și discursului aspirațional al reprezentanților MMB prin instanțele de judecată, unde spuneau că „am ieșit din Biserică”.

Vă reamintim și că, într-un interviu pe un canal YouTube favorabil Patriarhiei, un profesor universitar de la Teologie din București, a afirmat, fără să cunoască probabil decizia Tribunalului Botoșani, dar cunoscând legea canonică, faptul că, atât timp cât noi, ortodocșii mărturisitori prin nepomenire, nu suntem excomunicați în mod clar, suntem membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Vă reamintim și că în Regulamentul autorităților canonice și diciplinare ale Bisericii Ortodoxe Române se prevede clar că mirenii nu pot fi excomunicați decât pentru apostazie, adică pentru părăsirea dreptei credințe ortodoxe și adoptarea unei alte credințe, ceea ce face imposibilă excomunicarea noastră din Biserică, chiar dacă v-ați dori acest lucru.

Prin urmare, slujitorii parohiei de care ne-ați deposedat în mod abuziv, batjocoresc și persecută fii ai Bisericii Ortodoxe Române, nu dușmani ai acesteia, cum cred și afirmă ei, inspirați de duhurile rele care îi conduc în activitatea lor. Înaltpreasfinția Voastră, dacă le dați o binecuvântare pentru astfel de fapte, îi binecuvântați să persecute fiii Bisericii Ortodoxe vii și mărturisitoare din Parohia liberă de ecumenism din Schit Orășeni, iar această faptă va rămâne în fața oamenilor, a istoriei și a lui Dumnezeu exact ca faptele similare ale unor ierarhi persecutori precum Calecas sau Vecos.

Sătenii din Schit Orăşeni care am participat

la parastasele din data de 27 iulie 2025

în curtea bisericii noastre săteşti.

Sursa: https://www.marturisireaortodoxa.ro/scrisoare-deschisa-adresata-mitropolitului-teofan-de-catre-satenii-parohiei-schit-oraseni-cu-privire-la-persecutiile-indurate-din-partea-preotilor-trimisi-de-mitropolie/