"Noi ţinem bucuria legată de a avea: dacă aş avea ochii albaştri, dacă aş avea apartament, dacă aş avea bicicletă, dacă aş avea telefon cu aparat de fotografiat, dac-aş avea un prieten, dac-aş avea o prietenă, dac-aş avea o preoteasă de treabă, dacă…, dac-aş avea, atunci aş avea bucurie. Nu! Bucuria ţine de a fi. N-are nici o legătură cu a avea. Ţine numai de a fi şi asta înseamnă a fi acolo unde te cheamă Dumnezeu să fii." ~ Maica Siluana Vlad

Dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana împreună cu Prunca Maria au venit la Templu, pentru a-și îndeplini promisiunea, da, sfinții și drepții ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte Maica Domnului.... așa a venit însoțită, pentru că ea nu era ea o copilă de rând; era Bi­serica Duhului Sfânt; cu dânsa călătoreau îngerii și darul Duhului lui Dumnezeu... Și această copilă va fi Maica Arhiereului Celui Mare, Care va străbate cerurile și văzduhurile.

O! Pruncă curată, Fecioară! Fecioară neîntinată!

O! Doamnă Preafrumoasă!

O! Împărăteasa femeilor!

O, Podoaba fiicelor!

Tu ești Binecuvântată între femei!

Tu ești Preamărită cu curăția!

Tu ești Pecetluită cu Fecioria!

Tu ești dezlegarea blestemului lui Adam…

Bucură-Te Împărăteasa lumii și Stăpâna neamului omenesc.

Bucură-Te Preasfântă a lui Dumnezeu Născătoare și Maica a Marelui Împărat Hristos.

De ce a intrat Maica Domnului în templu? Din învățăturile Sf. Grigorie Palama

După Sf. Grigorie Palama, Maica Domnului a intrat în Templu, în Sfânta Sfintelor, la o vârstă atât de fragedă, de 3 ani, ca nu de la oameni să primească învățătura și educația, ci prin darul de sus, de la Părintele luminilor, căci „refuzând cu totul învățăturile oamenilor, a luat bogată înțelepciune de sus.

…şi astfel a primit înţelepciunea cea nestricăcioasă de sus la o vârstă la care părinţii de obicei îi încredinţează educatorilor şi retorilor pe copiii lor – care nu vor aceasta din pricina vârstei fragede-, în vreme ce ea însăşi a fost închinată lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor nepătrunsă ca în nişte minunate palate împărăteşti, unde petrecea ca un tron însufleţit împărătesc, mai înalt decât orice postament, un tron potrivit prin virtuţi cuvenite unui astfel de Împărat care şade pe el”.

Ca să fie nevăzută de ochii omenești

„După cum nevăzută și neapropiată este Lumina în care locuiește Dumnezeu”, așa și Maica Domnului a fost ferită de ochii oamenilor, spre curăție și neprihănire, ca ceea ce avea să Îi pregătească sălaș Domnului Celui Preaînalt.

„aşadar, nu trebuia să aibă întreaga petrecere a vieţii văzută de toţi, cortul în care s-a sălăşluit pe pământ Cel Preaînalt, Sfânta Sfintelor, cortul numelui Dumnezeiesc, cum o numeşte David ( Ps. 73:7) a fost adus să fie sălaş, din copilărie încă pentru Maica Domnului. Căci unde era mai potrivit cu adevărat să sălăşluiască decât în Sfânta Sfintelor? Căci unde în altă parte ar fi fost mai bine ca să fie pus adevăratul cort al lui Dumnezeu? Şi cum nu s-ar fi pus cortul cel adevărat în cortul care a preînchipuit-o?”.

Maica Domnului, isihasta

„Căci dacă Sfânta Sfintelor este nevăzută privirilor tuturor şi desăvârşit închisă pentru toţi oamenii şi este separată printr-un perete de toţi şi de toate şi este înconjurată de catapetesme şi la porţile din faţă acoperită cu văl şi cu acoperăminte şi nimănui deschise, afară numai arhiereului după rânduială, dar şi acestuia o dată pe an, când el se punea înaintea lui Dumnezeu, făcându-L milostiv pentru sine însuşi şi pentru toţi cei de afară; cum oare cea care este masa purtătoare a hranei celei îngereşti şi ţarina cea pururea roditoare şi, mai mult decât atât, ţarina pomului veşnic, jertfelnicul de obşte al întregului neam omenesc la care o singură dată în toţi vecii a intrat cel mai dumnezeiesc arhiereu şi „singurul pe care se cuvenea să-l avem” după cuvântul Apostolului (Evr. 6:20; 7:26) şi prin care S-a făcut Mijlocitor şi în chip nedespărţit a unit pe Dumnezeu cu oamenii, cum oare această comoară feciorelnică nu ar fi fost ţinută în cele mai ascunse petrecând o viaţă nevăzută tuturor oamenilor?”.

Dacă pustnicilor și asceților, Dumnezeu le-a rânduit peșteri, munți și alte locuri aspre de nevoință, Fecioarei Maria i-a rânduit însăși Sfânta Sfintelor, ca una ce este mai presus de orice pustnic și sihastru.

Maica Domnului, mai mare decât Sfânta Sfintelor și hrănită de îngeri

„Dar oare, într-un chip diferit, nu este mai strălucitoare [ca aurul] frumuseţea feciorelnică, de care Dumnezeu Însuşi este îndrăgostit? Sau voiţi mai curând să vedeţi un semn din cer al celor grăite? Chipuri de îngeri îmbrăcaţi în aur stăteau împrejurul chivotului, umbrindu-l (Ex. 25:19). Dar în jurul adevăratului chivot [care e Maica Domnului] nu stau chipuri de îngeri, ci înşişi îngerii şi ceea ce este încă mai mult, e faptul că nu doar umbresc, ci slujesc, pregătind cele rânduite pentru hrană, hrană care nu se poate grăi în ce fel era, într-atât era de minunată, încât covârşea vestita mană şi hrana adusă lui Ilie ( III Regi, 17:6).

Şi mărturie pentru aceasta stă însuşi faptul că mana pe care a purtat-o văzduhul când a fost ninsă din cer, venind prin poruncă dumnezeiască – „pâine cerească a mâncat omul”- (Ps. 77:25) este pomenită în Psalmi de David care o spune, cântând dumnezeiască cântare, dar şi prin faptul că prin aceasta a văzut mai dinainte hrana cu adevărat cerească a Fecioarei acesteia. Pe de o parte, avem mana care pogora din cer prin văzduh în fiecare dimineaţă, pe de altă parte, cea adusă de înger în fiecare zi, ca una mai tainică şi mai desăvârşitoare şi proprie Lui şi de o fire cu El, şi de o fire mai bună ca mana, pe cât este îngerul mai bun ca văzduhul.

Iar lui Ilie i-a slujit un corb (III Regi 17:6) care este o zburătoare ce-şi urăşte puii, de aceea se şi spune despre ea că este un simbol al celor lipsiţi de dragoste pentru cei de acelaşi neam cu dânşii.

Lupta cu patimile în Sfânta Sfintelor

Maica Domnului, prin asceză și privarea de plăcerile și frumusețile dinafară, s-a sfințit prin despătimirea de cele trupești. „Şi aceasta, nevoindu-se nu doar o singură dată de dimineaţa până seara, nici pentru rodul vreunui pom (Fac. 3:2-9), ci vreme de mulţi de ani, și cu diferite forme de plăceri pe care stăpânii iadului și întunericului le-au născocit pentru momirea cu viclenie a sufletelor noastre.

Toate aceste plăceri, singură dintre toți, Fecioara, disprețuindu-le desăvârșit la o vârstă atât de fragedă, a primit cu dreptate ca premiu de la cer hrănirea prin înger, prin care a făcut puternică firea ei și a făcut arătată demnitatea cerească a viețuirii ei…

Ducea prin urmare o viață ca în Rai sau, mai adevărat vorbind, ca în ceruri, pentru că acele Sfinte ale Sfintelor erau un tip al cerurilor. A dus o viață lipsită de îngrijorări și împrăștieri, fără întristare, mai presus de patimi și mai înaltă decât orice plăcere nelipsită de durere: trăia doar pentru Dumnezeu, era privită doar de Dumnezeu, era păzită numai de Dumnezeu, Care avea să Se unească cu noi prin Ea. Și ea, la rândul ei, privea doar spre Dumnezeu, numai pe Dumnezeu Îl avea hrană a ei, numai la Dumnezeu era atentă, doar lui Dumnezeu îi era dedicată”.

(Bazat pe traducerea Sf. Nicodim Aghioritul, „Maica Domnului și intrările ei în Templu” – Editura Deisis și „Sf. Grigorie Palama – Omilii, vol III, Editura Anastasia)

Un gând și un îndemn la Intrarea Maicii Domnului în Biserică:

"Frate! De-ți este sufletul zdrobit de cumplitele sarcini ale vieții și nimeni nu se apropie de tine pentru ca să ți le ridice, intră în Biserica Domnului și cere de la El izbăvire prin rugăciune.

Intră în Biserică precum Maica Domnului și regăsește puterea de a fi om...

De-ți simți inima pustie de orice adevărată bucurie, în mijlocul tuturor înșelăciunilor lumii acesteia, vino înaintea Altarului, cazi în genunchi și te roagă.

Ești apucat năpraznic de valul deznădăjduirii din pricina oamenilor, care din toate părțile te înconjoară, tu nu sta o clipă cu sufletul nelucrător, ci te roagă.

Tot ce strivește, păcatul tău sau al altuia, slăbiciunea, ispita, boala sau sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat.

Deci să ne rugăm!

Rugăciunea este pentru sufletul tău aceea ce respirarea este pentru trup, aerul și aripile pentru păsări, apa pentru pești.

Fără de o rugăciune fierbinte, smerită și stăruitoare, nu este cu putință ca să trăim și să biruim durerile în mijlocul lumii. Atâta trăim cât ne rugăm.

De aceea, iubite frate, nu uita că toată ințelepciunea vieții stă cuprinsă în aceste trei cuvinte: "Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!" Și muncește cu spor și cinstit oriunde vei fi orânduit.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu sănătate trupească și sufletească, belșug și pace." (...)

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Noi, cei care o lăudăm pe Maica Domnului, avem un privilegiu. Ce privilegiu? Privilegiul de a fi miluiţi de Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, dându-ne pacea Sa nouă. De ce? Pentru că o lăudăm pe Maica Domnului. Şi de ce o lăudăm pe Maica Domnului? Ne învaţă Biserica noastră să o lăudăm. De ce ne învaţă să o lăudăm? Pentru că „s-au spăimântat toate de dumnezeiască mărirea ta”, zicem noi vorbind cu Maica Domnului. Deci, nu prezentăm lucrurile ca într-un studiu, nu zicem: „S-au spăimântat toate de mărirea Maicii Domnului, că Maica Domnului a purtat în pântecele ei pe Dumnezeu Cel peste toate şi a născut Fiu pe Cel fără de ani”, ci vorbim cu Maica Domnului şi zicem: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta”. Acesta e avantajul slujbelor, noi nu studiem, nu învăţăm ca şi cum am studia, ci învăţăm angajându-ne în faţa celor cu care vorbim. Aşa-i cu Maica Domnului, aşa-i cu sfinţii lui Dumnezeu, noi vorbim cu ei, vorbim cu Domnul Hristos, Îi spunem Domnului Hristos ce avem de spus, vorbim cu El, şi din aceasta învăţăm. Prin urmare, Maica Domnului are o mărire a ei şi mărirea îi vine de la Domnul Hristos şi, venindu-i de la Domnul Hristos mărirea, ea e mijlocitoare către Domnul Hristos pentru noi. Noi o lăudăm, Maica Domnului mijloceşte, şi Domnul Hristos ne dăruieşte pace: „Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.” — Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 67-68

Maica Domnului a trăit în Sfânta Sfintelor ca cea mai mare isihastă.

Ea a atins mai mult decât oricine altcineva adevărata liniște sau isihie a inimii.

Este un model și o inspirație pentru noi toți.

Cine nu poate înțelege sensul tăcerii, nu poate simți teologia pustnicilor și puterea isihasmului.

~ÎPS Kallistos Ware

"Nu-mi este rușine să mi-o închipui pe Maica Domnului, zbătându-se, cerând, implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este rușine a mi-o închipui copilărește – dar nu eretic – alergând la poarta raiului cu o chisea de argint în mână și cu mahrama pe braț ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceață și să le șteargă sudoarea frunții și sângele cu mahrama ei cea sfântă. De aceea, bună socotim rugăciunea creștinească dinainte de culcare, care unește cele două evlavii: „O, preacinstită și de viață făcătoare crucea Domnului! Ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții în veci, Amin”. — Părintele Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2006, p. 294-295

🙏 Preasfăntă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Milostivului Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana împreună cu Prunca Maria au venit la Templu, pentru a-și îndeplini promisiunea, da, sfinții și drepții ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte Maica Domnului.... așa a venit însoțită, pentru că ea nu era ea o copilă de rând; era Bi­serica Duhului Sfânt; cu dânsa călătoreau îngerii și darul Duhului lui Dumnezeu... Și această copilă va fi Maica Arhiereului Celui Mare, Care va străbate cerurile și văzduhurile.

O! Pruncă curată, Fecioară! Fecioară neîntinată!

O! Doamnă Preafrumoasă!

O! Împărăteasa femeilor!

O, Podoaba fiicelor!

Tu ești Binecuvântată între femei!

Tu ești Preamărită cu curăția!

Tu ești Pecetluită cu Fecioria!

Tu ești dezlegarea blestemului lui Adam…

Bucură-Te Împărăteasa lumii și Stăpâna neamului omenesc.

Bucură-Te Preasfântă a lui Dumnezeu Născătoare și Maica a Marelui Împărat Hristos.

„Maica Domnului a intrat în Templu la doar trei anișori — o fetiță nevinovată, dar plină de dar și de har. Atunci când părinții ei, cu credință și smerenie, au dus-o sus pe treptele templului, ea nu s-a oprit în spate; s-a desprins de mâinile lor și a alergat spre altar, ca și când ar fi știut că locul ei nu este pe pământ, ci în prezența lui Dumnezeu.

În acel loc sfânt, a intrat nu doar ca un copil, ci ca una care era deja destinată unei vieți de slujire și rugăciune — spre mirare și har, căci a fost primită în Sfânta Sfintelor. Acolo și-a învățat lecțiile: rugăciunea, răbdarea, și taina lucrului cu lucrurile mărunte — țesătură, muncă de mână, dar și smerenie.

Astăzi, când intrăm în biserica noastră, trebuie să ne gândim la acest moment al Intrării Maicii Domnului: ea, o copilă, intrând cu toată inima într-un loc sfânt. Să păstrăm biserica curată, nu doar în cărămizi, ci în suflet, deoarece ea este casa noastră duhovnicească. Și dacă dorim ajutor din partea Maicii Domnului, să o cinstim nu cu gesturi formale, ci cu credință, cu respect și cu viață curată — căci cine vine la ea cu inima deschisă va primi ajutor, nu doar promisiuni.”

~ Părintele Pimen Vlad

• O bilă opacă, nelămurită, care pornește din vârful puterii și se rostogolește în jos - se întoarce amplificat, cu margini mai ascuțite decât cele pe care le-ai trimis.

• Când rostogolești haos, primești haos. Când trimiți frică, ea revine înzecită. Și când împingi omul spre absurditate, gesturile lui se vor contorsiona în aceeași direcție, ca reflex de supraviețuire.

• Sursa: https://www.facebook.com/reel/1240743427866677

“Diavolul … încearcă mai cu seamă să devoreze timpul vieții noastre, insuflând în noi pofta de distracții, gustul pentru noutăți și chiar o anume sete de știință și de cunoaștere din care până și ideea de Dumnezeu a fost trecută cu vederea.

Tehnologia noastră modernă, cu nenumăratele ei produse noi care invadează piața este numai o exemplificare a acestui vicleșug.

Diavolul știe că, dacă reușește să devoreze timpul vieții noastre, el pune capăt acestei sfinte neguțătorii, acestui schimb de vieți, nimicind legătura noastră personală cu Dumnezeu”.

~ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou

• ✝️ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou este unul dintre cei mai profunzi trăitori și mărturisitori contemporani ai credinței ortodoxe. Este ucenicul părintelui Sofronie Saharov care, la rândul său, a fost ucenic al Sfântului Siluan Athonitul. În prezent, Parintele Zaharia este duhovnic în Mănăstirea întemeiată de Părintele Sofronie – „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia.

• 
  ❤️ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou: "Oamenii care sunt cu adevărat duhovnicești au această concurență între ei: cine se smerește mai mult în fața celuilalt". Și dacă reușim să trăim așa, nu numai că dragostea va birui în viața noastră, ci ne vom și înnoi conștiința, vom deveni tot mai fini la nivelul conștiinței noastre. Altfel, dacă ne "mușcăm" unul pe celălalt, în final vom fi nimiciți, așa cum spune Sfântul Pavel, în cele din urmă ne vom nimici unul pe celălalt, adica ne vom distruge viața ...

• ✝️ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou: Smerenia lui Hristos ne deschide calea către marea virtute a iubirii, iar omul este purtat spre ea de Duhul Sfânt, asemenea unui roib mânat de Însuși Dumnezeu. / Cunoscând puterea răscumpărătoare a rugăciunii, diavolul, care nu dorește nimic altceva decât pierderea întregii omeniri, ca toți să fie părtași sorții lui, face tot ce-i stă în putință ca să ne împiedice de la rugăciune. Diavolul nu încearcă prea mult să ne împingă să păcătuim, căci știe că pocăința sinceră poate șterge mulțime de păcate, ci încearcă mai cu seamă să devoreze timpul vieții noastre, insuflând în noi pofta de distracții, gustul pentru noutăți și chiar o anume sete de știință și cunoaștere din care până și ideea de Dumnezeu a fost trecută cu vederea. Tehnologia noastră modernă, cu nenumăratele ei produse noi care invadează piața, este numai o exemplificare a acestui vicleșug. Diavolul știe că, dacă reușește să devoreze timpul vieții noastre, el pune capăt acestei sfinte neguțătorii, acestui schimb de vieți, nimicind legătura noastră personală cu Dumnezeu. Pentru noi, această legătură este dătătoare de viață, pentru că prin ea suntem în neîncetată împărtășire cu Izvorul Vieții. Când ne rugăm, ne aflăm în prezența lui Dumnezeu, și această prezență nimicește neîncetat moartea, pe care o purtăm în noi, și ne reînnoiește. Așa încât, a răscumpăra vremea înseamnă a cultiva legătura noastră cu Dumnezeu și, cu cât legătura noastră cu El este mai puternică, cu atât vom fi mai uniți cu El în această viață și vom continua să fim la fel, în chip mai desăvârșit și cu mai multă tărie, în viața ce va să fie. […] Atunci când aflăm înțelepciunea lui Dumnezeu ne răscumpărăm timpul viețuirii noastre pe pământ. „Socotiți, drept aceea, cum să umblați cu pază, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți. Răscumpărând vremea, că zilele rele sunt”, spune Sfântul Pavel în Epistola către Efeseni (Efeseni 5, 15-16).

• ☦️ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou: Avem nevoie ca mângâierea lui Dumnezeu să fie mai puternică în noi decât stăpânirea acestei lumi. / În Epistola către Coloseni, Sfântul Pavel spune alegoric că suntem însemnaţi „cu tăiere împrejur nefăcută de mână” (Coloseni 2, 11), însemnând că inima se răneşte, nu în chip materialnic sau fizic, ci prin tăierea împrejur a lui Hristos, adică prin cuvântul Său, prin poruncile Evangheliei. Când inima se răneşte cu poruncile evanghelice şi se taie împrejur de către Evanghelie, se face simţitoare şi mereu cu luare-aminte la Cel Care a rănit-o. Aceasta este pocăinţa, ca fără încetare să se poarte tăierea împrejur a lui Hristos. Avem nevoie să ducem în inimă rana aceasta pe care am cunoscut-o prin lacrimi. Fără ea, am fi reci şi grabnic ne-am găsi în lumea aceasta modele, vrând chiar să împăcăm dragul de lume cu iubirea de Dumnezeu. Avem nevoie ca mângâierea lui Dumnezeu să fie mai puternică în noi decât stăpânirea acestei lumi. Avem nevoie de un foc mai tare ca să stingem focul patimilor. Avem, astfel, nevoie să purtăm această rană care să ne amintească mereu de ceva de dincolo, desăvârşit şi sfânt. Dacă avem această aducere aminte înlăuntrul nostru, vom putea să deosebim „voia lui Dumnezeu, care este bună şi plăcută şi desăvârşită” (Romani 12, 2). Este de cea mai mare însemnătate pentru noi să deosebim şi să urmăm semnele voii lui Dumnezeu şi atunci vom afla viaţă, căci este „viaţă întru voia Lui” (Psalmul 29, 5).

• 
  ☦️ Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou: Mai devreme sau mai târziu vom fi puşi în faţa unor situaţii limită care ne vor pune la încercare / Nu ar trebui să ne trăim stările sufleteşti singuri, ci ar trebui să le împărtăşim cu Dumnezeu, cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Tocmai la aceasta ne îndeamnă Apostolul când zice: „De este cineva bucuros, să cânte. De este cineva trist, să se pocăiască“ (cf. Iacov 5,13). Adică, putem să prefacem o energie sufletească într-una duhovnicească – nu doar energia tristeţii, ci şi a bucuriei. Dacă suntem bucuroşi, să nu ne trăim bucuria doar la nivel omenesc, ci să ne ridicăm mintea la Dumnezeu şi să dăm slavă Marelui nostru Binefăcător, aducându-I mulţumire. Dacă ni se umple inima de uimire, iarăşi să lăudăm pe atotînţeleptul nostru Ziditor. Neîncetat să ne adresăm Lui şi această atitudine ne va fi de mare folos atunci când vom primi „grelele lovituri” ale vieţii, pentru că în asemenea momente de răscruce vom găsi o ieşire şi Dumnezeu ne va mângâia. De multe ori ne rugăm şi Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea, iar ispita sau greutatea nu se depărtează de la noi. Dar se întâmplă un lucru care este mult mai însemnat decât izbăvirea de ispită: aflăm puterea de a ne ridica deasupra ei. Aceasta este o minune şi mai mare! Toţi vom ajunge în cele din urmă în pragul morţii, căci moartea este de neocolit, şi atunci va trebui să facem o alegere cât se poate de hotărâtă. Dacă atunci când ne confruntăm cu moartea rămânem credincioşi lui Hristos şi îi urmăm Lui, punându-ne toată încrederea în cuvântul Său, aceasta înseamnă că credinţa noastră este mai puternică decât moartea care ne ameninţă, şi credinţa noastră biruieşte, prin urmare, moartea. „Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră“ (1 Ioan 5, 4), zice Sfântul Apostol Ioan. Mai devreme sau mai târziu vom fi puşi în faţa unor situaţii limită care ne vor pune la încercare şi va trebui să luăm o hotărâre care va rămâne neschimbată în veşnicie. O asemenea hotărâre a fost reacţia îngerilor care nu i-au urmat lui Lucifer, ci au zis: „Să stăm bine. Să stăm cu frică”. Ei au rămas credincioşi lui Dumnezeu, în vreme ce îngerii cei răi au căzut. Totul s-a decis o dată pentru totdeauna, pentru că acest eveniment s-a petrecut în veşnicie. În vreme ce pentru noi, făpturi ce vieţuim în timp, totul este relativ. Noi suntem puşi la încercare cu adevărat numai atunci când ne confruntăm cu moartea. Dacă în clipa aceea ne hotărâm să-L urmăm pe Hristos fără şovăială, atunci hotărârea noastră va rămâne în veşnicie şi vom primi ca moştenire „o împărăţie neclintită”, precum citim în Epistola către Evrei (Evr. 12, 28).

Știați că atunci când Sf. Mănăstire Stavronikita a întrerupt pomenirea, Sfântul Paisie Aghioritul făcea parte din obștea mănăstirii?

"Răspunsul Sf. Mănăstiri Stavronikita către Sfânta Chinotită despre întreruperea pomenirii Patriarhului Athenagora (publicat în ziarul „Ortodoxos Typos” 142/15.06.1971, p.4)

„În particular la mănăstirea noastră, necătând la reacția tuturor mănăstirilor de pe Athos, era pomenit numele Patriarhului de dragul unității bisericești. Însă, după declarația Patriarhului despre faptul că Filioque și primatul papei de la Roma sunt numai niște simple tradiții, noi am întrerupt pomenirea lui, simțind că paharul răbdării noastre s-a umplut și că nu mai este cu putință să aşteptăm. Astfel de declaraţii reprezintă nu doar destituirea tradiției date de Dumnezeu și de viață făcătoare a Sfintei noastre Biserici — ci și o bătaie de joc față de mult-pătimita lume din Apus… În acest fel, urmarea Patriarhului în acrobațiile lui ecumeniste, nu doar că intră în contradicţie cu evlavia Ortodoxă, dar și în general este neserios”.

Starețul Sf. Mănăstiri Stavronikita

+ Arhimandrit Vasilie (Gontikakis)"

În data de 11 ianuarie 1966, Părintele Tihon, de la Chilia Sfânta Cruce, ținând de Manastirea Stavronikita, i-a dat schima cea mare Părintelui Paisie Aghioritul, el fiind și povățuitorul duhovnicesc al celui din urmă.

Părintele Tihon s-a mutat la cele veșnice pe 10 septembrie 1968, Părintele Paisie rămânând in Chilia Sfânta Cruce până în luna mai a anului 1979, când a mers la Chilia Nașterea Maicii Domnului – Panaguda, dependentă de Mănăstirea Cutlumuș.

Cheamă-L pe Dumnezeu, și El va schimbă totul în bine. Dacă îţi predai inima Lui, nimic nu îți va stă în cale.

În momentul în care te zbați și sufletul tău are nevoie de ajutor strigă:

"Doamne lisuse Hristoase miluiește-mă."

Preveniți totul prin rugăciune. Ăstă e cel mai mare secret.

În momentul ispitei, răul te prinde, te leagă, te strânge și te obligă să faci ce vrea el, nu ce vrei tu. Trebuie să te întorci repede la Dumnezeu.

Nu trebuie să vă temeţi de diavol sau de demoni. O astfel de teamă provoacă o contra-reacţie.

Scopul vieții creștine nu este să lovești dușmanul şi, străduindu-te cu toată puterea, să devii repede mai bun.

Scopul este să trăim, să învătăm, să ne rugăm, să creștem în dragoste - în dragoste pentru Hristos, în dragoste pentru Biserică. Este acea goana sfânta care umple sufletul de bucurie și îl eliberează treptat de orice rău - goana de a ne uni cu Hristos, de a-L iubi, de a vrea viață în Hristos.

~ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

“Curățiți-vă inima de toată murdăria și păstrați-o curată, copiii mei, ca să vină Domnul și să Se sălășluiască înlăuntrul vostru, ca să vă umple Duhul Sfânt cu dumnezeieștile Sale daruri. Copiii mei iubiți, acestea să fie singura voastră preocupare și grijă.” ~ Sfântul Nectarie din Eghina

• ✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Căutaţi dragostea!

  „Căutaţi dragostea! Cereţi în fiecare zi de la Dumnezeu dragostea! Împreună cu dragostea vine tot binele și vin toate virtuţile. Iubiți, ca și voi să fiţi iubiți de ceilalți! Dați-i lui Dumnezeu toată inima voastră, ca să rămâneţi în dragoste.”
  
  

• ✝️ Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina: Încredințați-i lui Dumnezeu toate grijile voastre și El vă va purta de grijă.

  "Încredințați-i lui Dumnezeu toate grijile voastre și El vă va purta de grijă. Nu fiți mici la suflet și nu vă tulburați. Dumnezeu cunoaste dorințele voastre și are puterea să le împlinească așa cum știe El mai bine. Voi numai rugați-vă Lui și nu vă pierdeți curajul. Nu vă plângeți atunci când rugăciunile voastre nu sunt ascultate (împlinite). Dumnezeu vă va împlini dorințele, doar că într-un mod pe care nu-l cunoașteți. Așadar, liniștiți-vă sufletul și chemați neîncetat pe Domnul!"

• ✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Întăriţi-vă şi statorniciţi-vă, căci Dumnezeu este cu voi. Dacă veţi răbda până la capăt, numele voastre vor fi scrise în Cartea Vieţii.

  „Aflaţi că împotriva voastră se vor ridica puterile celui potrivnic, dar voi să cântaţi „cu noi este Dumnezeu, de frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu“ ... Întăriţi-vă şi statorniciţi-vă, căci Dumnezeu este cu voi. Dacă veţi răbda până la capăt, numele voastre vor fi scrise în Cartea Vieţii.“

„Cel mai greu nu este să suferi, ci să suferi fără sens. Dar când Îi dăruiești lui Dumnezeu durerea ta, ea capătă rost. Nimic nu este pierdut când este pus în mâinile Lui. O lacrimă adusă în rugăciune valorează mai mult decât o mie de cuvinte spuse fără inimă. Nu trebuie să înțelegi tot ce ți se întâmplă — trebuie doar să crezi că Dumnezeu e cu tine, chiar și în cele mai întunecate clipe. Când nu mai poți merge, El te duce în brațe. Nu ești singur, chiar dacă te simți abandonat. Harul lucrează tainic, chiar și când sufletul tace.” ~ Maica Siluana Vlad — Taina suferinței trăită cu Hristos, Editura Doxologia, 2015

• 💟 Maica Siluana Vlad: „Când ne doare, nu trebuie să fugim de durere, ci să vedem ce ne spune ea. Durerea este glasul sufletului care strigă: «Aici e o rană!» Și dacă avem curajul să nu fugim, ci să stăm cu Hristos în acea durere, atunci El vine și o transformă în lumină. Așa lucrează Dumnezeu: din lacrimi face izvor de pace, din suferință face loc de întâlnire, din moarte – viață. Dar pentru asta trebuie să ne smerim și să primim. Să nu ne răzvrătim, să nu fugim, să nu ne apărăm, ci să-L lăsăm pe Hristos să atingă rana. Numai atunci omul se vindecă și cunoaște iubirea adevărată.”

• ✝️ Maica Siluana Vlad: Să nu te sperii de răutatea ta. Să nu fugi de tine însăți. Să nu-ți fie rușine să stai în fața lui Dumnezeu exact așa cum ești. Pentru că El nu iubește o versiune idealizată a ta, ci pe tine, cea adevărată. Cu toată durerea, cu toate căderile, cu toate luptele tale. Când nu mai poți, spune-I: „Doamne, nu pot, dar Tu poți!” Și lasă-L să lucreze în inima ta. Să nu te rușinezi de lacrimi, să nu-ți fie frică de slăbiciune. Acolo unde tu cedezi, acolo începe harul Lui. Acceptă-ți neputința, căci ea e poarta prin care intră mila lui Dumnezeu. Și nu uita: nimeni nu e pierdut câtă vreme încă mai rostește „Doamne, miluiește-mă!”.

• ✝️ Maica Siluana Vlad: Nu fugi de durere — du-o la Hristos❗ / „Nu fugi de durere — du-o la Hristos. Nu-ți ascunde rănile — arată-le Lui. Numai ce-I dăruim lui Dumnezeu se poate vindeca cu adevărat. Viața nu e despre a nu suferi, ci despre a nu suferi singur. Și tu nu ești singur. Niciodată. El merge cu tine prin valea plângerii, nu te lasă acolo. Dumnezeu nu repară, ci înnoiește. Din ce e frânt, face ceva mai frumos.”

• ✝️ Maica Siluana Vlad: cea mai puternică rugăciune este Psaltirea. / "Prima şi cea mai puternică rugăciune este Psaltirea. E bine să ceri binecuvântare de la părintele duhovnic şi să citeşti în fiecare zi câte o catismă sau un psalm, punând semn acolo unde rămâi, pentru ziua următoare. Să nu uiţi însă, atunci când citeşti psalmii, că vrăjmaşii sunt, de cele mai multe ori, înlăuntrul nostru, sunt în gândurile noastre. Dacă ne vom birui gândurile rele sau măcar le vom opri la timp, mulţi vrăjmaşi exteriori vor dispărea sau se vor preface în prieteni."

• 🙏🏼 Maica Siluana / Păcatele părinţilor care se transmit copiilor. Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? / [..] Copilul care vrea să se elibereze de povara păcatelor părinţilor trebuie să-şi ierte părinţii şi să se roage pentru iertarea lor. În primul rând un părinte care a făcut păcate, a făcut păcat faţă de mine. Eu trebuie să spun: „Tata a făcut păcate față de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea să-l iert. Te rog iartă-l!”. [..]

Astăzi descoperim o profeție rară, rostită de un mare sfânt al secolului XX – Sfântul Lavrentie de Cernigov, un om al vederii duhovnicești, care a vorbit despre vremurile din urmă cu o claritate uimitoare.

„Focul va veni de la apus, dar se va opri la Carpați. România va fi scut pentru o vreme, până la judecata celor mari.”

Un cuvânt aproape necunoscut, ascuns în ediții rusești vechi, dar care astăzi răsună cu o actualitate înfricoșătoare.

Ce este acest „foc de la apus”? De ce se oprește la Carpați? Și ce rol are România în planul lui Dumnezeu?

În acest video, vom pătrunde taina acestei profeții, vom vorbi despre focul necredinței, despre zidul duhovnicesc al Carpaților și despre chemarea la pocăință care poate salva un neam întreg.

• 🔥 Video: „FOCUL se va OPRI la Carpați. ROMÂNIA va fi SCUT pentru o vreme.” PROFEȚIA Sfântului Lavrentie

• ✝️ Canal: Glasul Sfinților Părinți

☦️ Sfântul Lavrentie de Cernigov (1868-1950) — despre vremurile din urmă: La sfârşitul lumii cei ce se vor întoarce cu toată inima lor la dreapta credinţă şi vor chema numele Domnului se vor mântui — mai ales cei feciorelnici vor completa rândurile îngerilor căzuţi.

Pentru tot ce se face în afara rânduielilor bisericeşti şi în sărbători, totul se va ruina şi va arde. Iar apoi se vor deschide mănăstirile şi oamenii se vor căi şi se vor ruga lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, după mare mila Sa, le va mai da puţin timp, până când se vor completa rândurile îngerilor căzuţi. […] Citiţi şi păstraţi cărţile, că de ele o să aveţi mare nevoie. Pentru că încă vor mai fi mănăstiri, şi vor mai fi şi arhierei drept-credincioşi şi toate cărţile vă vor fi de mare folos. […]

Spunea despre Dumnezeu că este atât de milostiv încât şi pe evreii adevăraţi, cei ce trăiesc după legile lui Moise, la a doua venire a Sa îi va ridica şi îi va aşeza în al treilea cer. […]

La sfârşitul lumii (în vremurile cele de pe urmă) cei ce se vor întoarce cu toată inima lor la dreapta credinţă şi vor chema numele Domnului se vor mântui. Mai ales cei feciorelnici vor completa rândurile îngerilor căzuţi. […]

Diavolul este foarte înverşunat pe ultimii dreptcredincioşi „fecioare“, (ai acestui veac), îi invidiază şi vrea să-i atragă în păcat, căci aceştia urmează să completeze rândurile îngerilor căzuţi. […]

☦️ Sfântul Lavrentie de Cernigov: Ortodoxia — Credința cea Adevărată

"Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă.

Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos".

☦️ Sfântul Lavrentie de la Cernigov: Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viața asta cât și în viața cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.

„La noi, Biserica e Ortodoxă. Se dezbină și intră în erezie cei ce nu cred în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică!

Biserica Ortodoxă este trupul Mântuitorului (oare se poate rupe Trupul lui Hristos?). Și ei (ereticii) nu țin minte că unul este Dumnezeu, una este Credința și unul este Sfântul Botez.

Iisus Hristos a creat o singură Biserică (și nu biserici) ce nu va fi învinsă nici de porțile iadului. Una este, doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc „biserici”, nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu a lui Hristos.

Părintele, după ce a spus acestea, a început să plângă și se ruga pentru toți cei rătăciți. Apoi a spus:

Nu, nu-i va chema pe ei Dumnezeu la pocăință, și nu-i va dezlega, căci nu iartă Dumnezeu acest păcat. Acest lucru mi-a fost arătat mie de către Împărăteasa Cerească și Sfântul Înger Păzitor.

Maica Domnului mi s-a arătat de câteva ori, atât singură, cât și însoțită de Arhanghelii Mihail și Gavril.

În ei (cei ce singuri s-au abătut de la Dreapta Credință) nu se sălășluiește Sfântul Duh – mântuirea și câștigarea Împărăției Cerești.

Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerești și acest lucru ni-l poate da Maica noastră, Biserica Ortodoxă. Slavă lui Dumnezeu!

Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viața asta cât și în viața cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.

Terminând această discuție, Părintele s-a luminat cu o lumină nepământească, apoi a adăugat:

Cei ce au urechi, să audă și cei ce au ochi, să vadă!. Iar apoi, a adăugat cu tristețe: dar vor fi mulți surzi și mulți orbi.

Luați aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregătește cu foarte mare viclenie.

Toate bisericile și mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogății, ca niciodată, dar să nu mergeți în ele...

Bisericile vor fi deschise, dar creștinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată ,,adunarea satanică”… Încă o dată vă repet să nu intrați în aceste biserici, căci Hristos și binefacerea Lui nu vor fi acolo”.

În loc de comentariu amintim deviza site-ului Ortodoxia.RO

#️⃣HRISTOS,  #️⃣ROMÂNIA,  #️⃣PREZENT

precum și un fragment relevant din Părintele Dumitru Stăniloae potrivit pentru subiectul acestui articol:

“Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice. Doamne ajută! a fost în viaţa română secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără Dumnezeu suntem foarte slabi. Simţim aceasta acum, după război, când Doamne ajută a început să fie uitat în politică, în educaţie, în gospodărie. Vrem să devenim iar tari, neînfrânţi de niciun pericol? Să ne întoarcem la Dumnezeu, la puterea verificată de veacuri a neamului nostru!”

~ Părintele Dumitru Stăniloae

Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?

Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.

Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?

Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

din “Predici la duminici şi sărbători”

Cuvânt la Duminica a XXV-a după Pogorârea Sfântului Duh

„Şi, apropiindu-se, a legat rănile lui, turnând pe ele untdelemn şi vin” (Luca 10, 34)

Adevăratul samarinean este cel care se îngrijeşte şi de sufletul cel bolnav al aproapelui

Model de purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a altora ne dă nouă Însuşi Dumnezeu. Mai întâi S-a îngrijit pentru Adam, înainte de căderea lui în păcat, spre a-l feri de aceasta. De aceea, a zis către dânsul: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2, 16-17).

Iată că atât prin uşurinţa legii, cât şi prin mulţimea pomilor învoiţi şi prin asprimea pedepsei celei ameninţătoare, Dumnezeu S-a îngrijit de mântuirea sufletească a lui Adam şi voia a-l opri de la păcat. Aşadar, în tot chipul a căutat Dumnezeu să întărească pe Adam împotriva păcatului, însă cu toată această îngrijire, cu toată această îndemnare şi sfătuire, cu toată bunătatea lui Dumnezeu, Adam totuşi a căzut şi nu a păzit porunca. Totuşi, Dumnezeu n-a zis: „Ce să mai fac Eu şi ce ar folosi aici? El a mâncat, a căzut în păcat, a călcat porunca, a crezut diavolului, a dispreţuit rânduiala Mea. pentru care acum a căzut în nenorocire, în moarte şi întru osândă, ce să mai vorbesc cu dânsul de acum?”.

Nu a grăit Dumnezeu aşa, ci S-a apropiat iarăşi de Adam îndată după căderea sa în păcat, l-a mângâiat şi a întrebuinţat alt mijloc pentru mântuirea lui, adică osteneala, sudoarea şi suferinţele, şi nu a încetat a face totul până ce iarăşi a restaurat firea cea căzută, a slobozit-o de la moarte, iarăşi a dus-o la cer şi iarăşi i-a dat bunuri încă şi mai mari decât cele pierdute.

Din acestea vedem îndeajuns că noi, pe fraţii cei căzuţi, nu trebuie să-i părăsim, nici să-i nesocotim, ci încă înainte de căderea lor să-i sprijinim împotriva păcatului, iar după căderea lor în păcat să arătăm o grijă mare pentru dânşii.

Că aşa fac şi doctorii. Oamenilor sănătoşi ei le dau povăţuire cum să-şi păzească sănătatea şi să poată înlătura bolile. Iar dacă cineva nu a păzit poveţele lor şi a căzut în boală, ei totuşi nu lasă un asemenea om fără ajutor, ci, mai ales atunci îi arată cea mai mare îngrijire, pentru ca pe cel bolnav iarăşi să-l slobozească din boală.

Aşa a făcut şi Apostolul Pavel. După ce amestecătorul de sânge din Corint săvârşise un păcat aşa de greu, care nu se obişnuia nici la păgâni, totuşi nu l-a neglijat, ci mai vârtos l-a însănătoşit, deşi acela era îndărătnic şi nu voia să asculte, nici nu a primit mijlocul de mântuire. Şi l-a făcut atât de sănătos, încât iarăşi a putut fi unit cu trupul Bisericii. Când acela a păcătuit, Sfântul Apostol n-a zis întru sine: „Ce să mai fac eu de acum? Ce poate folosi aici? El a ajuns de neîndreptat, a săvârşit o încălcare de lege şi nu voieşte să se lase de necurăţia sa. Iar pe lângă acestea, el este îngâmfat şi mândru şi prin aceasta face rana sa netămăduită, de aceea îl vom lăsa în voia lui şi-l vom părăsi”.

Nu, el n-a zis nimic din toate acestea, ci tocmai acum a arătat cea mai mare grijă pentru acela, când l-a văzut pe marginea răutăţii, şi n-a încetat de a-l înspăimânta şi a-l pedepsi, şi el însuşi şi prin alţii. El a făcut şi a căutat toate până ce l-a adus la cunoaşterea păcatului său şi la simţirea nelegiuirii sale şi, în fine, l-a curăţit de toată pata.

Deci, aşa trebuie să faci şi tu. Urmează acelui samaritean din Evanghelie (Luca, cap. 10), care a arătat atâta grijă pentru cel rănit. Levitul trecuse pe lângă dânsul, asemenea şi fariseul, şi niciunul dintre cei doi nu s-a plecat la cel ce zăcea, ci l-au lăsat să zacă fără compătimire şi au trecut mai departe.

Iar un samaritean, care de altminteri nu avea nici o legătură cu cel nenorocit, n-a trecut pe lângă dânsul, ci s-a oprit, a simţit compătimire şi a turnat untdelemn şi vin pe rănile lui. Apoi l-a pus pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a dat şi a făgăduit bani, ca să nu fie lipsit de grijă.

El n-a zis întru sine: „Ce treabă am eu cu omul acesta, eu sunt samaritean şi nu am nimic comun cu dânsul. Pe lângă aceasta, cetatea este încă departe şi el nu este în stare de a merge acolo; de voi rămâne cu dânsul, aş putea şi eu cădea între tâlhari, ba încă aş putea fi socotit făptaş al nelegiuirii săvârşite aici”. Căci unii, în călătoriile lor, văd adeseori un rănit care se luptă cu moartea, şi nu se apropie de el, nu pentru că n-ar avea milă de el, sau că n-ar voi să cheltuiască cu dânsul, ci de frica de a nu fi traşi înaintea judecăţii, şi a fi ei înşişi bănuiţi că ar fi ucigaşi. Totuşi, samariteanul cel milostiv nu s-a temut de toate acestea, ci fără multă gândire l-a pus pe dobitocul său, l-a dus la casa de oaspeţi şi nu s-a speriat nici de primejdie, nici de cheltuială, nici de nimic altceva.

Deci, dacă samariteanul a fost atât de plin de dragoste şi atât de compătimitor către un om necunoscut, cum ne vom putea noi îndreptăţi când nu ajutăm pe fraţii noştri în vreo nenorocire încă mai mare?

Căci cei căzuţi în păcate sunt mai nenorociţi decât acela; căci păcatele şi prihănile sunt mai cumplite decât toţi tâlharii; ele schingiuiesc pe cei căzuţi în ele mai cumplit decât aceia. Ele răpesc nu numai hainele şi rănesc nu numai trupul, ci şi sufletul, şi după ce le-au pricinuit mii de răni, îi lasă să zacă în prăpastia necucerniciei şi se duc de acolo.

La o astfel de nenorocire să nu rămânem cu sânge rece, să nu trecem fără compătimire pe lângă o privelişte atât de vrednică de tânguire. Şi chiar de ar face alţii aceasta, tu să nu o faci.

Să nu zici întru tine: „Eu sunt mirean, am muiere şi copii, aceasta se cuvine preoţilor!”. Iată, samariteanul nu grăia astfel, ci a apucat pe cel nenorocit ca pe un câştig mare.

Deci, când vezi pe cineva care are trebuinţă nu de vindecarea trupului, ci a sufletului, să nu zici: „Pentru ce nu-l vindecă acesta sau acela”, ci slobozeşte-l tu din boala sa şi nu întreba pentru ce alţii pregetă.

Când vezi o bucată de aur jos, negreşit nu întrebi mult de ce n-a ridicat-o acesta sau acela, ci te sârguieşti a întrece pe toţi ceilalţi şi a o ridica. Tot aşa trebuie să cugeti şi cu privire la fratele tău cel căzut; trebuie să crezi că în îngrijirea de dânsul ai găsit o comoară.

Când torni în rănile sufletului său untdelemnul învăţăturii creştineşti, când îl legi cu blândeţe şi-l vindeci cu răbdare, prin aceasta ai dobândit comoara cea mai mare, şi această singură faptă va stinge întru tine multe pete ale păcatului. Când vezi pe cale un sărac, un nevoiaş, nu trece uşor pe lângă dânsul fără a-i da milostenie! Aceasta este frumos şi bine. Dar şi când vezi un frate pe calea păcatului, nu trece pe lângă dânsul, ci printr-un cuvânt prietenesc, ca printr-un frâu, opreşte-l de la calea sa cea rea şi adu-l iarăşi la Biserica lui Hristos. O astfel de milostenie este mai bună decât alta şi are mai mare preţ decât mii de talanţi de aur.

Ce zic eu: decât mii de talanţi? Nu!

Milostenia aceasta are mai mare preţ decât toată lumea cea văzută, căci omul este mai preţios decât lumea.

Pentru dânsul s-au făcut chiar cerul şi marea, soarele şi stelele.

Gândeşte deci la înălţimea vredniciei aceluia pe care tu poţi să-l mântuieşti, şi nu vei pregeta a te îngriji de dânsul, adică de sufletul lui cel nemuritor. Cine dă unui păcătos milioane, nu i-a dat aşa de mult ca cel ce mântuieşte sufletul lui, căci îl abate de la calea lui cea rea şi-l întoarce la fericirea cea dumnezeiască.

Cine dă săracului pune capăt foamei.

Cine îndreaptă pe păcătos pune capăt necucerniciei. Unul mângâie sărăcia, celălalt opreşte prihana. Unul slobozeşte trupul de la răutate, celălalt răpeşte sufletul de la iad.

Vedeţi, eu v-am arătat cum puteţi să câştigaţi o comoară; să nu pierdeţi deci acest câştig. De aceasta nu vă puteţi apăra nici prin sărăcie, nici prin propriile nevoi, căci aici n-aveţi altă cheltuială de făcut decât aceea a cuvântului şi a vorbei.

Însă cu totul împotriva acestei milostenii duhovniceşti este obiceiul cel rău, nu numai de a învinovăţi păcatele altora, ba încă a le şi dezvălui şi a le face cunoscute, fără a le îndrepta.

Nu trebuie să limbuţim asupra slăbiciunilor celor bolnavi, ci să le tămăduim.

Acest obicei rău, iubiţilor, noi trebuie să-l dezrădăcinăm, căci el pricinuieşte multe rele.

Descoperirea greşelilor altora face pe aceştia adeseori cu totul fără curaj spre îndreptare, pe când descoperirea însuşirilor celor bune ale lor ridică sufletul lor şi întăreşte duhul lor. Pentru aceasta, să răspândim ştiri care aduc obştei noastre cinste, iar nu de acelea care aduc ruşine fraţilor noştri.

De auzim ceva bun, să facem aceasta cunoscută tuturor; însă de aflăm ceva rău şi păcătos, să încuiem aceasta în noi şi să tindem ca să se dea uitării.

Aşadar, nu faceţi cunoscute păcatele oamenilor, cei asemenea nouă, şi nu pregetaţi a vă îngriji de mântuirea lor, ci faceţi şi încercaţi toate, ca pe cei bolnavi la suflet iarăşi să-i aduceţi la noi, pentru ca noi, atât în viaţa aceasta vremelnică, cât şi în veşnicie, să ne facem părtaşi răsplătirii celei mari, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine slava, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nil, Izvorâtorul de Mir, din Muntele Athos s-a născut în Grecia, într-un sat numit Sf. Petru, dioceza Zakoneia. El a fost crescut de unchiul său, ieromonahul Macarie. La vârsta potrivită a fost tuns călugăr, apoi hirotonit ierodiacon şi mai târziu ieromonah.

Râvna pentru mai aspre nevoinţe monastice i-a călăuzit pe unchi şi nepot spre Muntele Athos, unde Macarie şi Nil au trăit în ascetism într-un loc numit Sfintele Stânci. După moartea Sf. Macarie, părintele Nil arzînd de zel pentru nevoinţele duhovniceşti mult mai aspre s-a retras într-un loc aproape inacesibil pentru orice fiinţă vie. La plecarea sa la Domnul, Sf. Nil a fost învrednicit de curgere bogată de mir vindecător, pentru care creştinii veneau să-l ia din cele mai îndepărtate ţinuturi estice.

El s-a săvârşit către Domnul în veacul al şaptesprezecelea.

Profeția Sfântului Nil Atonitul, despre Antihrist și sfârșitul lumii

Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupești ale curviei, și foarte mult se va înmulți necredința și fărădelegea.

Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbându-se fețele oamenilor, și nu se vor mai cunoaște fețele bărbaților de ale femeilor, pentru nerușinata îmbrăcăminte și a părului din cap.

Oamenii din vremea aceea se vor înrăi ca niște fiare sălbatice, fiind înșelați de Antihrist.

Nu vor da respect părinților și celor mai bătrâni, iar dragostea va pieri.

Păstorii creștinilor, arhierei și preoți vor fi oameni cu slavă deșartă, afară de prea puțini, cu totul nerecunoscând calea din dreapta de cea din stânga.

Atunci se vor schimba obiceiurile și tradițiile creștinilor și ale Bisericii.

Curăția va pieri de la oameni și va stăpâni fărădelegea.

Minciuna și iubirea de argint vor ajunge la cel mai înalt grad și va fi vai de cei care vor aduna bani.

Curviile, preacurviile, sodomiile, hoțiile și omorurile, în vremea aceea, vor fi pe toate drumurile.

Pentru săvârșirea acestor mari păcate, oamenii vor fi lipsiți de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez, precum și de mustrarea conștiinței.

Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoți credincioși și evlavioși și va fi vai de creștinii care se vor afla în lume, căci își vor pierde cu totul credința, nevăzând la nimeni lumina cunoștinței.

Atunci se vor duce la locurile ascunse și sfinte (mănăstiri și schituri), ca să găsească mângâiere sufletului de multele tulburări și ispite pe care le vor întâmpina zilnic; dar ușurare nu vor găsi, căci peste tot vor fi piedici și sminteli.

Și toate acestea se vor face pentru că Antihrist va stăpâni peste tot, va domni în toată lumea, va face semne și minuni cu înșelăciune și va înșela pe oameni cu viclenie, ca să născocească și să vorbească unul cu altul de la un capăt al pământului la celălalt.

Atunci vor zbura prin aer ca păsările și vor înota prin adâncul mării ca și peștii.

Și toate acestea le vor face oamenii, trăind în tihnă, necunoscând că acestea sunt înșelăciunile lui Antihrist.

Și așa de mult va înainta știința vicleanului, ca să înșele prin nălucire pe oameni, pentru a nu mai crede în Dumnezeu Cel în Sfânta Treime închinat.

Atunci, văzând Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei puțini care se vor mântui; că se va sili Antihrist cu slugile sale să înșele – de va fi cu putință –, și pe cei aleși.

Atunci fără de veste va veni sabia cu două tăișuri și va omorî pe înșelătorul și pe cei ce-i slujesc lui.

Cuvânt al Sfântului Nil pentru venirea lui Antihrist

Când se va înmulți fărădelegea se vor aduna toate păcatele și fărădelegile lumii și se vor încuiba într-o necurată fiica a desfrânării, care va fi lăcaș al preacurviei, mama a tuturor fărădelegilor și a spurcatului Antihrist și va fi o femeie necurată și preaîntinată în toată viață ei.

În această femeie preadesfrânată se vor aduna toate fărădelegile lumii din care se va naște fiul pierzării, Antihrist.

Din pricina lipsei harului Duhului Sfânt de la oameni, pentru păcatele lor, se vor aduna în pântecele ei toate fărădelegile oamenilor.

După nașterea lui Antihrist va veni toată lipsa în lume.

Întâi, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curăția și frica lui Dumnezeu.

Orașele vor fi lipsite de păstori și de povățuitori credincioși.

Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici și de preoți evlavioși, așa cum au început încă de pe acum a lipsi.

La urmă se va arată și necuratul Antihrist, după creșterea vârstei lui, și se va umplea de satanicească putere, că să facă semne și minuni cu vrăjitoriile lui înaintea oamenilor pătimași.

Dar peste oamenii cei sfinți nu va avea nici o putere să-i amăgească atunci cu vrăjile lui, ci numai pe cei întunecați de patimi.

La început se va arata blând, că să plece popoarele la înșelăciunea lui, și să-l pună împărat.

De asemenea, se va arata cu pace și smerenie, ca să i se închine toți, fiindcă hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; căci, când se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura.

Lumea se va tulbura prin uitarea credinței și lipsa fricii de Dumnezeu.

Căci atunci vor stăpâni în lume desfrânarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rău, zavistia, uciderea de oameni, beția, avortul, stricarea familiei și celelalte greutăți.

Toate acestea vor cuprinde întreg pământul și vor stăpâni toate orașele și satele, pentru că nu se va găsi atunci alt om vrednic să împărățească lumea.

Atunci când vor păcătui toți oamenii, vor crede că își lucrează mântuirea lor.

Atunci, în vremea lui Antihrist, se vor defăima Bisericile lui Dumnezeu și Sfânta Evanghelie și va fi multă lipsa în lume.

Adică: semne și arătări de la Dumnezeu, foamete îndoită, atât de hrană trupească, cât și sufletească și de învățătură dreptei credințe.

Căci se va încuia cerul, ca în vremea lui Ilie, și nu va ploua pentru fărădelegile oamenilor.

Apoi vor flămânzi oamenii de cuvântul lui Dumnezeu, că nu se va găsi un om drept, cu fapte bune, ca să-i învețe cuvântul mântuirii.

În vremea aceea se va ridica binecuvântarea lui Dumnezeu de la mâncăruri și băuturi, căci cu cât vor mânca mai mult, cu atât mai mult vor flămânzi.

Atunci se va zămisli răutatea Satanei în inimile oamenilor și va viețui păgânătatea cu pecetea lui Antihrist, căci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfânta Scriptură:

„Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceștia în veci, pentru că sunt numai trup” (Facerea 6, 3).

Atunci se vor împuțina oamenii pe pământ, vor slabi și vor muri cei pecetluiți de Antihrist ca păsările pe drumuri și vor mânca oamenii trupuri de oameni morți, nemaiputând suferi lipsa și foamea.

Iar înțelesul peceții lui Antihrist este acesta:

„Al meu ești, iar eu sunt al tău; de bună voie vii la mine, iar nu de silă”.

Vai și amar de cei pecetluiți de Antihrist.

Atunci se va face mare tulburare în lume.

Căci auzind oamenii că în alte părți este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotrivă, vor găsi mai multă lipsă și vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicând:

„Cum ați venit în acest loc blestemat, unde n-a mai rămas între noi înțelegere omenească?”.

Atunci vor înceta oamenii de a se mai muta din loc în loc.

Iar din cauza fierberii mării și a focului de sub pământ, se va desființa pământul, adică se va usca și nu va răsări iarbă; copacii nu vor odrăsli vlăstare și izvoarele apelor vor seca, iar animalele și păsările vor muri de aburii mărilor și a pucioasei.

Acești sfinți martiri și mărturisitori năsăudeni au fost apărători ai credinței strămoșești și ai neamului românesc.

Sfinții Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu au suferit martiriul în ziua de 12 noiembrie 1763. Au fost apărători ai credinței strămoșești și ai neamului românesc.

Acest sfânt martir al neamului nostru, Atanasie Todoran, s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuței, într-o familie de țărani liberi, înrudit cu familia preoților Coșbuc din Hordou, strămoșii poetului George Coșbuc. Există destul de puține informații despre viața lui. Fruntaș în comună, cunoscător de carte, fusese jude și colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului și a Sălăuței. Se pare că încă din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment care era așezat undeva lângă Viena și, tot amânâdu-i-se eliberarea, a dezertat și s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăției, s-a refugiat în Munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului. A ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungați, cum atestă fragmentul unui document emis de domnitorul Mihai Racoviță, din care reiese că îl eliberează din oaste pe Atanasie, în vârstă de 74 de ani, după ce a slujit 13 ani în rang de căpitan, și că este ridicat la rang de răzeș.

Pentru vechea dezertare, a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu înverșunare împărtășirii fiului său cu azimă, precum și spovedirii lui de către un preot unit. Bătrânul și-a îngropat băiatul în ritul credinței strămoșești; fata îi murise și ea cu ani în urmă, când era fugar prin munți.

În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare. A fost el însuși la Viena, împreună cu alți români, unde s-a încheiat pactul cu guvernul și li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ținutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri. El a cerut însă ca, prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința, căci de decenii ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței unite. Întors acasă și așteptând roadele înțelegerii, Atanasie și-a dat seama că nu s-a ținut seama de dorința românilor și a început să se opună pe față procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmărea să-i convertească la catolocism și, apoi, că nu li se aplica promisiunea ridicării iobăgiei.

La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirla”, era organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurămintelor de către nouă companii ale Regimentului de graniță nou înființat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul. Când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în față a ieșit, călare, „moș Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! - și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”. Cuvintele înflăcărate ale bătrânului au dat roade. Soldații care urmau să depună jurământ de credință față de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos,în semn de protest și nesupunere.

La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vinovații să fie pedepsiți.

La 12 noiembrie 1763, pe același platou de la Salva a avut loc execuția celor găsiți vinovați de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…” – după cum se arată în sentința de condamnare. Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, „pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulți dintre cei bătuți au murit sub lovituri. Capetele celor martirizați au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri. Primind moarte martirică, Atanasie și-a vărsat sângele pentru credința strămoșească și pentru drepturile românilor transilvăneni. De atunci și până astăzi, cinstirea memoriei lui se face neîntrerupt în conștiințele ortodocșilor năsăudeni, iar mărturiile vremii îi așază alături pe cei trei care au pătimit împreună cu el.

Comentariul Ortodoxia.RO: Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni s-au ridicat ca adevărați apărători ai dreptei credințe, a Ortodoxiei, refuzând compromisurile și amestecarea Adevărului de Credință cu ereziile papistașe. Astăzi, când lumea vorbește din nou despre „unitate” fără Adevăr și de „toleranță” fără discernământ duhovnicesc, Sfinții Martiri Năsăudeni sunt repere și icoane vii ale luptei anti-ecumeniste, adică ale păstrării neclintite a credinței ortodoxe în fața oricărei presiuni.

În județul Bihor, aproape de orașul Beiuș, se află satul Delani — un loc aparte, unde icoanele împodobesc casele — un adevărat calendar al sfinților care te privesc și mărturisesc credința creștinilor ortodocși de veacuri.

Nicio casă nu este lipsită de ocrotirea lor: de la Domnul nostru Iisus Hristos și Maica Domnului, până la Cuvioasa Parascheva și Sfântul Ioan Botezătorul.

Icoanele sunt așezate între ferestre, astfel încât par ele însele niște ferestruici mai mici, din spatele cărora te privește cu blândețe un sfânt.

Unele icoane sunt împodobite, altele sunt simple, unele mai mari, altele mai mici — dar aproape fiecare casă poartă, asemenea unei mărturisiri publice de credință, chipul sfinților — ferestre tainice spre cer.

• Convinge-te: https://www.google.ro/maps/place/Delani/@46.6930294,22.3319187,1208m/data=!3m1!1e3!4m6!3m5!1s0x4748a5a986d2c977:0xd6d136ed68644e4!8m2!3d46.6930005!4d22.3381764!16s%2Fg%2F121_62fv?entry=ttu&g_ep=EgoyMDI1MTEwNS4wIKXMDSoASAFQAw%3D%3D

• 🚩 Fotografia zilei: Primăria Comunei Dobrești — Hristos a înviat!
  
  Așa ceva nu am văzut nicăieri în Europa, să mergi pe drum și să vezi la intrarea într-un oraș/sat/comună "Hristos a înviat!"

• 🖼 Fotografia zilei - Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință: Instalarea Troiței în satul Țibucani - Neamț →
  

Enoriași curajoși ai Bisericii Noii Martiri ai Bisericii din Cerkasa - Smila — aparținând Bisericii Ortodoxe Ucrainiene canonice — s-au adunat în fața Serviciului de Securitate Ucrainian din Cerkasa (TCC) pentru a-și apăra preotul și duhovnicul — credincioșii cer eliberarea Părintelui Oleksi Lukash.

Pe 7 noiembrie, securiști înarmați din Serviciului de Securitate Ucrainian (TCC) l-au răpit pe Părintele Oleksi Lukash care este parohul Bisericii Noii Martiri din Cerkasa - Smila.

În prezent, preotul continuă să fie deținut ilegal de forțele de securitate fără nicio motivare legală, în ciuda concluziilor serviciului de medicină legală privind condiția sa fizică precară deoarece Părintele Oleksi suferă de hipertensiune arterială care îi pune viața în pericol.

• Comentariul Ortodoxia.RO: Urmărind acest video, ne-am adus aminte de ce spunea Părintele Selafiil de la Noul Neamt în legătură cu faptul că în vremurile tulburi care vor urma vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face.

  Părintele spunea că vremea este aproape.
  
  "O să înceapă mare învălmăşeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeţi".
  
  Mai spunea că e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă.
  
  Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face.
  
  ~ Parintele Selafiil de la Noul Neamt, “Dragostea care nu cade niciodată”, Editura Cathisma

• Prezentare context:

  • ☦️ Scrisoare deschisă a Bisericii Ortodoxe Ucrainiene (canonice) către Președintele Ucrainei, V. O. Zelensky

  • 💥 Potievka, regiunea Jitomir, Ucraina: „Episcop” schismatic a ordonat personal confiscarea bisericii (+VIDEO) →

  • 🔥 Miliția nazistă ucraineană AZOV bate cu brutalitate credincioșii și preoții din bisericile creștin ortodoxe din Ucraina. →

  • ☦️ Se întâmplă în Ucraina — bolșevicii și naziștii regimului Zelensky se năpustesc împotriva Bisericii Ortodoxe Pravoslavnice →

  • 🔥Armata din Ucraina a răpit un episcop al al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (canonice) pentru executarea serviciului militar — Episcopul Serafim de Novovoronțov se află la un poligon de antrenament din regiunea Rivne. →

  • ⭕ Catedrala din Cernăuți a fost atacată de schismatici!

  • ❌ În Ucraina, susținătorii schismatici ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei au ocupat Biserica Nașterii Sfintei Fecioare Maria din regiunea Cernăuți. / VIDE⭕ →

  • 🔥 Biserica Sfântul Iov de Poceaev a Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice din regiunea Cernăuți a fost incendiată.

  • ☦️ În Cernăuți, creștinii ortodocși (canonici) de etnie română se opun preluării bisericilor de către noua entitate bisericescă susținută de regimul Zelensky →

  • ☦️ Încă o biserică din Bucovina de Nord atacată de schismatici în noaptea de 8 spre 9 aprilie 2025

  • ☦️ Credincioșii pravoslavnici se roagă în continuare lângă biserica lor din satul Dubivți, raionul Cernăuți, luată cu forța de schismatici la 1.04.2025.

  • ☦️ Mitropolitul Longhin de la Bănceni: Rog toți creștinii ortodocși, în special pe preoții Bisericii noastre Ortodoxe canonice și persecutate din Ucraina, să rămână credincioși predaniilor ei, fără să o trădeze și să o vândă pe 30 de arginți ca Iuda!

🙏🏼 Rugăciunile începătoare — care se citesc înainte de orice Acatist

Condac 1

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți i-ai izbăvit de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință, împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule.

Icos 1

Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor; pentru aceasta îți cântăm:

• Bucură-te, stea neapusă;
• Bucură-te, rază de nematerialnic foc;
• Bucură-te, lumina celor păgubiți;
• Bucură-te, căderea celor răpitori;
• Bucură-te, taina care destăinuiește nelegiuirea;
• Bucură-te, stavilă care oprești rătăcirea;
• Bucură-te, stâlp care împiedici necuviința;
• Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia;
• Bucură-te, suflare care întărești inimile suferinzilor;
• Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;
• Bucură-te, lanț care fereci pe făptuitorul celor rele;
• Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;
• Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

📖 Citește acatistul în continuare: https://acatiste.ortodoxia.ro/post/acatistul-sfantului-mare-mucenic-mina-11-noiembrie

• ❤️ Sfântul Macarie Egipteanul către Sfântul Mina care s-a retras în deșert ducând o viață ascetică: "Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulțimii, ca să ia aminte toți la cuvintele și la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de lupta, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".

• ✝️ 11 Noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina / Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina / O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui? Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos. Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de argint ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

• 💟 Sfântul Mare Mucenic Mina - rodul rugăciunii — Rugăciunea mamei poate face minuni 🙏 / „Amen” – și așa s-a născut Sfântul Mare Mucenic Mina! Conform sinaxarului egiptean, se spune că Eufemia nu avea niciun copil. Într-o zi, aceasta s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinții și copiii lângă ei, frumos îmbrăcați de sărbătoare, ea s-a întristat. A suspinat și a lăcrimat, îngenunchind în fața icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în fața iubitului ei Fiu, ca să-i dăruiască și ei un copil. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înțelegând că Domnul și Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soțului ei, Eudoxius, cele întâmplate, iar el a zis: „Fie voia Domnului”. Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaș, un băiat pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama sa în fața icoanei. Mai târziu, fericiții părinți au mai avut un fiu și o fiică.

⭕ Video: https://youtu.be/eOMildu0kx4

Rapoarte neconfirmate din Spania și din alte părți ale Europei spun că deținerile de numerar în gospodării ar putea fi în curând restricționate. Nu au fost furnizate (încă) sume. De la bun început, ar părea una dintre acele „directive” absurde venite de la Bruxelles, verificate și supravegheate personal de Madame Von der Leyen, controversata și mereu nealesa șefă a Comisiei Europene.

La o a doua vedere, ați putea crede că este doar încă una dintre aceste măsuri de insuflare de frică menite să țină populația jos, în genunchi și ușor de manipulat.

Metoda tradițională Tavistock de a ține oamenii în alertă, ascultători și supuși.

Cu toate acestea, Whitney Webb, extraordinarul analist geopolitic, tocmai relatează într-un videoclip de 22 de minute ceea ce se presupune că ne așteaptă în întreaga lume, dar probabil începând cu Occidentul, și anume o conversie monetară într-un control complet digital numită Monedă Digitală a Băncii Centrale (CBDC), care va fi legată de ID-uri electronice sau digitale care, la rândul lor, sunt legate de datele biometrice ale fiecărui individ (amprente digitale, recunoaștere facială, scanări ale irisului și multe altele).

Asta ar însemna control absolut asupra a tot ceea ce faci, intenționezi să faci – sau să nu faci.

Ar însemna că ești ascultător sau că îți este blocat contul bancar, definitiv sau pentru o perioadă, dacă nu ești ascultător și supus ordinelor „autorităților”.

Rețineți că primele încercări ale fezabilității acestui control malefic au fost efectuate în timpul grevei camionagiilor canadieni din 2022, când conturile bancare ale liderilor au fost blocate, unele definitiv.

Acesta nu a fost doar un avertisment, ci o predicție a ceea ce urma să se întâmple.

Rămânând în mare parte tăcute în întreaga lume, populațiile au acceptat această interferență nebunească a guvernului în intimitatea oamenilor. A fost – și încă este – împotriva drepturilor omului, împotriva libertăților fundamentale așa cum sunt înscrise în aproape toate Constituțiile țărilor occidentale, inclusiv în cea a Canadei.

Aceasta ar fi fost o oportunitate pentru o revoluție mondială împotriva interferențelor guvernului în drepturile constituționale și internaționale ale popoarelor; o oportunitate ratată. Acum există o a doua....

Întrucât ne putem confrunta nu doar cu acte digitale de identitate obligatorii, dar nedorite în mod universal, ci și cu controlul asupra banilor noștri – în multe cazuri – munciți cu greu. Obediență impusă pentru a accepta acțiuni guvernamentale ilegale împotriva noastră, Poporul. Contul dumneavoastră bancar poate fi blocat dacă „vă comportați greșit”; adică nu respectați ordinele, de exemplu, încălcări impuse asupra corpului dumneavoastră, cum ar fi „vaccinările” nedorite sau dacă sistemul central de control descoperă că amprenta dumneavoastră de mediu/CO2 este prea mare – ca să nu mai vorbim de amprentele vaste și imense ale tuturor armatei și războaielor.

Nu am ajuns încă acolo.

În explicația sa detaliată despre ceea ce este planificat pentru a ține omenirea în cătușe, începând cu cătușele financiare, urmate de controlul minții (deja în mare parte în desfășurare), Whitney Webb descrie combinațiile complexe și coordonarea dintre actul de identitate digital și monedele digitale digitale (CBDC) sau alte tipuri de bani digitali, cum ar fi printr-o multitudine de aplicații de plată pe smartphone sau ceas și chiar, în unele cazuri, cu cipuri implantate pe încheieturile mâinilor oamenilor.

Whitney Webb explică faptul că „directivele” provin de la Banca Reglementelor Internaționale (BRI la Basel, Elveția, numită și Banca tuturor Băncilor Centrale) și de relația complexă dintre BRI, băncile centrale naționale, sistemul bancar internațional și utilizatorii sistemului bancar, în esență „tu și eu” – toată lumea.

Această instituție complet privată, BRI – fără nicio legitimitate internațională – controlează aproximativ 95% din toate băncile centrale, inclusiv China și Rusia, deși nu și Iranul (încă).

BRI controlează aproximativ 97% din fluxul monetar mondial. Instituția financiară este un gigant al puterii monetare. Cine se află în spatele ei? Probabil că ghiciți – și bănuiala dumneavoastră merge cel mai probabil în direcția corectă.

Este important de menționat că Whitney spune că este puțin probabil ca monedele digitale să fie utilizate la nivel de retail, adică de către consumatorii obișnuiți, ci în principal pentru tranzacții interbancare, inclusiv cu băncile centrale naționale. Acest lucru ar putea fi deja cazul astăzi.

Totuși, dacă sistemul de identificare electronică și controlul central bancar sau monetar sunt strâns legate, nu este nevoie ca un consumator obișnuit să utilizeze monede digitale digitale (CBDC). Banii obișnuiți sunt controlați de bănci, prin intermediul unor identifianți electronici controlați central, de care băncile sunt sau ar fi conectate.

Identificatorii electronici ai oamenilor vor fi foarte probabil înregistrați pe smartphone-ul fiecărui individ, printr-un cod QR personalizat, care va include datele dumneavoastră despre sănătate, obiceiurile de cumpărare, datele despre stilul de viață și o mulțime de alte informații. În cele din urmă, codul QR controlat central știe mai multe despre dumneavoastră decât știți dumneavoastră despre dumneavoastră.

Ce se întâmplă dacă nu aveți un smartphone? S-ar putea să deveniți pur și simplu un „nimeni” - fără acces la nimic. Indiferent ce vă spun autoritățile - mințiți-vă acum, pentru a vă liniști, „că un identifiant electronic nu este obligatoriu”. Aceasta este, în practică, o prostie pură, deoarece va veni momentul, fie el obligatoriu sau nu, în care nu veți putea face nimic fără un identifiant electronic.

Însă, dacă ești membru al unui grup tot mai mare de persoane care se opun telefoanelor mobile, renunțarea la asta – revenirea la o viață analogică, o viață pe care am avut-o, din fericire și în mare parte, până aproape de începutul mileniului; acum puțin peste un sfert de secol. Nu ar trebui să fie imposibil să ne întoarcem la zilele noastre. Ar trebui?

Despre codul QR. QR înseamnă „Răspuns Rapid”, referindu-se la un tip de cod de bare care stochează informații pentru acces rapid prin intermediul unui smartphone. Este o matrice pătrată bidimensională care poate conține o cantitate aproape nelimitată de date.

Nu uita, de fiecare dată când mergi la un restaurant, muzeu sau altundeva, unde ți se oferă să scanezi un cod QR pentru a citi meniul sau programul lor, ești înregistrat și controlat central, contribuind la propriul tău profil de stil de viață, pentru a fi înregistrat de către șefii controlului central.

Imaginați-vă ce se întâmplă când smartphone-ul tău este pierdut, furat sau spart? Nu numai că codurile tale personale pentru conturile bancare și alte accesuri protejate și date importante sunt în pericol, dar devii vulnerabil la șantaj de orice fel.

Urmărește videoclipul complet cu Whitney Webb mai sus.

După cum am menționat anterior, încă nu am ajuns acolo.

Mulți oameni din Occident – ​​chiar și în ascultătoarea Elveție – au început să strângă numerar pentru ceea ce se bănuiește că s-ar putea întâmpla poate în curând, și mai ales neanunțat – o carantină financiară (deși Whitney nu a menționat o carantină în videoclipul ei, nici un interval de timp), poate pentru o perioadă extinsă, timp în care nu veți avea acces la contul dvs. bancar, prin orice mijloace – bancomate (ATM-uri), carduri de credit și datorii, diverse opțiuni de sistem de plată prin telefon mobil, orice. Nimic nu va funcționa.

Numerarul poate fi de folos. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană ar putea dori să interzică sau să limiteze cantitatea de numerar pe care aveți „permis” să o păstrați acasă?

Unii oameni ar putea muri de foame.

La o scară mai largă, Whitney menționează, de asemenea, Forumul Economic Mondial (FEM), ONU (care lucrează în deplină colaborare cu FEM), Banca Mondială și FMI ca instrumente alese pentru implementarea Agendei 2030 a ONU – realizările așa-numitelor obiective de dezvoltare durabilă (ODD).

Whitney recunoaște că este Consensul de la Washington în haine noi, îndatorând țările până la pragul prăpastiei, deoarece sistemul monetar actual poate supraviețui doar pe baza datoriilor - și pe baza presiunii asupra resurselor naturale, naționale, care poate fi exercitată asupra țărilor îndatorate prin intermediul datoriilor. Este o înrobire prin datorii.

Acesta este încă un mijloc - altul decât amenințarea climatică nesfârșită - de a ne face pe noi, Noi, Poporul, supuși, pregătindu-ne pentru ceea ce va urma.

Acestea fiind spuse - un risc real - poate fi și o altă campanie de frică. Astfel de campanii au, de asemenea, un scop, în mare parte același cu obiectivul pe care îl propagă, și anume să-i facă pe oameni - masele - supuși, astfel încât minoritățile să aibă puține șanse să se ridice și să reziste.

Orice ar fi în spatele acestui videoclip (poate controlat?) al lui Whitney Webb, Noi, Poporul, am fost deja martori și mulți au trăit - prea multe mizerii, atrocități, războaie - amenințări cu războaie, dezastre climatice provocate de om (cum ar fi în geoinginerie), astfel încât să nu ghicim că s-ar putea să nu ne lovească atât de tare pe cât ni se face să credem.

Ar trebui să acționăm acum.

Suntem poate cu cinci secunde înainte de miezul nopții. Poate cu o oră înainte de miezul nopții.

Dar miezul nopții va sosi – fie ca Armaghedon, fie ca drum spre LUMINĂ.

Depinde de noi, Noi, Poporul.

Sursa: https://www.globalresearch.ca/cash-control-lockdown-cbdc-digital-id-biometrics/5904691

"Știți cum e? Marele Titulescu spunea că într-o politică de mizerie sunt două categorii de păduchi în politică românească: păduchi-păduchi și păduchi cu explicații. În orice caz, astăzi 11 noiembrie îl cinstim pe Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitotul celor păgubiți de dreptate și adevăr. Și, în această situație, noi, oamenii, atuncea când vedem că dreptatea oamenilor nu e la fel cu dreptatea lui Dumnezeu năzuim și cerem ajutorul sfinților, care prin rugăciunea lor aduc dreptatea lui Dumnezeu. Ce pot să va spun astăzi este așa că, vedeți dvs, Justiția zidește statul și corupția surpă. În momentul în care trădarea independenței Justiției este anulată lucrurile cad în derizoriu pentru că nu poți să dai legi ca să limitezi libertatea de exprimare. Nu poți să dai legi pentru așa ceva. Pentru că libertatea de exprimare este definiția democrației adevărate. Orice atentat la libertatea de exprimare este o treaptă către dictatură. De aceea constat și spun că tot ceea ce mi se întâmplă și toate acuzațiile aduse mie legate de libertatea de exprimare - care, atenție, înseamnă că ești liber să spui orice, chiar și adevărul. Deci, în această situație libertatea de exprimare este faptul că ne-a fost anulată. Nu este doar o umilință la adresa mea, ci este o umilință la adresa poporului român."

🌐 Sursa: Călin Georgescu, mesaj tranșsant după ieșirea de la Judecătoria Sectorului 1: "Orice atentat la libertatea e exprimare e o treaptă către dictatură". Ce spune despre "păduchii" din politica românească LIVE TEXT&VIDEO

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de argint ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina, pentru izbăvirea din nedreptăți

Sfinte Mare Mucenice Mina, râvna credinței în Hristos te-a împins, în zilele de demult ale împăratului Dioclețian, prigonitorul de creștini, să mărturisești cu prețul propriei tale vieți spre mântuirea multora și spre dobândirea cununii muceniciei. Pentru aceasta, cu bucurie te lăudăm și îți mulțumim, ca unul care ești grabnic ascultător al rugăciunilor celor aflați în tot felul de nevoi, strâmtorări și necazuri. Scut nevăzut care ocrotește pe cei slabi fiind, la tine alergăm cu nădejde, pentru a cere mijlocirea ta către Hristos. Rugămu-ne ție, Sfinte Mare Mucenice Mina, ia aminte la noi, păcătoșii, și la robii aceștia (N), care sunt păgubiți, nedreptățiți și primejduiți și scapă-i pe ei, așa cum ai scăpat nenumărați semeni din cumplite tâlhării, siluiri, ucideri sau năpaste. Căci știm că, așa cum te-ai zorit a-ți vărsa sângele pentru Hristos, așa te zorești să scoți din primejdie pe oricine se roagă cu credință ție. Și mai știm că nu treci cu vederea pe nimeni din cei care se închină la sfântă icoana ta și care cinstesc cu evlavie sfintele tale moaște. Așa, Sfinte Mare Mucenice Mina, primește această puțină rugăciune și cererile noastre le împlinește, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Fericitul Mina, nerăbdând să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, și-a lăsat ostășia și s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și umbla din loc în loc prin munți și prin pustietăți, învățând Legea Domnului, iar cu postul și cu rugăciunea curățindu-și sufletul său, slujea ziua și noaptea adevăratului Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credința creștin și cu slujba ostaș, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Atunci împărățeau Dioclețian și Maximian, împărați păgâni care au dat poruncă în toate părțile ca, creștinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciți și omorâți toți; încât credincioșii pretutindeni erau siliți spre jertfe idolești.

Atunci fericitul Mina, nerăbdând să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, și-a lăsat ostășia și s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și umbla din loc în loc prin munți și prin pustietăți, învățând Legea Domnului, iar cu postul și cu rugăciunea curățindu-și sufletul său, slujea ziua și noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecând multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunându-se mulțime de popor păgânesc, se făceau diferite jocuri și priveliști, alergări de cai și lupte în cinstea necuraților zei, la care priveliște privea toată cetatea cu luare aminte, de pe locuri înalte.

Acel praznic, văzându-l Sfântul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de râvnă după Dumnezeu, și lăsând munții și pustietatea, a venit în cetate și în mijlocul priveliștii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine”. Acestea strigând sfântul, toți cei de la priveliște și-au întors ochii spre dânsul și tăcând se mirau de îndrăzneala lui. Acolo se afla și Piros, ighemonul cetății.

Acela îndată a poruncit să prindă pe sfântul și, aducându-l, l-a întrebat: „Cine ești tu?”. Iar Sfântul Mina a strigat în auzul a tot poporul, zicând: „Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărățește în cer și pe pământ”. Și iar l-a întrebat ighemonul: „Străin ești sau ești locuitor de aici? Și cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliștii?”. Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul din ostașii cei ce stăteau înainte l-a cunoscut pe dânsul și a zis: „Cu adevărat, acesta este Mina ostașul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian”.

Iar ighemonul a zis: „Oare ostaș ai fost, precum grăiesc aceștia despre tine?”. Sfântul a răspuns: „Așa este, ostaș am fost și petreceam în cetatea aceasta; dar, văzând fărădelegile poporului celui amăgit de diavoli care se închină idolilor iar nu lui Dumnezeu, pentru aceea am lepădat slujba ostășească și am ieșit din cetate, ca să nu fiu părtaș fărădelegii și pieirii lor; și am umblat până acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioși și vrăjmași Dumnezeului meu. Iar acum auzind de praznicul vostru cel necurat, am râvnit după Dumnezeul meu și am venit să mustru orbirea voastră și să mărturisesc pe Unul, adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul și pământul cu cuvântul Său și ține toată lumea”. Auzind acestea ighemonul, a poruncit să ducă pe sfântul în temniță și să-l păzească până a doua zi. Iar el, toată ziua aceea s-a îndeletnicit cu prăznuirea și cu priveliștea.

A doua zi a șezut ighemonul la judecată și scoțând din temniță pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri și cu munci îngrozindu-l. Dar de vreme ce nu a putut să-l înduplece cu cuvintele sale la credința cea idolească, a început a-l sili. Și dezbrăcându-l și întinzându-l la pământ patru ostași, a poruncit să-l bată fără cruțare cu vine de bou, încât curgeau șiroaie de sânge din rănile lui. Iar un oarecare dintre cei ce stăteau acolo, cu numele Pigasie, a zis către sfântul: „Miluiește-te pe tine, omule, și te supune poruncii ighemonului, mai înainte, până nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăvești de muncile acestea; iar pe urmă iarăși vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor și puțină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci”.

Sfântul a răspuns cu asprime: „Du-te de la mine, lucrătorule al fărădelegii, căci eu am jertfit și încă voi jertfi jertfă de laudă Dumnezeului meu, Care-mi dă ajutorul Său și mă întărește în răbdare, încât muncile acestea mai mult mi se par ușurare decât cumplită muncă”. Mirându-se muncitorul de răbdarea aceasta, a poruncit să pună asupra lui mai multe munci. Deci, sfântul a fost spânzurat pe lemn și cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: „Oare simți vreun fel de dureri, Mina? Oare îți plac muncile? Voiești să-ți mai îndulcesc această dulceață?”.

Iar mucenicul, deși pătimea, a răspuns ighemonului: „Nu mă vei birui muncitorule cu muncile acestea de scurtă vreme, pentru că-mi stau înainte ostașii Împăratului ceresc care îmi ajută și pe care tu nu-i vezi”. Iar ighemonul a poruncit slugilor să muncească mai aspru pe sfântul și zicea: „Nu mărturisi aici alt împărat afară de împărații romanilor”. Iar mucenicul răspundea: „Dacă ați fi cunoscut voi pe adevăratul Împărat, nu ați fi hulit pe Cel mărturisit de mine; pentru că Acela este cu adevărat Împărat al cerului și al pământului și nu este altul afară de Dânsul. Iar voi, neștiindu-L pe El, Îl huliți și-L asemănați cu împărații voștri cei muritori, cărora Cel de sus le-a dat cinstea cea împărătească și stăpânirea, Însuși fiind Domn a toată făptura”.

Ighemonul a zis către dânsul: „Cine este Acela Care dă stăpânire împăraților și stăpânește peste toți?”. Mucenicul a răspuns: „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care totdeauna viază, Căruia toate I se supun, cele din cer și cele de pe pământ. Acela este Care așează în scaune pe împărați și le dă stăpânire”. Muncitorul a zis: „Oare nu știi că împărații romanilor se mânie asupra tuturor celor care mărturisesc numele lui Hristos și au poruncit să-i omoare pe dânșii?”.

Răspuns-a mucenicul: „Domnul a împărățit, să se mânie popoarele. Dacă împărații voștri se mânie asupra lui Hristos și asupra creștinilor care mărturisesc numele Lui, ce-mi pasă mie? Eu de acea mânie nu țin seama, fiind rob al Hristosului meu. Numai de aceasta am grijă, ca să petrec în mărturisirea Preasfântului Său Nume până la moarte și să mă îndulcesc de dragostea Lui, de care cine mă va putea despărți? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau nevoia, sau sabia? Nimic nu mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos!”.

După aceasta muncitorul a poruncit să frece rănile lui cu petece de păr. Și acestea făcându-se, mucenicul zicea: „Acum mă dezbrac de haina cea de piele și mă îmbrac cu veșmântul mântuirii”. Apoi a poruncit muncitorul să-l ardă pe sfânt cu făclii aprinse și a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Și l-a întrebat pe el ighemonul: „Oare nu simți focul, Mina?”. Sfântul a răspuns: „Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor și-mi ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă”.

Zis-a lui ighemonul: „Cum grăiești tu acestea, căci ai petrecut toți anii vieții tale în oaste și știi carte?”. Sfântul a răspuns: „Domnul nostru Iisus Hristos a zis nouă: Când veți fi duși înaintea împăraților și a domnilor pentru Mine, nu vă îngrijiți cum sau ce veți grăi, că vi se va da în acel ceas gură și înțelepciune cu care veți grăi”. Iar ighemonul a întrebat: „De unde a știut Hristosul vostru că veți pătimi pentru Dânsul unele ca acestea?”.

Sfântul a răspuns: „De vreme ce este Dumnezeu adevărat, apoi este și înainte-văzător. El a știut și știe toate cele ce vor fi și mai înainte de a se face oarecare lucruri; toate sunt știute de El, și chiar și gândurile noastre le cunoaște”. Iar ighemonul neștiind ce să spună împotriva acestora, a zis către sfântul: „Mina, lasă cuvântarea cea multă și alege una din două: sau fii al nostru, ca să nu te muncim mai mult, sau fii al lui Hristos, ca să te pierdem odată”.

Sfântul a răspuns cu mare glas: „Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi!”. Iar ighemonul a zis: „Dacă voiești, te voi lăsa două sau trei zile ca să te gândești bine și să ne dai răspunsul cel de pe urmă”. Sfântul a răspuns: „Nu două sau trei zile au trecut de când sunt creștin, și n-am cugetat niciodată să mă lepăd de Dumnezeul meu. Deci nu se cade mai mult a gândi, nici a nădăjdui ighemoane altceva a auzi de la mine, decât numai acest răspuns de pe urmă: de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda și idolilor voștri nu voi jertfi, nici nu voi pleca genunchiul meu înaintea celor fără de suflet”.

Atunci ighemonul, mâniindu-se mai mult, a poruncit să aștearnă pe pământ cârlige și multe cuie de fier și peste acelea să târască legat pe Sfântul Mina. Iar el, ca și când ar fi fost tras pe niște flori, mai cu îndrăzneală defăima pe zei și nebunia poporului celui înșelat de diavoli. Iar ighemonul a poruncit să-l bată cu vergi de plumb și a fost muncit astfel mult timp. Iar unul din ostașii care erau acolo, anume Iliodor, a zis către muncitorul: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc că pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit”.

Îndată ighemonul a dat această hotărâre asupra sfântului: „Pe Mina, ostașul cel rău, care a căzut în credința creștinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, și trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor”. Deci, luând ostașii pe Sfântul Mucenic Mina, l-au dus după cetate și i-au tăiat capul; apoi aprinzând un foc mare au aruncat într-însul sfântul trup mucenicesc. Iar oarecare dintre credincioși, după ce s-a stins focul, au venit acolo și au apucat părți din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânza curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele lui; și multe minuni se săvârșeau într-însa cu rugăciunile sfântului.

„Amen” – și așa s-a născut Sfântul Mare Mucenic Mina!

Conform sinaxarului egiptean, se spune că Eufemia nu avea niciun copil. Într-o zi, aceasta s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinții și copiii lângă ei, frumos îmbrăcați de sărbătoare, ea s-a întristat.

A suspinat și a lăcrimat, îngenunchind în fața icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în fața iubitului ei Fiu, ca să-i dăruiască și ei un copil. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înțelegând că Domnul și Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soțului ei, Eudoxius, cele întâmplate, iar el a zis: „Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaș, un băiat pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama sa în fața icoanei. Mai târziu, fericiții părinți au mai avut un fiu și o fiică.

❤️ Sfântul Macarie Egipteanul către Sfântul Mina care s-a retras în deșert ducând o viață ascetică: "Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulțimii, ca să ia aminte toți la cuvintele și la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de lupta, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".

✝️ 11 Noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina: Sfinte Mare Mucenice Mina, râvna credinței în Hristos te-a împins, în zilele de demult ale împăratului Dioclețian, prigonitorul de creștini, să mărturisești cu prețul propriei tale vieți spre mântuirea multora și spre dobândirea cununii muceniciei. Pentru aceasta, cu bucurie te lăudăm și îți mulțumim, ca unul care ești grabnic ascultător al rugăciunilor celor aflați în tot felul de nevoi, strâmtorări și necazuri. Scut nevăzut care ocrotește pe cei slabi fiind, la tine alergăm cu nădejde, pentru a cere mijlocirea ta către Hristos. Rugămu-ne ție, Sfinte Mare Mucenice Mina, ia aminte la noi, păcătoșii, și la robii aceștia (N), care sunt păgubiți, nedreptățiți și primejduiți și scapă-i pe ei, așa cum ai scăpat nenumărați semeni din cumplite tâlhării, siluiri, ucideri sau năpaste. Căci știm că, așa cum te-ai zorit a-ți vărsa sângele pentru Hristos, așa te zorești să scoți din primejdie pe oricine se roagă cu credință ție. Și mai știm că nu treci cu vederea pe nimeni din cei care se închină la sfântă icoana ta și care cinstesc cu evlavie sfintele tale moaște. Așa, Sfinte Mare Mucenice Mina, primește această puțină rugăciune și cererile noastre le împlinește, spre slava lui Dumnezeu. Amin.