
Câteva repere cronologice privind modificările politico-administrative prin care a trecut Maramureșul de-a lungul timpului:
ante 1326-1918: Maramureșul „istoric” și Maramureșul de nord, cunoscute împreună ca Țara Maramureșului (anterior voievodat românesc), formează Districtul și apoi Comitatul omonim (în Regatul Ungariei, apoi, succesiv, în Principatul Transilvaniei, Imperiul Habsburgic și în cel Austro-Ungar). Vreme de 600 de ani, hotarele regiunii au rămas neschimbate, cu excepția alipirii la Maramureș a văii Bârjaba din comitatul Bereg, survenită în anul 1454.
1919-1920: Întreaga Țară a Maramureșului devine județ al Regatului României (cu excepția primelor luni din 1919, când părți ale teritoriului său sunt ocupate efemer de pseudo-republica Huțulia, respectiv de Republica Sovietică Ungară).
1920-1940 și 1945-1950: în urma ruperii Maramureșului decisă la Tratatul de la Trianon, doar Maramureșul „istoric” (3381 kmp) mai rămâne județ între hotarele românești.
1920-1939: Maramureșul de nord (6974 kmp, 7119 kmp după alte surse) devine parte a Cehoslovaciei.
1939: Maramureșul de nord împreună cu restul Transcarpatiei, formează, pentru o singură zi (15/16 martie), republica independentă Ucraina Carpatică, cu capitala la Hust.
1939/1940-1944: atât Maramureșul de nord cât și cel „istoric” sunt ocupate de Ungaria horthistă și reunificate.
1944-1945: administrație militară sovietică, pe ambele maluri ale Tisei.
1945-1991: Maramureșul de nord este ocupat de U.R.S.S, ca teritoriu al R.S.S. Ucraineană.
după 1991: Maramureșul de nord devine parte a Ucrainei independente.
1950-1968: Maramureșul „istoric” este înglobat de către comuniști, împreună cu Lăpușul, Chioarul și Codrul (dar și cu întregul județ Satu Mare, precum și cu un colț de Sălaj), în Regiunea Baia Mare (rebotezată în 1960 Regiunea Maramureș), cu reședința la Baia Mare, Sighetul pierzându-și, după 600 de ani, statutul de „capitală”.
De fapt, între 1950-1952, jumătatea estică a Maramureșului „istoric” (bazinul Vișeului și Iza superioară), a aparținut de regiunea Rodna cu sediul la Bistrița, abia apoi fiind arondată Băii Mari.
În anul 1950, estul Maramureșului „istoric” a pierdut definitiv, în favoarea județului Suceava, cca 60 kmp din bazinul Țibăului, cu munții Dârmoxa, Codreava, Ușorul și Bretila.1968: redelimitarea județului Maramureș, care unește până azi Maramureșul „istoric” cu Țările Chioarului și Lăpușului (în întregime), respectiv a Codrului (parțial, restul acesteia rămânând în județele Satu Mare și Sălaj).
În trecut, Chioarul propriu-zis a făcut parte din comitatul ungar Solnocul Mijlociu, devenind apoi district autonom transilvănean și ulterior habsburgic, district desființat în 1876 și alipit comitatului Solnoc-Dăbâca. Zona Baia Mare-Baia Sprie, cu Fisculașul și culoarul Someșului spre Seini (iar, din 1848, și plasa Șomcuta Mare) au aparținut 600 de ani de comitatul Sătmar. Iar ambele areale au fost arondate, în perioada interbelică, județului românesc Satu Mare.
Lăpușul a ținut inițial de comitatul Solnocul Interior (apoi, de Solnoc-Dăbâca), iar în perioada interbelică, de județul Someș-Dăbâca, botezat apoi Someș.
Iar Codrul din Maramureșul de azi a aparținut, partea nordică de comitatul Sătmar devenit județul Satu Mare, iar cea sudică, de Solnocul Mijlociu iar ulterior, de comitatul și apoi de județul interbelic Sălaj... Întregul sud al Maramureșului actual a fost ocupat de Ungaria horthistă între anii 1940-1944, succedată de armata sovietică între 1944-1945, ulterior revenindu-se, până în 1950, la formele administrative interbelice.
© Teofil Ivanciuc, aprilie 2022 / Sursa: https://teofil-ivanciuc.weebly.com/home/evolutia-teritoriala-a-maramuresului-de-a-lungul-timpului