Lumea contemporană trăiește din plin cultul perisabilității absolute: hedonismul, ideologia „carpe diem”!

Ce a dus și duce în continuare la superficiala trăire hedonistă?

Pe scurt ar fi „îmbuibarea”, ca terminologie uzitată în mediul duhovnicesc , altfel spus, viețuirea materialistă în prizonieratul societății de consum, cu toată variata gamă de oferte, mode și trenduri, inspirate de duhuri știutoare ale slăbiciunilor omenești.

Exemplu deplin îl avem din partea popoarelor apusene, care , deși la origini au fost creștine, din cauza duhul înavuțirii și al trufiei originare în fibra trufașă, păgână și violentă a neamurilor lor începătoare, a schimbat dulceața eternitatății, cu actualitatea dedulcirii, nemaiputând privi dincolo de vama timpului.

Așa că, pentru doritorul de despovărare înainte de trecerea în dimensiunea Absolutului, pentru creștinul mioritic, încercat și el de pregustarea tihnei și îndestulării, arătăm pe acești apuseni, înainte mergători întru cădere. Să rămânem întru smerenia neînavuțirii și în nădejdea iertării celor greșite, păstrându-ne crucea dăruită la botez!

Hedonismul – pervertind zicerea unui „fericit”: „iubește și fă ce vrei!”; cu inovația: „iubește-te și fă ce poftești!” – devine vectorul transferului, de la trup la suflet, nimicniciei și scurtei ființări, care, prin supradimensionarea și pervertirea plăcerilor trupești, secătuiește spiritual pe cel dedat acestora, schimbându-i atributele primite ca talanți, cu atidudini contrare:

• din solidar, în solitar;

• din comunional, în comunitar;

• din altruist, în egoist;

• din preocupat, în indiferent;

• din iubitor, în urâtor;

• din modest, în arogant;

• din pacifist, în beligerant;

• din viteaz, în laș;

• din credincios, în hulitor;

• din mărturisitor, în trădător;

• din luminos, în întunecat;

• din duios, în hain;

• din Abel, în Cain…

Urmarea, în mintea unora ca aceștia, putând fi chiar mai rea: anularea prezenței și dăinuirii sufletului!

Cei vizați de aceste modificări existențiale, nu vor putea primi vestea Învierii din morți a Mântuitorului IISUS HRISTOS!

Ei își pun limitele încrederii doar către cele palpabile cu cele cinci simțuri, precum viețuitoarele din regnul inferior. Aceștia rămân profund îndoielnici, refuzând îndemnurile: „caută, și ve afla”, „cere, și ți se va da”, ”bate, și ți se va deschide”.

Deci, prin atare viețuire își anulează posibilitățile accederii către măcar una dintre cele nouă fericiri, care înlesnesc intrarea în tărâmul nemuririi și al deplinei despovărări, în mod clasic, ba mai mult, nedorindu-și întoarcerea măcar în „al unsprezecelea ceas”, care, în acest context ar însemna „o ultimă fericire”, a zecea: ”FERICIȚI CE CE NU AU VĂZUT ȘI AU CREZUT!” (Ioan: 20/..29)

HRISTOS A ÎNVIAT!!!

• Autor: Corneliu P.

• Sursa: https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2025/04/21/inzecit-fericiti/

• Comentariu / Toate cele de mai sus corespund cuvântului Sfântului Antonie cel Mare care spune:

  “Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”