"Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma" (Luca 10, 19).
Astăzi, deși vedem, încă, puterea vrăjmașului manifestându-se adeseori prin făpturile create, prin "șerpi și scorpii", observăm mai ales că "veninul ucigător" se revarsă din cer prin avioanele morții, se injectează prin "terapii" genetice experimentale, se distribuie cu ușurință prin mâncăruri otrăvite (OMG) și se inserează latent, în puterile sufletești și trupești ale omului, prin inginerii nanotehnologice și manipulări psihologice, distrugătoare psihosomatic...
Domnul nostru, Iisus Hristos, ne-a atenționat asupra pericolelor care ne stau în calea mântuirii și "ne-a dat puterea să călcăm peste șerpi și peste scorpii".
"Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33).
Sursa postării: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02CcQkoSaurQi522PnkPchFbKR1Yt7mMTXq9z3PKiVdv6g1QoU9DUL8qt6dYFQs3nwl
🛐 Părintele Claudiu Buză: Iată de ce este importantă lupta împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta! → / Să nu creadă cineva, din rândul ortodocșilor, că se va mântui acceptând ecumenismul, lăsându-i pe (pseudo) ierarhi să hotărască o altă cale de mântuire decât cea lăsată de Sfinții Părinți ai Bisericii. Luați aminte și nu vă lăsați înșelați! Prin tăcere, atunci când se propovăduiește ecumenismul în Biserică, îl trădăm pe Dumnezeu; Vai celor ce se opun luptei de mărturisire și pun piedici în ridicarea zidului de îngrădire de erezie! Aceștia se vor socoti cu ecumeniştii pe care îi apără și le urmează învățăturilor înșelătoare.
✝️ Părintele Claudiu Buză: Lupta împotriva ecumenismului prin mărturisire publică sau nepomenire [...] / "Lupta împotriva ecumenismului prin mărturisire publică sau nepomenire, NU este o luptă împotriva ierarhiei Bisericii, ci un protest lecuitor menit să limiteze întinderea ereziei și să vindece pe cei răniți de lepra ecumenismului! Îngrădirea de erezie nu se face faţă de episcop (să nu fie!), ci de pseudoepiscop (adică de cel care propovăduiește erezia)." — Preotul Claudiu Buză
✝️Părintele Claudiu Buză: De ce mirenii care trăiesc viața Bisericii, nu sunt înștiințați de duhovnicii lor că, prin Canonul 80 Trulan, sunt opriți de la împărtășirea cu Sfintele Taine dacă vreme de trei săptămâni nu s-au cuminecat❓❗ → / [...] Preoții știu că dacă nu s-au împărtășit trei Duminici consecutiv se caterisesc, iar mirenii se afurisesc! Oare de ce suntem preocupați ca slujirea noastră preoțească să fie canonică, iar participarea liturgică și duhovnicească a credincioșilor să fie cu totul neglijată?! Câți dintre mirenii care nu s-au împărtășit vreme de trei săptămâni, amintesc la Spovedit despre acest păcat (bineînțeles, dacă nu este un motiv binecuvântat pentru lipsirea de SfinteleTaine)? Și dintre noi, preoții, câți, oare, cercetăm la Spovedit motivele lipsirii de Sfânta Euharistie în intervalul de timp amintit?! De ce acest dublu standard?! — ✝️ Părintele Claudiu Buză
🛐 Părintele Claudiu Buză: Trebuie să așteptăm "potirul comun" pentru a începe lupta împotriva ecumenismului...❓❗ → / Cei care susțin că până la "Potirul comun" există pogorământ și nu este nevoie de atitudine mărturisitoare sau de îngrădire de erezie, chiar dacă este vădit că ecumenismul se întărește și se legiferează sinodal, ar trebui să cerceteze sincer unde Sfinții Părinți au avut o asemenea atitudine sau o astfel de abordare?! Unde au îndemnat și sfătuit Sfinții Părinți că până la ,,Potirul comun" se pot face rugăciuni în comun cu ereticii sau că se pot recunoaște "Tainele" acestora, numindu-i "Biserică"?! Dimpotrivă! Sfinții Părinți au lăsat Canoane și învățături prin care Ortodoxia să fie păzită de asemenea înșelări pe care, din păcate, le trăim în vremea noastră și nu luăm atitudine așa cum au făcut adevărații Străjeri ai Ortodoxiei. Cum ar fi putut Învățătorii nemincinoși ai Bisericii lui Hristos, văzători de Dumnezeu și purtători de Duh Sfânt, să gândească că trebuie începută lupta împotriva ereziei doar la momentul "Potirului comun", așa cum susțin unii preoți și credincioși din timpul nostru?! Dacă se va ajunge la "Potirul comun", nu va mai fi cu putință să se facă nimic. Totul va fi pierdut! Fiindcă fiecare compromis făcut prin înșelarea ecumenismului va conduce la slăbirea lucrării Duhului Sfânt în viața credincioșilor, puterile sufletești se vor atrofia și mințile se vor întuneca. Este ca și cum cineva din Biserică ar spune că se opune pecetluirii, fără a se opune dictaturii electronice, pregătitoare și premergătoare primirii semnului fiarei. Așadar, dacă vrem să ne opunem "Potirului comun", va trebui să luptăm hotărât de pe acum, prin toate mijloacele pe care Biserica ni le-a pus la îndemână, împotriva unei erezii cumplite care se înstăpânește, tot mai mult, în viața noastră.
🛐 Părintele Claudiu Buză: EREZIA, CA MOD DE EXISTENȚĂ → / ”Dogmele nu au apărut dintr-un efort speculativ al unor teologi deștepți care stau și filozofează. Ci dogmele sunt formulări ale învățăturii Bisericii, pe care Părinții Bisericii le-au întocmit ca să păzească Biserica de erezii. Pentru că, ori de câte ori s-a formulat o dogmă, s-a făcut cu scopul de-a se combate o erezie anume” (Părintele Ioannis Romanidis). Problema zilelor noastre este că erezia a devenit un mod de existență în care creștinul ortodox apără adeseori formulările dogmatice ale Bisericii, uitând să trăiască ortodox și să combată ereziile pe care le împropriază ca experiență străină de adevărul revelat. Cu alte cuvinte, în multe situații, creștinul vremurilor apostate, învață dogmele ortodoxe pe de rost, rostește Crezul cu multă pioșenie, citează, întraripat de dumnezeiescul dor, din Sfintele Scripturi, postește, se spovedește, merge la Sfânta Liturghie și se împărtășește cu Sfintele Taine, având, totuși, o viețuire străină de Adevărul Revelat. Cum se poate o astfel de înstrăinare? Este posibil, printr-o atitudine legalistă ce răspunde cerințelor instinctuale de a împlini actul sacramental, lipsită de etosul autentic ce trebuie să așeze viața creștinului pe coordonatele firescului, în Duhul Adevărului, spre realitățile cerești. Cum zicea părintele Ioannis Romanidis, atunci când se prăznuiește Duminica Ortodoxiei, se scot din dulap Sfintele Dogme și Canoane, se șterg de praf, se bat metanii înaintea lor, după care sunt așezate frumos înapoi, așteptându-se următoarea sărbătoare. Adică, se idolatrizează dogma! Ea nu mai este expresia unei experiențe a Sfinților pusă la îndemână ortodoxului pentru a trăi creștinește și a revela un mod de viețuire conform cu Evanghelia. Dogma devine un monolit din care se fasonează idolatru o falsă experiență ce așează omul într-o existență duală. Pe de o parte, Dogma se cinstește prin cunoașterea ei, iar pe de altă parte se necinstește prin încălcarea ei la nivelul viețuirii personale. Ca să fiu mai precis, în aceste vremuri în care toată frumusețea Ortodoxiei a „ieșit la suprafață” prin traducerea Scrierilor Sfinte, ortodoxul, în loc să caute să trăiască experiența credinței (ortopraxia), se limitează la o cunoaștere scolastică, respingând un mod de existență pe care îl exprimă învățătura de credință, atât de mult prețuită. Astfel, creștinul ortodox respinge teoretic hiliasmul, însă viețuiește pe pământ ca într-o împărăție de o mie de ani, uitând de dimensiunea cerească pe care teoretic o exprimă adeseori, ca bun dogmatist, canonist sau teolog. Condamnă, în conformitate cu Sfintele Sinoade Ecumenice, ereziile trinitare și histologice însă modul de existență este individualist și anticomunial. Dumnezeul Treimic este definit ortodox, însă modul de raportare la Preasfânta Treime este realizat pe coordonate lumești, harul fiind de trebuință, nu pentru curățirea de patimi, luminare și îndumnezeire, ci pentru binecuvântarea realităților lumești în care este ancorat el, creștinul egocentrist. Pe de altă parte, Iisus Hristos este mărturisit intelectualist ca Dumnezeu-Omul, după tipare dogmatice, iar la nivel practic este redus la o dimensiune eretică-arianistă, a Omului înzestrat cu puteri dumnezeiești sau chiar ca un mare inițiat al umanității. În aceste condiții, cum poate creștinul ortodox răspunde provocărilor contemporane și cum poate lupta pentru a păstra credința nealterată la nivelul experienței personale? Cum poate învinge patimile când viețuirea sa este străină de dimensiunea cerească a Împărăției lui Dumnezeu? Cum poate să-l biruiască pe diavolul crezând că stăpânește bine Dogmele și Canoanele, când satana, prin cuvintele Sfintei Scripturi, l-a ispitit cu îndrăzneală luciferică pe Domnul? Apoi, nu în ultimul rând, dictaturile electronică, medicală, alimentară și religioasă se vor contura într-o Nouă Ordine Mondială, în care omul apostat va fi silit să accepte o realitate pe care el însuși și-a proiectat-o și și-a modelat-o după chipul și asemănarea nevoilor personale, în plan lumesc. Astfel, încălcarea Sfintelor Dogme și a Sfintelor Canoane se poate face la nivel existențial. Dacă acestea exprimă formularea experienței Sfinților, încălcarea lor se poate realiza printr-un mod de existență străin de voia lui Dumnezeu. Și cu cât mai mult, însă, când chiar aceste formulări sunt încălcate cu bună știință…!
🛐 Crezul ortodox a fost schimbat de ecumeniști în înțelesul (fondul) său (nu ca formă, literă), la Porto Alegre (2006) → / Deși în BOR se mărturisește Crezul ortodox, înțelegerea pentru Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească pe care o au ecumeniștii este eretică, fiindcă spun ei că "Biserica este chemată să-și manifeste unitatea într-o bogată diversitate"! Adică, cu alte cuvinte, au loc și ereticii în Biserică, fără pocăință și Botez ortodox, într-o "unitate în diversitate", promovată de CMB și legitimată de "Sfântul și Marele Sinod" din Creta, 2016.
🚩 Părintele Claudiu Buză: Luați aminte să nu greșiți Duhului Sfânt și să vă pierdeți mântuirea, urmând unui dezbinător înfumurat, cu aere de mărturisitor, care afișează o falsă smerenie❗ → / Am observat cu îngrijorare, că sunt creștini care îl urmează pe pr. Matei Vulcănescu în delirul lui, dând anatemei pe creștinii ortodocși care fac parte din lucrarea Oastei Domnului. Oare v-ați întrebat dacă toți aceștia formează o "parasinagogă", fără nicio excepție, după închipuirea pr. Vulcănescu? Oare ÎPS Longhin Jar face parte dintr-o "parasinagogă" (după cum afirmă clericul greco-ruso-antiohian), sau este, fără nicio îndoială, Episcop Mărturisitor al Bisericii Ortodoxe?! Cum să dai anatemei pe un Arhiereu Mărturisitor prigonit pentru apărarea dreptei credințe?! Oare credincioșii Bisericii Ortodoxe Române din Ivești, care s-au îngrădit de erezia ecumenismului și minciuno-sinodul din Creta, pe care îi păstoresc întru adevărul lui Hristos, care consideră în chip ortodox că Botezul este nașterea din nou, sunt vrednici de anatema rostită asupra lor de mateitul antiohian?! Luați aminte să nu greșiți Duhului Sfânt și să vă pierdeți mântuirea, urmând unui dezbinător înfumurat, cu aere de mărturisitor, care afișează o falsă smerenie! — Părintele Claudiu Buză
✝️ Părintele Claudiu Buză: Harul necreat și grația creată → / A vorbi despre Ortodoxie este cu neputinţă pentru cel care nu înțelege puterea dumnezeiască care o însoțește și o definește. Sfântul Grigorie Teologul spunea că ,,a vorbi despre Dumnezeu este cu neputinţă, iar a-L înțelege pe Dumnezeu este și mai cu neputință". Întăriți de Harul dumnezeiesc rostim adeseori cuvânt despre Dumnezeu, conștienți fiind, totodată, că nu vom putea epuiza bogăția covârșitoare a Stăpânului. Iar lucrul acesta ne dă viață și ne împlinește ființial, deasemenea, prin puterea Harului primit. Ce poate fi mai profund în existența noastră, decât revărsarea Harului necreat ce izvorăște din ființa lui Dumnezeu, prin care suntem răscumpărați, înfiați și așezați în proximitatea Preasfintei Treimi. Avem plinătatea Harului în existența noastră, dar, de cele mai multe ori, nu știm să trăim duhovnicește, fiindcă nu am învățat să conlucrăm cu Harul dumnezeiesc. Ortodoxia, însă, ne învață tot ce ne este de folos pentru a ne sfinți viața, și ne oferă modul de existență autentic, benefic omului pentru existența cea bună întru Dumnezeu. Iar toate acestea le dobândim prin Harul Dumnezeului Treimic. În spațiul apusean, vedem din păcate că s-a alterat învățătura de credință la franco-latinii ieșiți din Biserica Ortodoxă la anul 1054 (NU există Schisma cea Mare, ci ieșirea ereticilor papistași din Biserica cea Una!). Consider că o mare greșeală a franco-latinilor a fost aceea de a considera energia necreată a fi "grație creată". De aici s-a format o prăpastie de netrecut între creat și necreat, latinii căutând să substituie, prin forme lipsite de experiența Bisericii lui Hristos, Adevărul revelat. Prin această falsă realitate, a "grației create", lumea nicidecum nu se poate sfinți și mântui, fiindcă Dumnezeu nu lucrează printr-o energie de creație ce emană din El. Nicidecum! Ființa necreată izvorăște energie necreată, iar ființa creată se manifestă prin energie creată și se împărtășește de harul necreat al lui Dumnezeu. Pseudo-teologia apuseană, fiindcă s-a lipsit de descoperirea prin Harul necreat și și-a format prin raționamente și silogisme propria gândire, a dezvoltat, ulterior, o adevărată ,,școală a ereziei". Astfel, au apărut în Apus o mulțime de erezii, printre care cele mai cunoscute sunt cele cuprinse în "punctele florentine": primatul papal, Filioque, purgatoriul și azima. Toate acestea au îndepărtat de la adevăr pe cei care au fost cândva frați ai noștri și au făcut ca Biserica Sobornicească să fie văduvită de întregul Apus. Sfântul Iustin Popovici spunea că primul protestantism l-au avut franco-latinii, când s-au despărțit de Biserica răsăriteană! Să prețuim Ortodoxia!
⏰ Părintele Claudiu Buză: Erezia devine mod de existență → / "Dogmele nu au apărut dintr-un efort speculativ al unor teologi deștepți care stau și filozofează. Ci dogmele sunt formulări ale învățăturii Bisericii, pe care Părinții Bisericii le-au întocmit ca să păzească Biserica de erezii. Pentru că, ori de câte ori s-a formulat o dogmă, s-a făcut cu scopul de-a se combate o erezie anume" (Părintele Ioannis Romanidis). Problema zilelor noastre este că erezia a devenit un mod de existență în care creștinul ortodox apară adeseori formulările dogmatice ale Bisericii, uitând să trăiască ortodox și să combată ereziile pe care le împropriază ca experiență străină de adevărul revelat. Cu alte cuvinte, în multe situații, creștinul vremurilor apostate, învață dogmele ortodoxe pe de rost, rostește Crezul cu multă pioșenie, citează, întraripat de dumnezeiescul dor, din Sfintele Scripturi, postește, se spovedește, merge la Sfânta Liturghie și se împărtășește cu Sfintele Taine, având, totuși, o viețuire străină de Adevărul Revelat. Cum se poate o astfel de înstrăinare? Este posibil, printr-o atitudine legalistă ce răspunde cerințelor instinctuale de a împlini actul sacramental, lipsită de etosul autentic ce trebuie să așeze viața creștinului pe coordonatele firescului, în Duhul Adevărului, spre realitățile cerești. Cum zicea părintele Ioannis Romanidis, atunci când se prăznuiește Duminica Ortodoxiei, se scot din dulap Sfintele Dogme și Canoane, se șterg de praf, se bat metanii înaintea lor, după care sunt așezate frumos înapoi, așteptându-se următoarea sărbătoare. Adică, se idolatrizează dogma! Ea nu mai este expresia unei experiențe a Sfinților pusă la îndemână ortodoxului pentru a trăi creștinește și a revela un mod de viețuire conform cu Evanghelia. Dogma devine un monolit din care se fasonează idolatru o falsă experiență ce așează omul într-o existență duală. Pe de o parte, Dogma se cinstește prin cunoașterea ei, iar pe de altă parte se necinstește prin încălcarea ei la nivelul viețuirii personale. Ca să fiu mai precis, în aceste vremuri în care toată frumusețea Ortodoxiei a „ieșit la suprafață” prin traducerea Scrierilor Sfinte, ortodoxul, în loc să caute să trăiască experiența credinței (ortopraxia), se limitează la o cunoaștere scolastică, respingând un mod de existență pe care îl exprimă învățătura de credință, atât de mult prețuită. Astfel, creștinul ortodox respinge teoretic hiliasmul, însă viețuiește pe pământ ca într-o împărăție de o mie de ani, uitând de dimensiunea cerească pe care teoretic o exprimă adeseori, ca bun dogmatist, canonist sau teolog. Condamnă, în conformitate cu Sfintele Sinoade Ecumenice, ereziile trinitare și histologice însă modul de existență este individualist și anticomunial. Dumnezeul Treimic este definit ortodox, însă modul de raportare la Preasfânta Treime este realizat pe coordonate lumești, harul fiind de trebuință, nu pentru curățirea de patimi, luminare și îndumnezeire, ci pentru binecuvântarea realităților lumești în care este ancorat el, creștinul egocentrist. Pe de altă parte, Iisus Hristos este mărturisit intelectualist ca Dumnezeu-Omul, după tipare dogmatice, iar la nivel practic este redus la o dimensiune eretică-arianistă, a Omului înzestrat cu puteri dumnezeiești sau chiar ca un mare inițiat al umanității. În aceste condiții, cum poate creștinul ortodox răspunde provocărilor contemporane și cum poate lupta pentru a păstra credința nealterată la nivelul experienței personale? Cum poate învinge patimile când viețuirea sa este străină de dimensiunea cerească a Împărăției lui Dumnezeu? Cum poate să-l biruiască pe diavolul crezând că stăpânește bine Dogmele și Canoanele, când satana, prin cuvintele Sfintei Scripturi, l-a ispitit cu îndrăzneală luciferică pe Domnul? Dictaturile electronică, medicală, alimentară și religioasă se vor contura într-o Nouă Ordine Mondială, în care omul apostat va fi silit să accepte o realitate pe care el însuși și-a proiectat-o și și-a modelat-o după chipul și asemănarea nevoilor personale, în plan lumesc. Astfel, încălcarea Sfintelor Dogme și a Sfintelor Canoane se poate face la nivel existențial. Dacă acestea exprimă formularea experienței Sfinților, încălcarea lor se poate realiza printr-un mod de existență străin de voia lui Dumnezeu. Și cu cât mai mult, însă, când chiar aceste formulări sunt încălcate cu bună știință…!
✝️ Părintele Claudiu Buză: După cuvântul Părinților, se pare că războiul îngăduit de Dumnezeu va avea rolul de a da o palmă sistemului antihristic ... / După cuvântul Părinților, se pare că războiul îngăduit de Dumnezeu va avea rolul de a da o palmă sistemului antihristic (Sfântul Paisie Aghioritul) și de a opri identitatea digitală să cuprindă toată lumea. Să ne rugăm Domnului ca printre popoarele salvate de la "identitatea digitală" să fie și România! / "Unii leagă a Doua Venire de această intervenţie a lui Hristos. Eu nu pot spune asta. Gândul îmi spune că nu va fi a Doua Venire, când va veni ca Judecător, ci o intervenţie a lui Hristos, pentru că sunt atâtea fapte care nu s-au petrecut încă. Va interveni Hristos, va da o brâncă acestui întreg sistem, va pedepsi tot răul şi în cele din urmă îl va transforma în bine. Drumurile se vor umple de locuri de închinare." — Sfântul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească / Vă amintiți când s-a încheiat plandemia? Când au încercat să se atingă de copii prin vaccipare! Are grijă Domnul de noi... să fim asemenea copiilor (în nevinovăție, nu în gândire!).
✝️ Părintele Claudiu Buză: Despre pregătirea pecetluirii, în contextul apostaziei și globalizării → / Credinciosul cu adevărat ancorat în viețuirea cea bună, după cuvântul Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, poate vedea clar, pentru prima dată la aproape două mii de ani de la descoperirea avută de Sfântul Ioan Teologul, cum Cartea Apocalipsei își dezvăluie încetul cu încetul tainele. Multitudinea prorociilor Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe din ultimile sute de ani, care au avut descoperiri Dumnezeiești, de la Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfântul Lavrentie de Cernigov și până la Sfântul Paisie Aghioritul vin să întărească credința noastră, anume că toate cuvintele Scripturii sunt adevărate și se împlinesc sub ochii noștri. În aceste cumplite vremuri de apostazie, aproape generală, când până și cei care ar trebui să păstorească turma sunt dintre cei care au făcut pact cu vrăjmașul și o sfâșie din interior, credinciosul trebuie să se afunde în cercetarea Scripturilor, a profețiilor, a vieții Sfinților Părinți și în rugăciune pentru a putea rămâne neabătut pe calea îngustă către măntuire. Această scurtă expunere își dorește să aducă în atenția cititorului câteva elemente cheie care trebuiesc luate în seama, fiindcă pot conduce pe cel nepăsător la pecetea lui Antihrist, așa cum ne vorbește Sfântul Ioan Teologul în Cartea Apocalipsei. Vedem cum de la începutul așa zisei pandemii din anului 2020 majoritatea statelor lumii au acționat în același mod la comandă, cu același narativ susținut de media audio vizuală, impunând măsuri restrictive și anticonstituționale care nu au avut alt scop decât distrugerea controlată a economiilor lumii și înaintarea spre instaurarea unui sistem totalitar, la nivel mondial, de control și înrobire a oamenilor. Pentru prima oară în istorie, oamenii au fost condiționați de existența unui document în format electronic care să ateste statutul vaccinal pentru a-și putea procura cele necesare traiului.
🛐 Părintele Claudiu Buză: Lucrarea harului prin iconomie, pentru o anumită categorie a credincioșilor din biserică, până la condamnarea sinodală a ereziei propovăduită de minciunoepiscop → / Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol impune ca "drept și datorie" întreruperea pomenirii minciunoepiscopului, chiar înainte de o cercetare sinodală. Îngrădirea de erezie nu înseamnă și îngrădirea de Biserică sau de episcop, ci de partea bolnavă (erezie) și de cel prin care se propagă boala (minciunoepiscop). Asta înseamnă că, în Biserică, Harul lucrează chiar prin cel numit minciunoepiscop până la o condamnare sinodală, într-o formă pe care noi nu o putem înțelege. Ceea ce știm, este că acolo unde se propovăduiește erezia, chiar numai prin pomenirea pseudoepiscopului, s-a produs o stare nefirească în Biserică, prin care cel conștient de prezența ereziei este afectat sau "întinat" (Sf Teodor Studitul) în urma participării la slujbele Bisericii, acolo unde este pomenit minciunoepiscopul. Iar această stare sau "întinare" nu este dată de lucrarea Harului, ci de răspunsul nostru la conlucrarea cu acest Har pentru sfințirea noastră. Adică, ortodoxul, conștient de prezența ereziei ecumenismului în Biserică, în formă legalizată prin "sinod mare și sfânt", nu poate fi nepăsător la această anomalie, și răspunde, asemenea sistemului imunitar, pentru a se apăra de boală. Dar acest lucru îl face nu pentru că nu ar mai fi Har în Biserică, ci pentru că Harul, în conlucrare cu cel părtăș la o erezie propovăduită public, nu îl sfințește pe cel care este greșit ancorat la realitatea spațiului eclezial. Harul lucrează, prin iconomie, până la o condamnare sinodală, pentru o anumită categorie de credincioși. Este exact același lucru ca la împărtășirea cu Sfintele Taine. Nu Sfintele Taine sunt întinate sau lipsite de Har, ci nevrednicia noastră face ca Sfintele să ne fie spre osândă. Iar scoaterea în afara Bisericii a ierarhilor ecumeniști și condamnarea lor, se va putea face doar de un Sinod panortodox. De asemenea, problema validității sau invalidității Sfintelor Taine în Biserică, ține tot de competența unui Sinod panortodox.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ